783 matches
-
vise cu litoralul, cu Stan și Bran... — Păi astea-s filme! exclamă Getta 2. — Cum să fie filme? Filmele se dau duminica! zise Stejeran 1. — Dar nu există nici o diferență între visele voastre? întrebă Getta 2, trăgându-și mai aproape scăunelul. — Ba da, există, oftă Stejeran 1, uitându-se spre comandantul adormit. Am colegi - șopti el - care nu visează decât coșmaruri. — De ce? șopti Getta 2. — Au încercat să-și vândă din piese și din cartele și i-au prins. Unul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz doi extramediocri. Responsabilul își ridică privirea din linguroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am mers mai departe, am trecut de negustorii de vin și de ulei, de brutari și de cei care vindeau păsări vii. Am văzut o mulțime de lucruri frumoase: ceramică pictată de Kushite, vase de bronz costorite, idoli și zeițe, scăunele cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru demn de mormântul unui domn, a zis Meryt, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că mă ajuta. În câteva zile m-am mai înzdrăvenit și am întrebat-o pe Shery despre copilul pe care îl ajutasem să se nască. Ea s-a bucurat că am întrebat-o și și-a așezat greutatea pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minimă deșteptăciune în comerțul tradițional, dar uneori nociv, cu întreprinzătoarea vecină?!... Doamna Andronache era o persoană mărunțică, destul de în etate și agreabilă, rotunjindu-și veniturile, vânzând locuri avantajoase la cozile la alimente la care se așeza, de cu seara, pe scăunelul ei rabatabil cu trei picioare. Uneori, când își descoperea un spațiu neocupat în congelator, doamna Andronache se înfigea chiar ea la produs, recomercializîndu-l apoi, cu un comision moderat, într-un circuit select de familii, circuit căruia îi aparțineau și surorile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care, mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amar de ani de zile. Pentru că, imediat ce-ai trecut pe spiritualizare, te-ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele pliante), chiombindu-se din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de dorit, ar fi dorit să bea și un vermut. Să coboare el să bea și un vermut? Păi, să coboare, fiindcă vermutul dădea întotdeauna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar întrebuințînd drept scăunel o anvelopă. Zbură, mângâie și pluti până duminică, 24 aprilie, noaptea târziu, când literele scrisoricii începură să se stingă tot mai mult, precum vârfurile de jar ale unor țigări părăsite în stradă. Compunerea, transcrisă în vis, a Sinistratului devenind tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu afecțiune căpșorul cu pufuleț mătăsos. Fetița fusese copleșită de Moș Crăciun cu daruri, dar părul nu fusese unul dintre ele. Așezând-o cu grijă pe scăunelul rotativ de baie, Jake s-a aplecat și a început să adune de pe podea o parte din jucării, pe care le-a proiectat în apă ca pe niște bombe minuscule. Jessica chițăia încântată. Imediat, copila a început să facă exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era o chirlăială menită să atragă atenția, ci era un plânset isteric în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au legătură cu locul ăsta. Apoi bărbatul a apăsat de mai multe ori pe claxon, ca să-i anunțe pe socrii c-au ajuns. Susan s-a dat jos din mașină și s-a apucat să desfacă curelele de protecție ale scăunelului din spate, în care fusese instalată Milly. Femeia era adâncită în gânduri. Nu contează câte realizezi în viață, cât câștigi sau unde locuiești... dacă un lucru atât de prețios, precum propriul copil, îți este luat de lângă tine, toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la picioarele ei un adorator îngenuncheat, îi cânta imnuri. întregul tablou avea vreo șase metri înălțime. Totuși flacăra rituală fusese cea care provocase totul. Ardea în bolul de piatră de sub mica platformă pe care se desfășura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un gest scurt. Era un om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu pleoape grele, străpungea până și întunericul lugubru al templului. — Așadar, Născut-din-Moarte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voi distruge dacă o să pot. Axona a râs și hohotele ei au răsunat în încăpere. — Te condamni cu propria-ți gură, Născut-din-Moarte! a strigat ea. Și vei muri de propria-ți mână. Când ea s-a așezat din nou pe scăunel, adoratorul, care stătuse tăcut în timp ce ei doi vorbeau, s-a răsucit și și-a aruncat mantia. Stăpânirea de sine a lui Vultur-în-Zbor a primit din nou o lovitură puternică. Se privea în ochi pe el însuși. Ochii lui - dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei, care privindu-l cu duioșie, Îl hrănea cu atenție instinctuală În timp ce gândurile sale cutreierau zone de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le citea trei pagini din cărțile sale cu chivăre de aramă. Baba Marghioala a lui Mială nu ridica privirile. Ședea îngenuncheată, cu obrazul veșted lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore privi și nu-l văzu pe spărgătorul de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l las pe Ben să vadă că sunt gata să plâng și am pus-o pe măsuța mea de toaletă. Odată pusă acolo, stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
apoi sora mai mare...” Hotărî să nu mai sufere și la urmă zise: - Să dea Domnul celor ce vor trăi în casa noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la aceștia să îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam până târziu la sfat. Atunci, îl întrebam pe tata tot ce doream să știm. El cunoștea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dispuse aici mai aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las s-o preparați singur. Aici aveți zahărul și frișca. Trebuie să luați o bucată de cozonac. L-am cumpărat la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
colțul străzii, s-a transformat recent într-un mic parc cu zece bănci și zece coșuri de gunoi. Plimb cîinele și dau să trec prin părculeț. O voce din vecini mă avertizează : „Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înțeleg că sunt mai mult decât un om cu stare; mi-a dat de înțeles că aș putea fi chiar om. Cânta Milică, la două sute de metri după ce dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]