1,144 matches
-
la sfat. Auzind acuma gândul lui din gura altuia, avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile să urnească din loc căruța și e cât p-aci să vie peste cap, deoarece căruța e goală. Se scărpină în ceafă, zicînd: ― Ia stați nițel, măi fraților, că nici la boier nu te poți duce ca la moară, ci trebuie să știi bine ce vrei, că dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de porumbei se ridică în văzduh, iar galițele se risipiră speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofătul, ieși mirat dintr-o odaie în capul gol: ― Da ce-i, de-ați venit tot satul? Răspunseră mai multe glasuri deodată. Logofătul se scărpină în ceafă: ― Are să se supere boierul că... ― Las' să se mai supere și dumnealui, că noi ne-am supărat destul, strigă din grămadă un glas necăjit. Întâmplarea aduse în clipa aceea pe Miron Iuga. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. ― Ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totală. A coborât pe Brett legănându-se ca un liliac uriaș. Dallas își ridică ochii din desen. ― Sunteți absolut siguri că l-a luat pe Brett într-un orificiu? ― A dispărut într-un canal de aerisire, replică Ripley care-și scărpina nervoasă o mână. Sunt sigură că l-am văzut acolo. Oricum, creatura n-avea cum să se ducă prin altă parte. ― Aicea-i treaba clară! adăugă Parker. Ea se folosește de canalele de ventilație și de condiționare pentru deplasare. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam la amiază cum vine, ditamai namila, în salopeta aia albastră a lui, și se mai și scărpina pe mâini, făcuse-o urticărie de la chimicalele-alea, dar-ar dracu-n ele : și lapte-a băut, și ce n-a făcut, da de râia aia n-a scăpat ani de zile. Când îl vedeam cum apare în capu-străzii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și umilință : după ce ani de zile ți ai impus o conduită discretă, nu poți lăsa să-ți irupă nemulțumirile. Stă pe loc, enervându-se și luptând cu panica inexplicabilă. Bufeurile fac să-i ardă obrajii, și mecanic începe să se scarpine - pe brațe, pe gât -, nemaipăsându-i deloc că astfel își agravează inexplicabila alergie. Trece, de vreun an, printr-o perioadă dificilă, și el, care prea bine știe acest lucru și s-ar cuveni s-o ocrotească, n o ocrotește, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aud pașii, atât de cunoscuți, pe pavajul din curte, și ei îi vine să deschidă geamul, să-l strige. Să vină pe loc înapoi, să discute cu adevărat, pe față. Nu face însă nimic, se plimbă prin sufragerie și se scarpină, cu unghiile ei, ascuțite și tari, tăiate oval. Prin ușa rămasă deschisă, din hall se aud bătăile pendulei, și ea se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
loc înapoi, să discute cu adevărat, pe față. Nu face însă nimic, se plimbă prin sufragerie și se scarpină, cu unghiile ei, ascuțite și tari, tăiate oval. Prin ușa rămasă deschisă, din hall se aud bătăile pendulei, și ea se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte, lăptoase și ofilite, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a dus și el cum a putut în fabrică, l-a muncă, s-a sculat cu noaptea-n cap, la patru jumate se scula și pleca, c-altfel n-aveam amândoi nimic, acu, la bătrânețe... Și ce se mai scărpina pe mâini de râia aia d-o făcuse la fabrică, dar ar dracu-n otrăvile alea cu care umbla, c ajunsese pe mâini tot o rană. Da la chenzină, uite-așa venea, cu toți banii ! Na, ia-i ! zicea. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umăr În conștiința speciei, alături de altă imagine (căci, pînă la urmă, la ce bun atîta cinematografie?): un soldat american victorios, cocoțat pe turela unui tanc, cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochi și spuse cu o voce tremurătoare: — Ei bine, bună ziua. — Bună ziua, ce mai faci? Avea o voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strict personale. Cele mai mari, însă, le puteau împodobi după plac, atâta timp cât buna-cuviință era respectată. Se înțelege că fardurile erau interzise, ca și bijuteriile. Hattie poseda puține bunuri. Pe scrinul ei se găsea un iepuraș de porțelan cafeniu, care-și scărpina o ureche și care o însoțise pe tot parcursul anilor de șcpală. Cu toate că celelalte fete râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră, și un văsuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu există nimic, decât ticăloșie. Mai bine nu te întâlneam niciodată! — Ce numești ticăloșie e simplă vanitate. Ți-ai pierdut respectul față de tine însuți dintr-un motiv care nu mă privește și acum suferi de simptomele retractării. Du-te și scarpină-ți rănile în altă parte. — Îmi sugerezi să mă duc acasă și să-mi redobândesc stăpânirea de sine? — Nu, îți sugerez să te duci la Ivor Sefton; el o să-ți depene o poveste despre tine însuți care o să-ți ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
