2,446 matches
-
faci tu aicea, bă? Astea-s grajdurile lu’ Panțâru! Grajduri, băăă, m-ai înțeles? Știind că nu e bine să te contrazici cu persoanele care știu mai multe decât tine, am dat aprobativ din cap, nădăjduind că se va simți satisfăcut și va pleca. Parcă simțind ce gândeam, Costică îl și zori: - Hai băi Vasile, lasă omu’ în pace! Eu mă duc că mă așteaptă acasă! - Stai, bă, unde pleci așa? Cum să-l las? Păi tu știi cine-i ăsta
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-i-se a fi un caz cu totul deosebit și gândind că ar putea să-l studieze în amănunțime și, de ce nu, să utilizeze rezultatele pentru o posibilă comunicare științifică la un simpozion de specialitate, Pandele fu internat pentru observație, satisfăcut că, iată, găsise pe cineva cu adevărat interesat de cazul său. A doua zi, după ce și-a încheiat consultațiile, doctorul Tuleașcă chemă asistenta șefă și îi ceru să-l aducă pe Pandele. De cum intră în cabinet, Pandele se opri în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
dar eu le atenuam imediat, de frică să nu priceapă ceva, și apoi își produseseră efectul, neliniștindu-l), eu - crispat, gelos la culme, înfiorat în toată ființa, umilit, căci îmi închipuiam că celălalt mi se preferase fiindu-mi superior, dar satisfăcut că mă puteam juca în voie cu el, că în jocul acesta, cel puțin, nu era nici o îndoială de superioritatea mea, și, în același timp, cu speranța nebună că poate nimic nu e adevărat. Sunt o mulțime de feluri de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de ajuns ca în mijlocul muzicii celei mai puternice, să scrijilez cu unghia în lemn, imitând un șoarece, ca să și fie atent, să-și ațintească privirea. Guzganii însă nu-l interesează, cu toate că se aud tot timpul: își cunoaște puterile și-i satisfăcut probabil că pericolul nu poate să vie până la el. Doarme, se spală, se mângâie, se joacă, la atâta se reduce existența lui. Pe casă nu face nici o tentativă să se plimbe, cu toate că noaptea luna și stelele încearcă toate farmecile ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se adună cele enumerate acolo?“ nu ar fi deloc satisfăcut. O astfel de întrebare l-ar scoate afară din târgul divin descris mai sus. Nu ar mai putea să-i contemple frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se adună cele enumerate acolo?“ nu ar fi deloc satisfăcut. O astfel de întrebare lar scoate afară din târgul divin descris mai sus. Nu ar mai putea săi contemple frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
doar un sentiment de groază și de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și mai mult. Etius îl fixă cu o privire pătrunzătoare: — Spune-mi atunci, Sebastianus: în condițiile astea, de ce anume am nevoie disperată ca să înving? — De timp și de aliați?... riscă prefectul după un moment de reflecție. Etius, cu o expresie satisfăcută, pocni din degete: — Exact! Ai zis bine: timp și aliați! Și încă - s-o spunem și pe asta - de un dram bun de noroc! Sau, ca să zicem ca papa Leon al nostru, de ochiul binevoitor al divinei Providențe. Acum ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
duce la Aureliana. Cetatea trebuie, de aceea, să reziste atât cât e nevoie, încât să ne permită să ne unim forțele cu armata lui Teodoric și să-l atacăm pe Atila împreună. Sebastianus era în același timp uimit, îngrozit și satisfăcut: avusese deja ocazia să participe cu alți ofițeri la consilii de război, însă acum era prima dată că Magister militum îi vorbea între patru ochi și atât de amănunțit despre planurile sale. Asta însemna oare că urma pentru el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu comandă cu adevărat. își aleg capii și, dacă nu mai cred în ei, îi dau jos a doua zi. Divicone confirmă: — Așa e; a fost ales ca să-i conducă în lipsa lui Eudoxiu. — Mă rog. Dar câți sunt? Bagaudo zâmbi satisfăcut: — De aici la Avaricum, câteva mii. — Sperăm, comentă Sebastianus, că se arată mâine la față. De la