1,552 matches
-
garsonieră de la etajul opt al unui bloc, fost muncitoresc, acum sediu de birouri, stătea calm, indiferent la poezia exterioară, rozându-i pătimaș unghiile, Costel. Pe birou licărea ecranul computerului care juca singur table. Era un calculator vechi, cu pedale, care scârțâia din toate încheie- turile, însă de când Costel îi băgase jocul acesta în memorie juca de nebun, fără încetare. Pe Costel îl bătea fără nici un efort, așa că acesta, dând dovada unei suspecte inteligențe, renunțase rapid și se mărginea să privească și
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
în material de construcție a caselor călduroase de locuit, casă cu sală mare, spațioasă, în stil brâncovenesc, pardosită cu scândură de brad totdeauna curată, spălată cu moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
în material de construcție a caselor călduroase de locuit, casă cu sală mare, spațioasă, în stil brâncovenesc, pardosită cu scândură de brad totdeauna curată, spălată cu moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
luminițe de licurici. Este roua dimineții. Păcat că nici un ochi omenesc nu admira această priveliște de vis. Într-o căsuță de păpuși cum pare între arborii seculari sub care se ascunde, calculatorul domestic dă semnalul unei noi zile. Un greier scârțâie din vioara lui la capul patului în care doarme Fredy Berbier, de meserie tehnician meteo, care este astăzi în schimbul de dimineață. Robotul casnic a pregătit apa dușului și a început prepararea ochiurilor cu șuncă și a cafeluței. Soția lui Mariana
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
modernă, cu calorifere, mobilier de hotel de lux, baie cu duș și televizor, vor sta dumnealor și băieții. Cu pași târșâiți am pătruns în cabana veche: podele de lemn, mătuite de cât fuseseră călcate în picioare, scară de lemn, ce scârțâia, o camera cu două paturi, în care urma să stăm mama, Laura, sora mea și eu, iar alături un dormitor cu șase paturi suprapuse. Undeva mai încolo se aflau un closet și o chiuvetă la care țârâia un firicel de
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIETENE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului alergi pe aleea cu tei privești lemnele care scârțâie neîncetat în spatele fiecărei uși sunt ochi și gesturi și delăsare doare ceva în colțul din stânga al ringului cuvintelor tăcute arunci sensurile de zidurile blocurilor și mergi mai departe strigă un copil întorci capul dispare mamă mai lasă-mă afară jocul
PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345753_a_347082]
-
Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului noul cod din două cuvinte hărțile ascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericol după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple
NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345798_a_347127]
-
dracul să te strâmbi când scăpa el vreo gulgută puteai, liniștit, să te duci, în cel mai bun caz, la munca de jos (o expresie veche dar plină de înțelesuri!). - Luați loc! Toți se așezară cu mare grijă să nu scârțâie scaunele și își îndreptară privirile spre înălțimea sa ca și cum ar fi ars de nerăbdare să-i soarbă înțelepciunea de pe buzele-i vinete și strânse pungă. - Scroafa-i moartă-n cotineață, declară cu un aer de martir președintele! Toți se foiră
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
închis în inima mea ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
purta de mână pe ring sau prin sala de banchet, parcă erau doi îndrăgostiți, nu doi oameni care s-au cunoscut atunci. Sau poate era strategia fetei să-l facă gelos pe agronom dacă exista totuși ceva între ei! Trenul scârțâia din toate roțile înfrânate în gara Brăilei. Mai aveau puțin și ajungeau și ei acasă. De fapt, Stelian mai avea de mers la autogară, să ia autobuzul de Tecuci și încă mai bine de o oră până acasă. Fiecare începu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CASA BUNICILOR Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului CASA BUNICILOR De ce-mi stăruie în minte, Vechiul bucium de la stână, Prins de cureaua cu albe ținte, Lângă ușa scârțâind, bătrână? De ce mi se pare frumoasă, Acea construcție simplă de lemn, A bunicilor veche casă? Cred că e al amintirilor semn. Odăile cu dușumele de pământ, Ferestre mici, tăiate de vergele, Pentru mine este locul sfânt, Al copilăriei mele. Nu
CASA BUNICILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346792_a_348121]
-
mare, Antonia i-a pus pe brațul de fând din car o straiță cu mâncare, o sticluță de vin și una cu apă. Bărbatul se urcă în car și mângâie cu biciul spatele boilor.Aceștia porniră încet, trăgând carul ce scârțâia după ei. -Să ai grije fomeie de vacă. -Am...am...,bărbate! Când ajungi la locul nostru să ungi osile cu păcură.Ți-am pus cutia în lădița cu scule. -Bine, Antonia! Căruța îl zgudui puțin când trecu peste podul de
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
cu un popor sărac.Ce cap pătrat aveau ... !” -Hăis ... Trandafir!...Cea, cea ... Ionică! Nu mai ai loc de mașini.” Ăsta e primarul, se duce la servicu.“ Boii ascultară de comenzile stăpânului și făcură loc autoturismului să treacă.Carul înainta agale, scârțâind din toate încheieturile. Ieșiră din sat. -Cea Ionică! Se îndreptară spre locul unde este pământul lor, pe un drum bolovănos pe lângă mejdinile oamenilor.” Văd că Trandafir șchioapătă, Diseară mă duc la potcovar cu ei.“ Îl mângâie ușor cu biciul și
