4,770 matches
-
1880. Ensor a început prin a fi ancorat în naturalism, răspunzând, treptat, schimbărilor aduse de paleta impresionistă. Unul dintre importantele tablouri de tinerețe - "Femeie mâncând stridii" (1882) - este foarte aproape de Manet. "Acoperișuri în Ostende" (1884) îți aduce aminte de Pissarro. Scăldat în nuanțe de galben, "Copii îmbrăcându-se" (1886), ar fi putut fi pictat de Bonnard. Trăind pe malul mării, artistul a fost mereu preocupat de capacitatea luminii de a "sculpta" suprafețele cu care intră în contact. ŤAm fost primul care
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
poate observa, din alt unghi, componenta acvatică a unora dintre structurile metaforice. În Junii corupți, înregistrăm "diluviul de foc". În Când privești oglinda mărei, "mare de mâhnire". În Mureșanu - 1869, "ocean de flăcări" ("În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă"). În Mortua est!: "râuri de foc", "o mare de stele". În Gelozie, poetul vorbește despre "un ocean de patemi" și "marea de suferinți", în aceeași poezie fiind de găsit și puternicul vers "Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci", care
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
ordine senzațională" în creativitate, datorită - crede Iorga - unei sanguinități cu totul deosebite în sfera cerebrală, aceasta fiind cea care determină abundența senzorială: "el vede admirabil; faptele care trec pe dinaintea ochilor lui glumeți își pun adânc pecetea în masa creierilor lui, scăldați de un sânge îmbielșugat în globule (!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea, senzația, i se prezintă înainte cu bogăția ei de culori și lămurirea de contururi, gata să ieie
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în unele fotografii are o mină oarecum demonică și mi-a răspuns că știe, e vorba de un truc fotografic, publicitar, pe care, pînă la urmă l-a acceptat. De la bun început mi s-a plâns că a fost literalmente scăldat în băi de întrebări și răspunsuri, că a fost asfixiat de interviuri și m-a rugat să discutăm despre orice, numai despre fatwa și despre creația lui, nu. În schimb mi-a pus el mie întrebări legate de munca mea
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
clipă. Să ne uităm în altă parte în timp ce el scapă de hainele pe care, în mod miraculos, nu le-a murdărit încă, și să sperăm că-și va ridica ochii și că va vedea ceea ce noi am și văzut, satul scăldat în razele minunatei luni de august care modelează toate reliefurile, îndulcind pînă și umbrele tot de ea create, și făcînd în același timp să strălucească zonele luminate. Glasul pe care-l așteptam se auzi în sfîrșit, Un sat, un sat
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
de penel sunt la fel de viguroase și nonconformiste dând naștere la suprafețe pictate care au propria lor viață. Leyster propune aceeași folosire dramatică a efectelor de lumină fie că este vorba de scene nocturne - „Ultima picătură" (1630-1631) -sau - „Tânăr flautist" (1635) - scăldate în lumină naturală. A adoptat de multe ori aceleași subiecte și structuri compoziționale, opera sa fiind împărțită între scene de gen - „Concert (16321633) - și portrete - „Tânăr cu pălărie" (1626-1629). Cele mai interesante dintre picturile sale sunt micile panouri în ulei
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
sângelui care curge prin ele și care, deși deoxigenat, este roșu. 7.Marele zid chinezesc este singura construcție creată de om care poate fi văzută din spațiu. Există multe construcții care pot fi zărite din spațiu noaptea, atunci când acestea sunt scăldate în lumina artificială. Totuși, Marele Zid este destul de greu de observat de pe orbita joasă a Pământului. Sunt mai multe motive pentru care acest mit a devenit foarte cunoscut. În primul rând, în popor ideea că Zidul poate fi văzut din
Mituri populare pe care le confundăm cu realitatea by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64857_a_66182]
-
plouă, toamna va fi una mohorâtă. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori. O veche superstiție spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce și crește riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
