1,075 matches
-
nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a frânt. Ne-ai mințit! Nu ești În San Francisco, nu ești În Arizona, atunci unde ești? Armanoush a Înghițit cu greutate. — Mamă, sunt la Istanbul. — Ce? — Mamă, Îți povestesc totul, Însă, te rog, liniștește-te. Ochii lui Rose scânteiau de furie. Cât ura să audă pe toată lumea spunându-i să se liniștească. — Mamă, Îmi pare groaznic de rău că te-am făcut să te Îngrijorezi În halul ăsta. N-ar fi trebuit să fac asta niciodată. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țâșnind dinăuntru o scânteie, dar scânteia nu pare dispusă să se arate, Cipriano Algor străbătuse trei kilometri buni gândindu-se la asta și aproape că renunțase, Isaura Estudiosa se pregătea să-și dispute terenul cu șeful de departament, când subit scânteia țâșni și se făcu lumină, camionul nu fusese ars de oamenii din barăci, ci chiar de poliție, era un pretext pentru intervenția armatei, Îmi pun capul că asta s-a întâmplat, murmură olarul, și se simți brusc foarte obosit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?” „Da”, râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. „Luchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete. Valurile azvârleau pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcând-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-și creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altădată să iau în derâdere emoțiile altora! - metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrânește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când îi întrebam: „Mă urmăriți?”, săreau imediat să mă asigure: „Firește, domnule sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție”. „Bine, bine, mă bucur”, mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de singur... aceasta era boala deșertului, semănând cu celulele canceroase care proliferează până distrug și ucid... Întâmplarea a făcut să am atunci și alte stări proaste, alunecând, din nou, în plină zi într-un fel de întuneric gelatinos, în care scânteiau cioburi de lumină orbitoare. Aceste stări s-au repetat câteva zile la rând, fără să dureze niciodată prea mult. N-am spus nimănui nimic. Nici lui Dinu nu i-am vorbit despre ele, am așteptat să treacă singure. Și, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adesea e nevoie să mori.“ 97 Ego sum qui sum. (Exodul 3, 14) Ego sum qui sum. An axiom of hermetic philosophy. Mme Blawatsky, Isis Unveiled, p. 1) — Cine ești tu? Întrebară deodată trei sute de voci În timp ce douăzeci de spade scânteiau În mâinile momâilor care se găseau cel mai aproape... — Ego sum qui sum, zise el. (Alexandre Dumas, Joseph Balsamo, II) Îl revăzusem pe Belbo a doua zi de dimineață. „Ieri noi am scris o frumoasă pagină de roman foileton“, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca o gheară Întinsă să implore o Înghițitură de elixir. — Oh, grohăie el, cât ești de frumoasă; oh, dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din urmă, așa cum Idioții o fac de multă vreme. O exista un Ghid pentru Idioți despre auto-chirurgie? — Ghidul Idiotului pentru auto-lobotomie! — Ghidul Idiotului pentru creaționism! — Poate că ăsta e redundant. — Ghidul Idiotului pentru idioțenie? — Ghidul Idiotului pentru felație? Ochii albaștri scînteiază și ea coboară spre șoldurile lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jack Allen, tot ce conta era să obțină o poveste. Nu era de mirare că nevastă-sa zburase la patru mii de mile depărtare ca să scape de el. Aruncă cu ziarul în nefericitul de Mike Wooley și ochii verzi îi scânteiară de furie. — Jurnalism de scandal, se răsti la el. Citizen nu s-ar preta niciodată la ceva de un asemenea prost-gust. Mike o privi cu o uimire nedisimulată. Să convingi o tânără obișnuită să facă sugestii despre cum ar schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lichidez pe celălalt? — Nu, nu asta. Se schimonosi de ciudă că nu-și găsea cuvintele în japoneză ca să-i poată explica tot ce simțea. — Endō... tare singur... tare singur, așa că ție trebuie prieten. Ochii lui Endō, ațintiți asupra lui Gaston, scânteiau de ură. — Ticălosule! Piei dracului din calea mea! Nu pot să sufăr gunoaiele ca tine. A ridicat mâna cu intenția de a-l lovi iar pe Gaston, dar acesta s-a dat îndărăt câțiva pași. Luându-și o distanță sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu femeia de stradă care i-a dat să mănânce oden și despre noaptea petrecută la Higurashitei. — Interesantă poveste, Gas. Tomoe, pun pariu că nici tu nu știai celălalt sens al cuvântului shōben. Tomoe cunoștea bine ochii fratelui ei, care scânteiau ciudat ori de câte ori conversația devenea vulgară, așa că a tăcut și s-a făcut că nu aude. — Tomoe, și celălalt cuvât, unchi a căpătat recent un înțeles nou, o informă el zâmbitor. Gaston, nu e rău să știi și tu. Unchi înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În sfirșit, Tom și cu mine ajungem acasă. Mă uit la ceas. E 3.15. Am trei sferturi de oră ca să mă fac mai frumoasă decît am fost vreodată. La patru fără cinci, am terminat. Noii mei cercei de cristal scînteiază În lumina lămpii, simt pe piele moliciunea noului pulover, care-mi face talia să arate cum n-am mai văzut-o de luni Întregi, iar decolteul, fără falsă modestie, e de-a dreptul spectaculos. Pantofii cu toc Îmi conferă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dus pe malul mării și acolo am văzut un înotător care pescuia scoici. Se afunda în valuri și când ieșea la suprafață deschidea pumnul să vadă ce a izbutit să culeagă. Uneori, nu era decât nisip. Alteori, în acest nisip scânteiau scoici umede. Dar de fiecare dată numai la suprafață, în lumina zilei, putea să aprecieze ceea ce strângea în pumn. ― E clar că, umilindu-te, Inchiziția a stârnit în tine un orgoliu diferit de al nostru. ― Altfel mă uit acum la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am întîlnit-o pe Ana. Era în același loc unde o lăsasem, numai că soarele asfințise. I-am zis, aproape brutal: "N-ai înțeles că eu mă refer la rug cum te referi tu la Alexandru?" Mâinile i-au tremurat ușor, scânteind albe. Și, fără să mai spună o vorbă, a dispărut când tocmai voiam să-i cer iertare. XXXVIII ― Uneori, mi se întîmplă, închizînd ochii, să cred că timpul se naște din comparații. Vântul foșnește prin chiparoși, undeva cade un fruct
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o mână un oraș, iar în cealaltă o fântână. ― Cu atâta apă câtă să-i sature pe toți însetații. ― Exact. Orașul n-a fost construit niciodată. Fântâna, însă, am văzut-o când am fost în deșert, pe urmele Anei. Apa scânteia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului, cu suita lui foșnitoare de mătase și scânteind de aur și de pietre prețioase. Nobilul Gregorio era un individ care prefera să stea jos. Fapt e că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
multinaționala și În loc să ai adrenalina la două mii, dormi ca un Îngeraș! Dincolo de geamurile prăfuite ale camionetei, Zero zări malurile Tibrului. Habar n-avea cum ajunseseră acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase cu adevărat. Coborî geamul. Îl izbi un miros urât de gunoaie, apoi un autobuz nocturn, complet gol - În afară de șofer și de un om adormit cu capul pe fereastră -, trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toată - o lumină, Iară noaptea își strângea Razele și-apoi pleca În palatul lui din cer Unde va domni etern. Și așa noaptea cădea, Ziua iar o alunga, Mii de stele răsăreau Și pe boltă străluceau, Mii de vise privegheau, Scânteiau și se mândreau Că-ntre rânduri lungi de carte Se vedeau cuprinse-n vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline de scântei Și-o cuprinde-apoi pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]