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Când au terminat și ultimul rând, Carol își mângâie boii, și apoi se închină. -Doamne!Mulțam că m-ai ajutat și anul acesta să am ogorul frumos! Cu animalele puse la căruță, Carol își îndreptă boii spre casă. Carul înainta scârțâind, când soarele arunca pieziș săgețile lui de lumină. Ajuns în capul satului, auzi un zgomot de motor venind din urmă.Întoarse capul.” Vine o Dacie “, gândi. -Hăis, Trandafir! Trebuie să-i facem loc mașinii! * -Ăsta e tata! Îi cunoscu de la
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
de pitic. Parcă-i ducea dorul... Într-o zi însă... - Băi, rurale! Ce cauți? Te-ai plictisit? Stai să vezi cum va fi peste o mie de ani, că așa ești programat. Costel, auzindu-l, tresări de bucurie în timp ce acela scârțâia ca o ușă de cavou, semn că se distra de minune... - Frate, scapă-mă dă nemurire că dă boala-n mine dă perfect ce sunt! Vreau și eu să mă mai tăvălesc prin șanțuri, să mai borăsc la garduri, să
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
de-a mânca până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic “.( Către A. Chibici-Rîvneanu, 12/24 ian. 11884, din sanatoriul Dobling din Viena, în Convorbiri literare, 1906, p. 1000.). Sau: Sănătatea mea scârțâie într-una ca o moară de mult stricată, ba poate ireparabilă. Săptămâna aceasta am avut friguri și dureri de cap; cît despre picoare- ele sunt într-o stare așa de plans precum erau în București. O tristă toamnă mă așteaptă
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
cu putere Și voi izbi cu potcoava-n balaur, Căci milă nu am de himere. Lovind, cu sete, cravașa în crupă, Că mă alinti eu simt, doar atunci; Sunt un rebel, izgonit de la trupă, C-am uitat cele zece porunci. Scârțâie lemnul ca un dulce blestem Când în spate pe tine te am Și de lumea parșivă nu mă mai tem C-o să mă facă, mâine... salam. Zăbala nu o mușc că-mi este sfântă. În galop dansez sub coapse moi
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
înainte al societății, atît de necesar. Tot mai multe analize, sondaje, interviuri redau starea de spirit a momentului și se pare că teoreticienii capitaliști par să-și adune în boccele ultimele forțe finaciare și ideologiile nerealiste ale unui sistem care scîrțîie din toate încheieturile. Triumful capitalismului își trăiește dezamăgirea, rătăcit în oceanul confuziei și al deziluziei. Simțind cum îi cedează pasul cu vremea, confruntat cu evenimentele ce vin în avalanșă, nu mai găsește rezerve pentru un alt plan de luptă, de
MAI EXISTA REMEDIU? de DIANA POPESCU în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345116_a_346445]
-
răspunsul. Etrius se întoarse iar spre castel, și începu să meargă spre el încet și cu pași mari, calculându-și fiecare mișcare. Păși până ajunse la poartă. Puse mâna pe ea și o șterse de praf. Încet o împinse. Ușa scârțâi groaznic, nefiind mișcată de sute de ani. Cine era acest om care îndrăznea să intre în castel? Ce căuta el acolo? Nu știa ce-l pândește înăuntru? Înainte de a intra în castel, Etrius își aminti tot ceea ce se întâmplase cu
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
locuri. Am uitat să spun că Lică-Ursulică este mare, că Simina abia îl ține în brațe și de aceea, când îl plimbă în parc, îl plimbă într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns roțile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușa ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
de aceea, când îl plimbă în parc, îl plimbă într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns roțile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușa ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când o miști mai tare. Pe păpușă o cheama Pușa și înainte de a apărea Lică era foarte alintată
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
place! Tu mă-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel? Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
mereu, De grija sufletului său, O văd muncind din zori în seară, Torente de-amintiri, coboară iară.. . . La gura sobei, vreau să mai stăm iară, Să-mi faci turtele mamă, din cartofi, Când iarnă grea și viscol e afară Și scârțâie zăpada sub pantofi.. . Dă lampa-n jos, lumina să mai scadă, Dă lampa-n jos puțin câte puțin. Vin amintirile ca să mă vadă, Vin amintiri, de când eram copil. = Aproape-s sărbătorile de iarnă. Un dulce fior suie în toată ființa
DĂ LAMPA-N JOS de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345200_a_346529]
-
era dimineață, Să se scoale fără greață. Taică-său făcea tot glume, Că simțea chinul din lume. - Domnul doctor s-a sculat?!... C-am auzit bietul pat, Te striga, să nu răcească; Nu cumva să o pățească! Căci de-o scârțâi, săracul, Cum o să-ți odihnești capul? Milă-mi e, vrei să mănânci? Mergi degrabă să te culci! - Tată,-ți spun: m-am săturat! Cum poți să auzi un pat? Nu-ți fac rău, poate nici bine; Lasă-mă, ce ai
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]