Brândușa, mă-sa, vrăjitoare „minunată", află și se pune pe treabă. Aici, cărturarii se ceartă, se contrazic... Erudițianul și Idiotiseanul, sâcâitori, pedanți -, cum sunt dânșii... Să-ți dea mură-n gură. Cum este adus la viață un om mort. îl scalzi mai întâi în nouă feluri de apă, iei ierburi, le fierbi într-o căldare mare, zeama ce rezultă e de două feluri, „mustăreață", adică suc bun la gust și lichidul necesar scăldării ... Compoziția este foarte diversă. Iarba vântului și iarba
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
zeama ce rezultă e de două feluri, „mustăreață", adică suc bun la gust și lichidul necesar scăldării ... Compoziția este foarte diversă. Iarba vântului și iarba creață Iarba mare, spânz, limbă vecină, Romaniță, nalbă, mătăcină... Patlagină, sovârv și mătrăgună... Pacientul este scăldat de câteva ori, uns, frecat, tras, mădular cu mădular, trei zile la rând, iar în a treia-și revine. Cum își revine și Parpanghel, făcând - n-ai crede la un om al armelor - această tulburătoare declarație metafizică: O mamă, zău
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
suspina și a mă resemna! Astăzi aș vrea și eu să nu iubesc, aș vrea să fiu iar mândru, ambițios, cuceritor... Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aș ști cânta din syrinx, te-aș duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, și ți-aș șopti la ureche cântecul celor iubiți. Atunci poate ai pricepe și tu că iubirea nu cunoaște ceea ce lumea numește “a fi iubit
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
triumful resentimentului, al represiunii și sărăciei generalizate. Refuzul intelighenției din România de a accepta necesitatea punerii în practică a recomandărilor Raportului Final elaborat de Comisia Tismăneanu reprezintă un eșec de proporții al șanselor de modernizare a României. Obișnuiți să se scalde în ape tulburi, securiștii, turnătorii și activiștii au reușit să-i facă prizonieri pe acei intelectuali pentru care societate modernă e aceea care-ți umple buzunarele, indiferent de valoarea ta. Deși își imaginează că vorbesc limbajul „noului internaționalism socialist”, bolborosesc
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
mistreț în Codrii Armăseștilor și născuse un monstru pe care-l purta pe la bâlciuri pentru bani. Ceea ce nu-l împiedică pe Radu Aldulescu să ofere microdescrieri de unde transpar fibra și febra de artizan: „În duminica aceea orașul părea să bolească scăldat în urdori fierbinți. Tușea, icnea prin falduri de praf grele. Canicula, vipia care-ți lua aerul, focul ăla marele curgând din cer pe blocuri și pe asfaltul înmuiat”. Ar fi de reținut și portretele pline de întorsături neașteptate ale frazei
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
manieră de a depăși geografia, care situează țara ca o insulă latină într-o lume predominant slavă, în ceea ce privește Portugalia, diferențele față de România nu sunt atât de stridente. Nu este Portugalia, o țară de mici dimensiuni, sub multe aspecte o Românie scăldată de soare și mare? Din punct de vedere cultural și înnebunite de pasiune, nu s-au abandonat ambele țări, la un moment dat, în brațele Franței, așa cum se abandonează un bărbat în brațele unei femei? Romanul Lisboa para sempre al
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
Arta cere conștiință, fără un perfect simț de onorabilitate literară nu se pot scrie lucruri de seamă. Ca în toate, și în literatură se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier... Ce crezi tu, în câte ape n-am scăldat eu “Hanul lui Mânjoală?” Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de frecătură, de ritmul vorbelor... Iaca, numai interpuncția... Câți nu înțeleg că interpuncția e gesticularea gândirii... Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
ce-i ierta", a răspuns Băsescu. În timp ce se urca în mașină, Traian Băsescu a fost apostrofat de o femeie, care l-a acuzat că s-a îmbogățit. "Și dumneavoastră și familia ați făcut niște averi uriașe. Și fiica dumneavoastră se scaldă în lux și copiii țării mor de foame", i-a strigat femeia. Singura remarcă a șefului statului a fost pe un ton dojenitor, prin geamul întredeschis al mașinii: "Doamnă...".
