1,131 matches
-
aripi, ori de drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate tremur numai Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și muchi și vârfuri negre pe cer le zugrăvește, Muchi negre, urieșe, ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceealaltă eu voi vedea-o iar Oștirea mea străveche, furtuna mea de jar. ȘT[EFAN] Vorbește dar, portare! Se poate cumcă noi Om ști a te-nțelege. Tăceți dar din păhare De aur. Căci portarul acuma se-nsenină * Și ochii lui scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme. Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haină, de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa, iese O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
visării, un înger de mister Învăluit în nouri țesuți din vânt și cer. 6 2262 Eu văd un cuib de aur, eu văd un rai* în zori, Înduioșat de raze și-mprospătat de flori Ș-acoperit cu ceruri cu stele ce scânteie Și locuit de-o dulce și palidă femeie Ce râde și veghează ca umbra d-înger sunt Și se înmoaie *-n vălu-i ca luna-n nor de-argint. 7 2254 Nainte de-a-ți așterne-n mormântul cel de lut Voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stărui? O s-o fac. LAIS Ci fă-o dar, Nu încunjura atâta, ci vorbește-odată clar. CHALKIDIAS O voiești? Ei fie dară. Te urăsc. LAIS Pe mine? Însă Pentru ce? CHALKIDIAS Aveam dorința să revărs durerea strânsă Care inima-mi apasă, scânteind ca o furtună Când pe ceruri nouri negri se alungă și s-adună. Numai dorul libertății m-a gonit din țara mea Unde orice rădăcină mie o piedică-mi părea. Floarea soarelui e astfel, e legată de pământ, Pe când capul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apăruse de câtva timp și la noi, stătea - complet nepotrivit cu mobila din Cöln - în camera de zi, o carcasă pe picioare subțiri, confecționată din tablă, imitând lemnul de arțar de culoare deschisă, oferindu-ne imagini noi și necunoscute, care scânteiau asaltând însă tot satul și grădina noastră cu viziuni greu de închipuit. Die Tagesschau - revista presei - devenise deja un ritual zilnic, căruia până și cina era obligată să i se supună. Întocmai ca o predică de duminică, era urmărit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ei. Gura ei avea ceva care trăda o natură capricioasă și cunoștințele de fizionomie pe care le dețin mi-au spus că era obișnuită să i se facă pe plac așa cum voia ea: cu bani gheață. La urechile-i perfecte scânteiau clipsuri cu briliante și pe măsură ce se apropia aerul s-a umplut de mirosul parfumului ei: 4711. Exact când credeam că nu mă va băga În seamă, se uită În direcția mea și spuse pe un ton rece: — Noapte bună, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
uscată al unui râu. Mao râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e experimentat, ambiția și hotărârea lui îi vor asigura succesul. Mao împinge la o parte bolul și se lasă pe spate în scaun. Vrea să știe cum am ajuns să pun ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un anume motiv, căpătase față de arena judecății publice o groază la fel de mare ca aceea care-l păștea curând și pe el. Încă ceva care-i lega. — Păi, nu lucrez în sănătate de mult timp. Înainte ce-ai făcut? Ochii ei scânteiară. —De ce am senzația că voi fi următorul studiu de caz? — Îmi pare rău. Am mers cam prea departe. Oh, nu-ți cere scuze. De fapt, sunt flatată. A trecut atâta timp de când cineva nu m-a mai luat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ordine în cutii. Făcea corectură. Dădea telefoane politicienilor locali și potențialilor donatori, folosind tonul acela plin, moderat, liniștitor, de relații cu clienții, cel mai mare atu de care dispunea. —Robert. Știi? N-am voie să spun. —Înțeleg. Ochii aceia albaștri-verzui scânteiară de inocență rănită. Vechiul Robert. Cel care o putea demonta fără manual de instrucțiuni. Karsh cel de care nu putea scăpa așa cum nu putea scăpa de sine însăși. Secrete bine păzite de protectori ai râurilor. Înțeleg perfect. Ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în sufragerie, pe bicicletă, și pedala. A aruncat o privire spre mine și a spus: „Ciao.” Signora Maria și-a șters repede mâinile cu șorțul ei de bucătărie, după care a vrut să afle cum a decurs totul. Ochii îi scânteiau. Niciodată nu fusese la bătrânul acasă. Am povestit despre sală, coloane, lumină, masă, mâncare. N-am povestit nimic despre Anna, Mussolini și dansul cu zgâlțâituri. La cină, televizorul a fost închis și eu a trebuit să iau de la capăt povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pusese lângă picioarele lui, așezați paralel. Părea să le spună: „Și acum, voi, luați seama”, cum obișnuiește vrăjitorul să se adreseze vizitatorilor înspăimântați, după ce a amestecat zeama lui magică în ceaun. Apoi tata a luat lingura, care în mâna lui scânteia ca o baghetă vrăjită, iar eu m-am gândit că, în clipa următoare, pantofii vor sări în sus, luând-o la sănătoasa. Tata însă le-a venit de hac în măsura de trei a patra. Întâi a intrat în pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dinspre stânga, exact cum îmi plăcea să-i văd. Uniforme curate, costume, port popular. Muncitorii se vor grupa pe fabrici, câțiva din ei vor reprezenta scurte scene din activitatea lor zilnică, pe mici vehicule vor fi purtate mașini, uneltele vor scânteia în soare. Sportivii se vor înfrunta în mici dispute improvizate. Tenis, fotbal, box, lupte, volei. Sute de stegulețe din hârtie. Puhoiul de elevi și studenți va înainta în pas de voie, Tarhuna va fi și el acolo, era întotdeauna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nou, surprinzător. Glasurile trecătorilor de pe stradă, sonore și clare, vin parcă din depărtări. