1,927 matches
-
la pieptul lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și Lucas ca să se despartă nu rămase neobservată de ochii lui Christian. - A fost găsită barca, la șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen, iar ea venea să Îngenuncheze pentru a o implora pe sfînta Anna să i-l aducă Înapoi. Se afla acolo, singură, În penumbra pe care o Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie ca Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii. Enkim Încheia șirul și tot fluiera ceva ce semăna a cântec de pasăre. Spunea că așa fac ai lui acasă când se satură de ceva. - Dar tu de ce te-ai săturat? l-am Întrebat. - Eh, făcu el. Într-o seară, am văzut un cap de liliac atârnat de o creangă coborâtă mult deasupra potecii. Capul fusese legat de mână omenească și gâtul Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și despre latura (auto)biografică a operei lui Bellow, Îi dau cu totul dreptate biografului lui Saul Bellow, James Atlas, care conchide În monumentala sa lucrare recentă că marele romancier american nu e capabil de empatie cu personajele sale.17 Saturate de tema familiei nefericite, romanele lui Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și În special În cadru domestic. Părinții se detestă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ecoul devine tot mai puternic, tot mai prelung.) ȘEFUL GĂRII (Fericit.) Aaaa... Și-a revenit! (Ecou: reveniiti.) Gata! (Ecou: gataaa...) IOANA: Ce frumos! Ce frumos! (Ecou: frumooos...) HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, suntem salvați... (Ecou: aaațiii...) ȘEFUL GĂRII (Nu se mai satură să se asculte pe sine.) Aaaa... Aaaa... Aaaa... (Îi privește pe rând în ochi și spune.) Aaaa... (E fericit și senin.) Aaaa... Aaaa... CASIERUL. (Rivalizând cu ȘEFUL GĂRII): Aaaa... Aaaa... Aaaa... Aaaa... (Se privesc în ochi și se înfruntă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l las pe Cristi cu inepțiile lui să se califice la națională? Pentru ce? Pentru prestigiul politic al lui taică-su? Există totuși un Dumnezeu, da, da, există, acum Bălăceanu e în opoziție și ziarele de scandal nu se mai satură de el. Într-un fel, asta mă răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cum ar fi cașcavalul copiat și unele diferențe infime în ce privește culoarea. Asta se întâmplă cu orice fotografie. Dar de aici până la a afirma că ne mințim clienții mi se pare o cale mult prea lungă. De pildă, pe mine mă satură întotdeauna meniul complet. În cazul în care se întâmplă să fiu foarte înfometat, pot comanda un meniu dublu și o plăcintă de închidere. Garantez că astfel se poate sătura și cel mai înfometat dintre clienți. Iar banii nu constituie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spiritului omenesc de a construi în imaginar lumi noi care să recupereze timpurile magice ale începuturilor (illo tempore), gânditorul s-a raportat la constantele fundamentale ale Universului, lăsând drept moștenire intuiții nerecuperate încă în totalitate. În conștiința arhaică „timpul este saturat de valoare afectivă; el poate fi bun sau rău, favorabil unor anumite forme de activitate și nefast altora; cel al sărbătoririi, al sacrificiului și al reproducerii miturilor legate de întoarcerea timpului primordial și care pune timpul profan în afara circuitului. Această
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși, așa că voi cumpăra eu”. - Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod. Posteritatea va da năvală pentru a analiza, în amănunt, fiecare cuvințel saturat de semnificații ascunse... He, he! Se îndreptă din nou către fereastră și trase draperia. Ploua în neștire. Ce mama dracului, chiar nu mai răsucește nimeni robinetul?, se întrebă retoric, apoi sorbi câteva guri de bere și lovi cu degetul arătător
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în cuierul de lângă ușă, apoi reveni pe verandă. Se rezemă de perete și aprinse o țigară. Scriitorul dormea cu capul lăsat într-o parte, iar din când în când bolborosea câte ceva din care reieșea că până și un iepure se satură să fie luat de fraier. Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mult mai devreme, în sensul de a-l face pe George să o „rupă” cu Frusina dar fiind influențată de prietena ei a lăsat lucrurile așa, să se întâmple de la sine. -Dragă, o să-i treacă dragostea pentru Frusina, băieții se satură uneori repede, o să-și găsească o studentă la facultate. Sunt destule care nu mai sunt fete mari, unele chiar se aruncă în brațele lor, ușor. Ehei, tu crezi că mai sunt fetele ca pe vremea noastră, când eram de vârsta
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și la animale. Bunicule, sincer să fiu, eram aproape gata să te Învinuiesc de vederi comuniste, dar Îmi dau seama că ai dreptate. Și chestia asta cu vederile comuniste e o gogoriță care servește tot celor care nu se mai satură de averi, dar nu e cazul să insist acum pe problema asta. Mai bine să continuăm cu ceea ce discutam și chiar dacă am deviat puțin, asta nu ne Împiedică să vorbim puțin și despre relațiile care au loc Între oameni la
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