Băsescu a fost întâmpinat, miercuri seara, la sediul PNŢCD cu scandarea "Trăiască Regele!" () [Corola-journal/Journalistic/47251_a_48576]
-
portretele însă sunt o sumă de convenții cu figuri fără personalitate. În schimb, fără a fi un portret propriu-zis - sfântul Rossore a murit în secolul al IV-lea -, chipul în bronz aurit creat de Donatello este plin de viață, parcă scăldat de o lumină interioară... Câțiva pași mai încolo, în sala dedicată familiei Medici, bustul lui Piero di Lorenzo, modelat în teracotă de Andrea del Verrocchio, este mai „prezent” și sugerează mai bine aerul de trufie al familiei decât celebrul portret
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
inițiatică. Odată depășit pragul psihologic simbolizat de sârma ghimpată a tranșeelor inamice, alchimia devine posibilă. La capătul drumului, dincolo de bine și de rău, minciuna romantică se preschimbă în adevăr romanesc: „Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb, rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească.”
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
stâncile sunt elocvente: oamenii mor, dar stâncile niciodată” (p. 51). La Phaestos, în Creta, peisajul se arată atât de neverosimil în luminescența lui stranie, încât pare să se deschidă logicii visului și permisivității dorinței: „În Grecia simți dorința să te scalzi în cer. Vrei să-ți dai jos hainele, să alergi și să faci o săritură direct în cer. Vrei să plutești în aer ca un înger și să te întinzi în iarbă și să te bucuri de transa cataleptică. Piatră
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
-l împiedică de a-și da ifoase profesionale de Moschion sau de Labdacus (220). Tovarășul de drum al scriitorului este interpelat ca frumosul meu Adonis (59), frumosul meu Telemac (62), junele și grațiosul meu faun (69). Când ezită să se scalde pentru că e înfierbântat și plin de sudoare, el se vede pus în gardă să nu se considere din greșeală, drept Alexandru Machedon supus riscului de a muri de friguri (69). Când se adăpostește de ploaie sub pocladă, cel socotit a
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Deși amator de o masă bună; Cu obraji supți Și cu urechi mai degrabă mari; Cu o față pătrată Pe care ochii abia se deschid Și un nas de boxer mulatru Coborând spre o gură de idol aztec - Toate acestea scăldate Într-o lumină ironică, dar și perfidă - Nici prea isteț, nici tont de-a binelea Am fost ce-am fost: un amestec De-oțet și ulei comestibil Înger și bestie într-un cârnat! În atenția cititorului Autorul nu răspunde pentru
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
transformându-l în jucăria divinităților crude, eroul continuă să lupte cu puterile ostile: abia acum/ pot să-i înfrunt! [...] Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure! (10) Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă: Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească! Nu mai
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
celălalt, al retragerii în cunoscutul pelerinaj monden, în care noutatea medicală se contaminează de bontonul modei. Unde pleacă Mitică, sub protecția unui anonimat paradoxal? , în Europa. Nici mai mult, nici mai puțin. Contemporanii lui, cărora nu le dădea mâna, se scăldau în ștrandul lui Nicu Filipescu, deschis la sfârșit de secol în București. Râvnitele băi sunt și monedă de schimb. În Cele trei zeițe (poemă pedagogică), a aceluiași Caragiale, un incoruptibil, altminteri, profesor de matematici pierde la poker banii de vacanță
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
mai mare măsură, dovadă și romanul Visează androizii oi electrice?, ecranizat de Ridley Scott în 1982 cu titlul Blade Runner, film din care Len Wiseman împrumută copios pentru atmosferă: reclame suspendate, strălucind hipnotic în noapte, un fel de China Town scăldat permanent în ploaie, umbreluțe japoneze și o babelizare sonoră. Peste acest melting pot american se află un fel de administrație „britanică”, numele nu este lipsit de rezonanță. Dacă memoria îi joacă feste lui Quaid, acest fapt este puțin important, pentru că
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
la etajul douăzeci și cinci. De la fereastră nu se mai zăreau zgârie-norii, ci luminile caselor și ale străzilor, ce licăreau până undeva în depărtare, precum și curgerea nesfârșită a farurilor de mașini. Jos, chiar lângă hotel, se vedea un parc. Felinarele de pe alei scăldau într-o lumină alburie o parte din peluză și băncile din jurul fântânilor arteziene. Era un loc renumit pentru faptul că revistele de scandal suprinseseră adeseori bărbați și femei făcând dragoste în umbra copacilor, dar acum nu se zărea nimeni pe
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]