756 matches
-
mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse, dizolvat de celulele lui flămînde de drog. Vintre și celule, galvanizate Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe punctul de a-și croi drum În afară. Fața-i era Încețoșată și de nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca prieteni [, mâncau la aceeași masă și făceau muzică împreună, cu dânsa și cu d-na Georgeta Berindei.]( Ediția a II-a, 1996, p. 87.) Pe colonelul de la Brănești, din etapa noastră, eram silite să-l primim. Era o ființă scârboasă la fizic și la moral: hainele pe el erau murdare - lucru rar în armata germană -, trăia la Kommandantură cu o bucătăreasă găsită la Piteasca, pe care o trata ca pe nevasta lui și de care râdea toată împrejurimea. Peste câteva
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai aveam loc de întors. Nu-mi mai puteam neglija sănătatea. Cam așa aș putea să aproximez birocratic întregul fapt. Cu o ureche nu mai auzeam aproape deloc, sunete hârșâite, șterse, iar din cealaltă îmi curgea un fel de rugină scârboasă, un sânge gros, n-am cum să știu exact ce putea să fie. De o vreme-ncoace, la intervale regulate, puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde bănuiam că se află ciocănelul, scărița, trompa lui Eustache. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos. Au mers în port, nu era nici țipenie. S-au îndreptat spre motelul unde trăgeau tiriștii. Aci a dat norocu peste ei: singur la o masă era un șofer, care vorbea franceza sau turca, sau germana, n-au priceput, oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
odihni. Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
măcar unul dintre sutele de exemplare întâlnite la "treabă" să mă fi dus la descoperirea unei comori fabuloase ca în "Scarabeul de aur", tulburătoarea povestire a genialului scriitor american născut în orașul Boston. Din păcate, scarabeii ăștia erau niște gândaci scârboși, care înotau în balegă veseli nevoie mare, iar la vederea lor te simțeai cuprins de o repulsie profundă. Și așa, mergeam în cercuri concentrice de aproximativ 100 de metri, roată-roată, până realizam stocul de 30-35 de "plăcintuțe" perfect uscate, apte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două case plus acareturile aferente ale unui proprietar mai avut, iar pe noi, pe cei cinci copii, să ne abandoneze în "împărăția" lui moș Danilov, alături de iepele sale? Nu? Nici acum nu sunteți de acord că omul este cea mai scârboasă jigodie apărută în urma unei selecții și a unei îndelungate evoluții de sute de mii de ani? Și că s-a situat în vârful piramidei trofice doar ca urmare a insensibilității, a perversității și a cruzimii de care a făcut dovadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o altă planetă, puternici, cu ochii mici și răi ce scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt că n-am știut să apreciem cum trebuie forța, viclenia și inteligența acestor creaturi scârboase și dăunătoare. Nu. Nici vorbă. Noi am câștigat doar o bătălie. Atât. În câteva luni de zile colonia s-a regenerat, s-a înmulțit și acum așteptau momentul propice pentru declanșarea ostilităților. Noi nu aveam șanse de câștig întrucât aliatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zile facultatea ca să-și prelungească bișnițăreala prin București și ca să amâne o sinistră navetă sau cariera de profesor la țară ori în vreun mic orășel cu o singură școală. Urma să-mi aleg o pereche, pe măsura mea. Individul ăla scârbos intra și el la pachet, dacă vroiam. Mi-a dat de înțeles. Horor. Nu vroiam. Nici blugii nu i-am mai vrut. Erau prea mari. De fapt, erau uriași. Dar mi-a fost prea silă să mai negociez, să cer
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce altceva ? De fapt, poezie e un fel de-a spune, pentru că ce scriam eu erau simple însemnări penibile și grandilocvente. Iată, spre exemplu, una care se numea „Diluviu“ : „Dacă aș deschide gura/ să spun ceva,/ aș voma o masă scîrboasă/ de cuvinte destinate/ țelului suprem/ de a trăi.// Fiți fără grijă, oameni buni,/ (n-o să vă- necați)/ niciodată nu voi reuși să spun/ totul“. Adică eram revoltat, scîrbit și superior. Disprețuiam tot ce era 43 omenesc, considerînd că aparține anima