colibă, Vitalius strigă că totul era în regulă și, puțin mai târziu, Maliban, dând într-un anume fel din mâini, trimise și el dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o bucată de pământ al meu pe care să-l lucrez pentru mine și pentru fiii mei, care, după cum știți, nu sunt puțini! — Firește, cu toate soțiile tale! izbucni o voce de undeva, stârnind un cor de râsete. Ambarrus zâmbi satisfăcut, dar, cu o mișcare largă a mâinii, îl făcu să tacă pe cel care-l întrerupsese. — Dar eu, reluă, spun numai atât: Divicone are dreptate când spune că am luat hotărârea de a-i ajuta pe huni fără să știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mânerul argintat al șeii și aplecându-se puțin înainte peste grumazul calului, își arătă surâsul enigmatic în care doar cine îl cunoștea de multă vreme, ca Balamber, ar fi putut recunoaște o sclipire de simpatie sau, mai degrabă, de bunăvoință satisfăcută. — Salutare, Balamber. astăzi mingan-ul tău s-a comportat foarte bine. Viteazul Uldin ar fi mândru să vadă ce războinic magnific a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridică, nesigur dar calm. Nu-și mai pierdu timpul privind la prizoniera lui, ci se îndepărtă grăbit, mergând un timp paralel cu gardul. Apoi o luă printre copaci, scrută zona de după gard, care era așa cum și-o amintea: bine împădurită. Satisfăcut, Craig se apropie de gard și începu să se cațăre. Așa cum descoperise și la prima încercare, de acum două luni și ceva, gardul în sine nu era greu de escaladat. Era ca și cum te-ai cățăra pe o frânghie. Ajunse sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
umană conține în stare latentă forma întregului corp; cândva, în trecutul îndepărtat, corpul, se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur și simplu țesuturile distruse. Urmă o pauză. Craig avu impresia distinctă că cineva își freacă mâinile satisfăcut. Vocea unui al doilea bărbat mormăi ceva neclar, apoi prima voce continuă răsunător: - Nici un indiciu încă, privind identitatea. Doctorul Philipson, care l-a adus aici, nu-l mai văzuse niciodată înainte. Desigur, o mulțime de oameni, atât din Big Town
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sau când se gândește că creează o ființă supusă fatal la boală, la agonie și la moarte. Recunoștința exagerată pentru atențiile pe care ni le arată cineva este de cele mai multe ori răspunsul amorului nostru propriu măgulit și al vanității noastre satisfăcute. În societate, nu te ridica împotriva nici unui păcat, ca să nu comiți, din neștiință, vreo nedelicatețe. Inteligenții se împart în două: buni și răi. Proștii se împart în una: răi. Atitudinea ironică în fața vieții este consolarea ipocrită pe care ne-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
indiferent de ce culmi intelectuale, morale și spirituale am fi atins, atracția noastră pentru senzațional, sau în parte senzațional (ceea ce, desigur, include și bârfa, fie elevată, fie măruntă), este, probabil, cea din urmă dintre poftele noastre carnale care să se lase satisfăcută sau strunită. (Dar, Dumnezeule, ce-i cu bombasticismele astea? De ce nu merg direct la poet pentru a-mi ilustra spusele? Unul dintre cele o sută optzeci și patru de poeme ale lui Seymour - un poem șocant la primul contact, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Gică picior de lemn avea zarurile În mâna stângă. Cu o iuțeală fulgerătoare le strecură În mâna cealaltă, le vântură de câteva ori În palmă și, În cele din urmă le fulgeră pe covor, sub privirile de ghiață a celorlalți. Satisfăcut, Cap de mort constată. „4 : 3...” Această așezare a zarurilor, era nulă. Veni rândul Balaurului să-și Încerce norocul. Privindu-l mai atent, Tony Pavone avu vaga impresie a jucătorului care Încerca să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu vând. Dacă-l consum rațional, abea dacă-mi ajunge până’n primăvară...!” Sorbind o Înghițitură, Tony Pavone rămase stupefiat. „Mărturisesc, vin