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. Pe drum trec mereu trăsuri, în amândouă direcțiile, încărcate mai ales cu femei, îmbrăcate în culori deschise și vesele. Din ce adâncuri scânteiază în noaptea asta cerul, cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?! ... În infinitul acesta etern există oare loc și timp pentru repetarea planetei în toate vârstele ei? Îmi cere Adela acum, la depărtări de ani de lumină, să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Nimic, în afară de noi, decât viața obscură a pământului, a pietrei, a vegetației mărunte și câțiva fluturi care se urmăreau, se întîlneau o clipă cu intenții de hârjoană, se îndepărtau, disproporționat de mici, în măreția gravă. Printr-o deschizătură a copacilor scânteiau priveliștile din vale, mărginite departe tare de dealurile albastre, șterse ca niște nouri gata să dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a îndepărtatului Siret. În varietatea haotică de păduri, de dealuri și de văi, identificarăm Bălțăteștii noștri, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din nou afară - și după ce peste o oră doamna M... mi-a spus că Adela doarme liniștit și respiră normal - am simțit fericirea unei speranțe robuste. Era târziu. Constelațiile se mutase în altă parte a cerului, erau buchete de lumini, scânteiau cordial. O stea măruntă și vie din infinit se ivea mereu prin coroana unui plop de lângă cerdac, jucîndu-se cu frunzele copacului ca o ființă mică și grațioasă. Mă simțeam pus acolo să păzesc somnul Adelei, să-i apăr viața pe lângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură, adevăratul motiv al frângerii de inimă cu care se rugase Aglaia : abia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se zărea conturul New York-ului. Nu avea forma obișnuită a unui oraș - așa, fără cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la un milion de geamuri scânteiau. Mai aproape, Încoronată cu propriile raze de soare și Îmbrăcată ca În Grecia antică, Statuia Libertății le ură bun venit. ― Vă place? Îi Întrebă căpitanul Kontoulis. ― Am văzut destule torțe cât să-mi ajungă pentru toată viața, spuse Lefty. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea automobilelor lor și gradul de paragină al caselor.) ...Dar acum mașinile strălucitoare Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se apleacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările. Aburul ne Învăluie, ne acoperă, lumina scânteiază pe apa agitată; și ne răsucim În continuare, așa Încât la un moment dat nu mai știu care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin serios, mult mai jucăuș, mai liber, dar ne ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semn care spunea „Fără atingeri“. Așa că n-am făcut decât să o privesc. Părul Îi era răsfirat pe pernă. Buzele Îi erau Întredeschise. Ceva Îi strălucea În ureche - probabil fire de nisip de pe plajă. Dincolo de ea, pe masa de toaletă, scânteiau pulverizatoarele. Tavanul era undeva sus, deasupra. Simțeam păianjenii care-și vedeau de treabă prin colțuri. Cearșafurile erau reci. Din plapuma rulată la picioarele noastre ieșeau fulgi. Crescusem În miros de covoare noi, de cămăși de poliester scoase fierbinți din uscătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajungă În stradă: cinci secunde, poate opt. Dar, apropiindu-se de Milton, află ceva despre raportul medical. Cu cât oamenii zâmbesc mai tare, cu atât mai rele sunt veștile. Milton rânjea la ea, transpirând În costumul dungat, și butonul tragediei scânteie din nou În soare. Știau. Părinții ei știau că e un monstru. Dar iată-l pe Milton deschizându-i ușa mașinii; iat-o pe Tessie Înăuntru, zâmbind când Callie se urcă. Taxiul Îi duse la un restaurant și curând toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar vulgaritatea lui era inedită. Părea mai puțin sigur În mișcări și vorbea mai tare. ― Îhî, spuse Scheer, cred că i-ai picat cu tronc. Tu și Mayella ați putea fi fericiți Împreună. Și eu simțeam din greu vinul. Îmi scânteia capul ca o minge acoperită cu oglinjoare. Chelnerița aduse băuturile, așezându-le demonstrativ În fața lui Scheer. De Îndată ce fata dispăru, el Împinse berea către mine și spuse: ― Poftim. ― Mulțam. Am băut berea, luând când și când o Înghițitură și Împingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună când se născuse, unde era înmormîntată... Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit: mici cilindri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]