centrul orașului, începuseră să se aranjeze și să-și ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se gândească la el. Stătea scărpinându-și fața ciupită de vărsat cu unghiile lui boante, care scoteau un zgomot hârșâit, audibil, și privea, fără să fie văzut, în direcția lui Gavin Oare și Maisie Chalmers, care chicoteau la o masă din colț, și a doamnei Bradstreet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putut întâlni. Nu cumva și dumneavoastră sunteți... Ba bine că nu. Și eu m-am ales cu o boabă, în umăr. Acum merg acasă în concediu medical. Pe urmă, ia-o de la capăt, vere! Anapoda treabă. Mereu trebuie să-l scarpini pe necuratul între coarne... De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face ca taurul să arunce țărâna pe spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Calache Beșleagă în Caius Aeqvus. Operația s a desfășurat în liniște și fără dureri, respectivului administrândui-se preventiv mai multe doze duble de samahoancă. Trezit din procesul renașterii onomasiologice, Caius încercă, așa cum nu vor mai nota exegeții, încercă deci să se scarpine în cap, acțiune fatalmente eșuată, organul respectiv nemaicorespunzând noii identități de răzeș privat de grajd. Faptul a determinat cel de al doilea val al marilor descoperiri geografice care au condus, între altele, la descoperirea mai multor capete și capuri, la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de viață cu șase luni, șapte zile și un ceas, exact ca acest ceas electronic pe care Perdampf vi-l oferă ca bonus pentru contractele pe care le vom încheia momentan, așa cum momentan vă rog să-mi permiteți să mă scarpin după ureche. Merçi. Continuăm ? Am o mașină. Cunoaștem. Aveți un exemplar în patru timpi de producție indigenă cu o vechime de pai’șpe ani. Dacă mai întârziați un an cu asigurarea, sigur că trebuia să-i scoateți buletin de identitate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ci corcitură de pekinez cu șușu, tekel - mekel și-n final, e ca Belafonte, mulatru ! Păcat că nu cântă, că s-ar umple de bani mai ceva ca de pureci. Și chiar o rog pe doamna funcționar public să se scarpine fără reținere, așa cum mă scarpin și eu sau dânsul. Sunteți amabil dar să revenim la Belafonte, pardon, la Pittbul. Au fost cazuri când un astfel de specimen... Vă rog, fără injurii. Pițbulică al meu nu i specimen ci doar corcitură
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
șușu, tekel - mekel și-n final, e ca Belafonte, mulatru ! Păcat că nu cântă, că s-ar umple de bani mai ceva ca de pureci. Și chiar o rog pe doamna funcționar public să se scarpine fără reținere, așa cum mă scarpin și eu sau dânsul. Sunteți amabil dar să revenim la Belafonte, pardon, la Pittbul. Au fost cazuri când un astfel de specimen... Vă rog, fără injurii. Pițbulică al meu nu i specimen ci doar corcitură. Nici corciturile de Pitbull nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fac o familie de homosexuali. De aici și garanția reducerii continue a săptămânii de lucru și a lucrului în general.în al treilea rînd trecem la al patrulea, că al treilea nu se acordă! în cazul unei alergii vă puteți scărpina fățiș, cinstit, fără a ascunde cauza intimă a scărpinatului. În sfârșit, cămășile cu mâneci scurte sunt foarte căutate de membrii delegațiilor care se deplasează în străinătate. La încheierea unor chefuri aceștia vor face schimburi de echipament, ceea ce va conduce la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
strecurau ca niște săgeți aurite printre frunzele copacilor: stejari, carpeni, fagi, tei, ulmi, frasini. După ce s-a săturat el de admirat acea frumusețe de pădure, flăcăul a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu ce să pornească treaba. A început să se uite jur-împrejurul său și să se scarpine în creștetul capului. Era tot nedumerit. După câteva clipe, însă, și-a amintit de ce-i spusese
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pădure, flăcăul a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu ce să pornească treaba. A început să se uite jur-împrejurul său și să se scarpine în creștetul capului. Era tot nedumerit. După câteva clipe, însă, și-a amintit de ce-i spusese bătrânul: că are să-i vină în ajutor nevoia. încurajat, a și prins a striga, cât îl țineau puterile: - Nevoieee... nevoieee hăi, unde ești?!... A
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]