negru care să aibă un asemenea delicios parfum, nu am crezut În existența lui. Sănătate curată...!” Fermierul triumfa, satisfăcut. „Am Încrucișat câteva soiuri de tămîioasă albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă tocmesc...!” - apăsă el pe fiecare cuvânt, având Încă proaspăt În memorie parodia de la bancă și mai făcând constatarea demnă de apreciat, deci și la bursa neagră se aplică aceleași reguli În raport cu sumele oferite În tranzacție. Omul de afaceri zâmbi satisfăcut.Se felicită pentru inspirația de-a acosta acest individ luându-l politicos de braț, conducându-l anume la intrarea unui gang destul de obscur, șoptindu-i confidențial. „Pot afirma de la bun Început, mi-ai plăcut: pari om serios, nu mai Încape
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
interes la produsele vegetale, o dovadă În plus a primăverii, care deja Își făcuse apariția. Roti privirea În jurul pieții, zărind o țigancă cu un coșuleț În care erau expuși la vânzare ghiocei, o frumusețe. Reuși să obțină un buchețel, zâmbind satisfăcută. Îi va dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost zadarnică, reușind chiar să facă unele cumpărături, ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce era deja cherchelit. Pentru ca isprava să fie mai cu succes, acesta Îi ceru lui Tony Pavone o banknotă de o sută lei, pe care o introduse fetei În sutien, cotrobăind, Încercând să beneficieze de tot ce putea fi găsit. Satisfăcut, Îi sărută o mână În timp ce cu cealaltă mână Îi proba dimensiunea mijlocului, facându-i promisiuni ademenitoare... Dacă se lasă sărutată, de mâine În mod sigur,o va angaja secretară la biroul care-i aparținea și unde el era șeful tuturor persoanelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a Capitalei. Amintirile triste i se developau În memorie, dând la iveală un prelung oftat. „Asta-i domnule inginer. Dacă cineva avea curajul să-mi prezică această anomalie În existența mea ei bine, Îi zdrobeam țeasta! Ambiția mea se dorea satisfăcută undeva la o treaptă Înaltă, În vârful piramidei!” Apăru frumoasa picoliță care umplu din nou paharele.La Început refuză, apoi la insistențele Șefului de Șantier, fata dădu de gol un pahar cu vin, așezându-se pe genunchii lui. Iar beneficiarul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
undeva la o treaptă Înaltă, În vârful piramidei!” Apăru frumoasa picoliță care umplu din nou paharele.La Început refuză, apoi la insistențele Șefului de Șantier, fata dădu de gol un pahar cu vin, așezându-se pe genunchii lui. Iar beneficiarul satisfăcut, Îi făcu semn lui Tony Pavone să-i mai de-a o sută lei, pe care i-o oferi fetei În schimbul unui sărut pe care picolița Îl acceptă fără a opune rezistență. Mai mult, la insistențele marelui Îndrăgostit fata promise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce ai prin buzunare...!!” Cu dibăcie maiorul Huzum Îl ajută să dea la iveală tot ce avea prin buzunare, apoi cotrobăind prin birou scoase zece cartușe de țigări americane cu marka de fabricație Kent, țigări destul de apreciate de fumători - exclamând satisfăcut. „Aha, sesizarea a fost adevărată...!!” Mai dădu la iveală câteva mici calculatoare electronice, un frumos aparat de radio de fabricație japoneză, după care procedă la numărătoarea banilor găsiți asupra lui Tony Pavone. Ceru Șefului de Șantier câteva coli de hârtie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
H.G. Wells era cea mai augustă ființă umană despre care știa. Era mică când familia Sammler locuise În Woburn Square, Bloomsbury, și cu geniu infantil citise cu acuratețe pasiunile părinților ei - mândria că aveau relații sus-puse, snobismul lor, cât de satisfăcuți erau că frecventau crema culturală a Angliei. Bătrânul Sammler gândindu-se la soția lui În Bloomsbury Înainte de război găsi sensul unui anume fel liniștit, intim al ei de a exprima cu o mișcare În jos din mână, atât de delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]