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu mă aruncă în stradă, cum aș merita - și urlau o serie de amenințări, unele mai violente ca altele. Am încercat să le țin piept în privința ta, fiindcă nu le permit viermilor ăstora să-și lase pe tine balele lor scârboase; asta se întâmpla de dimineață. Cum, pe de altă parte, dezastrul „proteză“ e un fapt împlinit, cum sunt în tratament la [doctorița] Ver[eș] (mi-a scos doi dinți și mi-a început proteza superioară) și trebuia să mă duc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu tu ai retezat-o din viața lui, subliniază Suze. A făcut-o singur. — Ei, da, și poate că în felul ăsta și-a făcut rău singur. Poate e ca și cum... și-ar fi tăiat o mână, sau așa ceva. — Îh, ce scârbos! — Și acum a rămas cu rana asta uriașă, pe care nu o vede nimeni, și care se va cangrena în timp și într-o zi va erupe din nou... — Bex! Termină! Tocmai mă pregăteam să mănânc și eu ceva. — OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie de latrină publică pentru jidani”, „o mahala evreiască, cu crâșme eftene, cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nici măcar nu are bunul-simț să-i fie rușine de asta” <endnote id="(697, p. 159)"/>. Este distanța care, În limbaj popular, se măsoară Între „ovrei” și „jidan”, Într-o expresie de tipul „Tu nu ești ovrei, tu ești un jidan scârbos” <endnote id="(216)"/> sau Într-un proverb rusesc : „Nu tot evreul e jidan, ci acela e jidan care e jidan” <endnote id="(3, p. 70)"/>. Această disociere a migrat din zona culturii populare În cea a culturii politice. A folosit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chemat la sediul instituției sale și, fără să scot măcar vreo două-trei vorbe, a Început să mă-njure golănește de mamă, acuzându-mă că am făcut nu știu ce prin cămine cu nu știu care locatare mai rele de muscă! În sfârșit, datorită regimului scârbos și prostesc și deopotrivă grotesc la care fusesem supus de milițieni, m-am plâns securistului. Acesta, a Început la rându-i să-i Înjure (de sanchi!) pe milițieni tot de mamă promițându-mi că-mi va rezolva odată pentru totdeauna
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nota că, în pronunția lui Capote, understand devine inner stain (pată lăuntrică), iar White House devine wide ass (cur lat). Hoffman e un maestru al efectelor vocale (oricît m-aș spăla în urechi, nu pot să scap de amintirea rostirii scîrboase, grohăit insinuante, pe care personajul său din Talentatul domn Ripley o dădea întrebării : Cum merge voyeurismul, Tom ? ) și sunetele pe care le produce în Capote (cuvinte care dau din coadă ca pudelii unei babe, cuvinte care se sting ca niște
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai evoluată demonstrație a ceea ce am spus că este "bun simț modern". Comanda nefericiților soldați exerciții de pedepsire (culcați sculați!... în ritm alert și fără pauză), iar semnalul îl dădea utilizându-și orificiul anal prin care scotea niște gâlgâituri uluitoare, scârboase. Unii ostași, în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer monstruos care îi tortura cu o plăcere înscrisă voios pe fața lui spână. Unii îl aveau chiar ca idol. Același ins, care nu era atât de imbecil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
urma să rămân toată vacanța, eram palid și aveam cearcăne la ochi: "oboseală... dragă, cred că l-o fi deochiat vreo fată din Iași, uite la dânsul ce frumos s-a făcut!..." Și mi-a dat un ceai cu gust scârbos, din farmacia portativă, fiind trimis "la aer". Eram "la aer" pe o cărare cu pietriș, în jurul casei unde ne găzduisem, meditând la ceasul meu minunat pe care îl ascunsesem cu grijă într-un buzunar secret al hăinuței mele, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a spus Victor. A turnat în pahar pe trei sferturi lichidul negru de cola, adăugându-i un vârf de cuțit de sare. Soluția s-a umflat brusc, într-un proces de autofierbere ciudată, rece. M-a remontat imediat, cu toate că era scârboasă; dar funcționa ca o doctorie. Este un truc militar", mi-a spus Victor. Și, deodată, mi s-a părut parcă prea decis, prea stăpân pe situație, ca un dirijor care nu are ce discuta cu ceilalți. Mi-am amintit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puțin diplomatice, în cercau să limiteze până la anulare „suveranitatea românească asupra cursului Dunării care străbătea țara noastră, folosind ca argumente - ca întotdeauna în relațiile cu statele mai mici - dreptul forței.“ („Vor face rezbel? Nu știu, dar în tot cazul este scârbos acest spectacol pe care-l oferă lumii înalți diplomați. Aceste colosuri vor să se facă temute de niște neînsemnate state precum România; vor să bea apă de Dunăre.“) Activând intens, în acești ani, în cercul social-democrat bucureștean, aflat sub influența
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]