scrie acolo că nu există excepție. toate poveștile de dragoste se termină teribil, cu strigăte, cu momente de gelozie, imposibil pînă la urmă să nu intervină uzura, ba chiar ura. Cel puțin unul dintre cei doi, dacă nu amîndoi, se satură de celălalt și în mod logic urmează separarea. (Ia te uită ! Și dumneavoastră credeți ce spun oamenii de știință ?) Da, da, eu cred, chiar și Beigbeder spune că dragostea durează numai trei ani. Și s-a demonstrat deasemenea științific faptul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe codoș. Le era somn și frică. Nicu privea pe fereastră afară. Ningea încă mărunt și fiecare se gândea că-l lăsaseră pe Florea țeapăn pe trotuar, singur în moarte. Îi apucase o poftă de dragoste sălbatică, nu se mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcut râios, vrea să treacă peste Stăpân... Și-n mintea lor se gândeau că parcă s-ar fi dus după Paraschiv, că o să împartă totul cu dreptate, frățește, dar le venea peste mână să-i comande cel tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văduvei: ce s-ar fi făcut ele fără primar... Când cu alegerile, ce i-a venit unuia: nu, că să paveze Cuțarida! Au auzit mahalagiii, s-au bucurat. Unde nu dădea Dumnezeu să calce și ei pe piatră, că se saturaseră de-atîta noroi. Venea ea toamna, se uitau oamenii în sus, cum sta să plouă, se-mposocau. Vara, treacă-meargă, să fi căzut potopul lui Noe, ieșea soarele, se duceau și bălțile, dar după septembrie să te ții! Cum lăsau Grivita în urmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru. Când voi ajunge să mă deprind cu mine însumi? Toate drumurile duc la această Romă interioară și inaccesibilă; - omul este o ruină invincibilă. Cine i-o fi turnat atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un climat urban, beneficiar al eredității culturii păgâne greco-romane. Aproape șase secole (al IV-lea î.Hr. - al II-lea d.Hr.) preced instaurarea creștinismului, iar Foucault își propune să citească vestigiile scripturistice ale acestei epoci ca pe un imens palimpsest, saturat de corespondențe. Pentru scopul limitat al studiului de față, ceea ce ne interesează este modul în care M. Foucault vede succesiunea între cele două „episteme” (i.e. paradigme sau constelații valorice care generează, într-un mod cvasi-organic, reperele culturale ale unei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca act pasiv de autoafectare a Vieții. Prin chiar definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație 1. Am putea vorbi, din acest punct de vedere, despre o natură apocaliptică a fenomenalității. Aici putem sesiza o diferență clară între atributele fenomenului „saturat par excellence” la Jean-Luc Marion și, respectiv, atributele fenomenalității la Michel Henry. În cazul lui Henry, și cea mai modestă actualizare a unui fenomen dezvăluie organic autorevelarea Vieții în primatul ei originar. Pentru Marion, revelația e distinsă după criterii morfologice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care înseamnă că „ceea ce apare” (conținutul substanțial) tinde să oculteze faptul „că șceva, cinevaț apare” (actul fenomenal), nu permite sesizarea relației fundamentale dintre „adevăr”, „manifestare” și „viață”. Această orbire se datorează modului în care conștiința se proiectează „regal” asupra lumii, saturând cu intuiții empirice orizonturi deschise de semnificații intenționale. Adevărata „reducție transcendentală” atinge pentru Henry rădăcinile mișcării ordonatoare a intenționalității, lăsând dezvăluirea acelui principiu fundamental care dă seamă atât de unitatea fenomenologică a conștiinței, cât și a lumii, simultan. Spre deosebire de Husserl
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sociologiei neokantiene. Profesorul bavarez n-a introdus o cezură drastică între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften, utilizând explicația cauzală ca argument în arhitectura unei înțelegeri narative. Pentru Weber, religia se naște prin violența originară a unei forțe subiective („profetul”) într-un cadru saturat de imobilități fizice și ideologice. Prin haloul său harismatic, figura profetului polarizează diverse energii libere ale societății, luptând cu instituțiile „rutinei” și cu inerția „autorității tradiționale”. Pe lângă suita de contraexemple istorice aduse argumentației lui Weber, Milbank identifică originea protestantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru astrala ușă, / Cristal de apariții deschis vederii noastre”. Incantații demonstrează Încă o dată În ce măsură poezia este pentru Voronca o stare de grație permanentizată, absolută disponibilitate imaginativă, concretizată În emisia continuă a verbului imnic. Există mereu un prea-plin În această poezie saturată de imagini și totuși aptă, În fiecare punct al său, de noi adaosuri, Într-un proces de expansiune „imperialistă” a imaginarului, niciodată satisfăcut de teritoriile cucerite, lărgindu-și necontenit frontierele. Însă aici - ca mai Înainte În Colomba - „atlasul” deschis mereu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În sens strict, arta didactică poate fi înțeleasă ca o serie de acțiuni spontane independente de o reflecție normativă prealabilă, în timp ce în sens larg ea ar reprezenta intervenția, acțiunea pură, descătușată de componentele limbajului teoretic. Se observă, așadar, tendința globalistă, saturată de concepte abstracte cu caracter de clișeu ori de slogan foarte dificil de aplicat, care domină epistemologia pedagogică actuală și care s-a răsfrânt deja în mod negativ și asupra didacticii. Aceasta este însă, în momentul de față, amenințată de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
numeroșii experți specializați în domeniile didacticii, dar fără experiența reprezentată de existența vreunui contact direct cu procesul de învățământ de la diferitele niveluri de școlaritate. Motivația anterioară poate să fie acceptată și ca o argumentație a „empirismelor abstracte” care abundă și saturează discursul pedagogic, viciind pe o cale implicită consistența teoriei didactice. Din punct de vedere etimologic, termenul didactică provine din două surse grecești: didaske, didaskein „a învăța pe alții” și didaktike „știința învățării”, completate cu explicația latină didactica, prin care se
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]