835 matches
-
comandanți, pe lângă faptul de a fi fost pus sub comanda lui Hideyoshi. Lipsa de respect față de rangul cuiva era cea mai mare insultă pentru un samurai. Rușinea incidentului de la banchet fusese accentuată printr-un ordin militar. Din nou oamenii erau scandalizați. Între timp, începuse să asfințească, iar pe pereți jucau razele soarelui în amurg. Nimeni nu vorbea, dar oamenii aveau obrajii brăzdați de lacrimi. Chiar atunci, pe culoar se auziră pașii câtorva samurai. Presupunând că stăpânul lor se întorcea, toți săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru cine știe ce greșeală. Între timp, toți copiii lui Mori Yoshinari deveniseră adulți. Recent, se zvonise că Ranmaru spera să primească Sakamoto - în prezent, castel al clanului Akechi - care fusese domeniul tatălui său. Vestea circula peste tot, până și Nobunaga fiind scandalizat de o asemenea idee. Astfel, pentru a pune capăt bârfelor neîntemeiate, își regândi acum politica deplasată de a-l ține pe Ranmaru îmbrăcat în paj și permanent lângă el. Această rectificare urma să fie și pentru binele lui. — Ieșiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el o purtare de-a dreptul libertină, ca să nu spun mai mult. Cică umbla prin casă îmbrăcată sumar, de față cu tânărul funcționar, pretextând că, în definitiv, la ștrand cum de umblă lumea doar în chiloți și nimeni nu se scandalizează? Sigur, li se zice costum de baie! Păi da, cum altfel! Și de ce-ar fi, mă rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul funcționar cică ar fi găsit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înalt elogiu. Cel mult, în loc să se folosească lâna provenind de la oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acasă plângând și le povesti tuturor că îndurase brutalitatea Împăratului pentru a-i salva viața lui Calpurnius Piso. Laș, acesta găsi că era avantajos să se prefacă, fiindcă astfel deveneau martiri amândoi. Alți istorici scriseră că nimeni nu s-a scandalizat de incident. — Lumea râde, spuse Callistus fără să zâmbească. Servitorii mei au auzit ce se vorbește în piață. Râd gladiatorii și militarii, și spun lucruri pe care ți le poți imagina, Augustus. Oamenii te invidiază. În piețe, femeile zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
peste șapte mii de ani cineva tot are să mai audă că eu ți-am spus „te iubesc“ pe lacul ăsta. Îl mângâia de parcă l-ar fi implorat, de parcă l-ar fi adorat, îi scoase tunica în stil grecesc care îl scandalizase pe Anneus Seneca, îl legăna, trăgându-l spre ea, trupul ei îl căuta pe al lui. Te rog, vino să trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și îl observă cu atenție pe unul dintre cei doi praefecti ai cohortelor pretoriene, Cornelius Sabinus, un fost gladiator pe care însuși Împăratul îl dorise alături de el. În ciuda imensei recunoștințe pe care o nutrea față de Împărat, acesta nu se arătă scandalizat de noul complot. Toată lumea vedea acum câți dușmani avea Împăratul și cât de hotărâți erau aceștia; cele mai mari șanse de victorie le aveau ei, cu siguranță. Sabinus le dădu de înțeles că era interesat de propunerea lor prin aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dinspre Emil Isac și Adrian Maniu. „Protopopii familei mele“ (în nr. 1), amplă compoziție a celui dintîi, este o foarte modernă bucată ludico-ironică și fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm, să plecăm” (Tristan Tzara, „Înserează“). Ambele poeme (cel al lui Tzara compus la Mangalia) par a fi rodul unui „concurs” poetic între cei doi. După toate probabilitățile, concursul a avut loc într-o vacanță petrecută de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu fata hangiului.// Sub nuci - pe unde trece vîntul greu ca o grădină de fîntîni/ O să jucăm șah ca doi farmaciști bătrîni/ Și soră-mea o să citească gazetele în hamac...// Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală/ Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,/ Vom face ca agricultorii cu pălării mari de pae/O să facem bae lîngă roata morii/Să ne întindem la soare fără sfială/ Și-or să ne fure hainele și-o să ne latre cîinele...” (Tzara, „Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ray, reproduse în Écrits pour le cinéma, Paris, Plasma, 1983) și al unui film de avangardă, Tararira, turnat la Buenos Aires (unde autorul ajunsese, de astă dată, din motive politice) în 1936. Se pare că respectiva producție cinematografică l-ar fi scandalizat atît de tare pe producător, încît a refuzat să o mai difuzeze... În 1930, același Fondane, angajat al studiourilor Paramount și producător în serie de scenarii, regizează filmul românesc Televiziune, turnat la Paris cu actori români, iar în 1937 filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asta, nu mai făcu nimic pentru a o ajuta să se ridice. Marie citi limpede dorința În privirea lui Lucas. Îl dădu violent la o parte. - Nu mă atinge! - Ce-ți Închipui? zise el cu un aer cu atît mai scandalizat cu cît era de rea-credință. În ziua În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la sută, oameni buni! Eu aproape că ajunsesem acum la nivelul străzii. Nu mai aveam decât câteva trepte. — Niciodată nu se știe când vă face barza o vizită neașteptată! a exclamat vocea. O femeie în vârstă, de lângă mine, a fost scandalizată de această sugestie. Bărbatul din partea cealaltă - un tip gen avocat conservator îmbrăcat într-un costum bleumarin - purta o discuție aprinsă cu sine însuși. și desigur că nu avea nici un fir legat de el și nici căști în urechi. Observasem recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scrisoare de 20 de pagini cu modificările editoriale ale lui Vivian. În finalul scrisorii, Vivian îmi declară manuscrisul „nepublicabil“ și, în niște termeni indubitabili, mă anunță că reziliază contractul și refuză să-mi plătească avansul.“ Whitney și Simons au fost scandalizați. Desigur, asta nu este prima dată când Grant a renunțat la un contract după livrarea manuscrisului complet. În cazul de față, însă, gluma se îngroașă, fiindcă lui Simons nu i-au trebuit nici 2 ore ca să găsească mai mulți editori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot ce-i ieșea în cale. Aș fi dat oricît să-l văd scandalizîndu se, suindu-se pe mormanul ăla de adunături, scoțîndu-și pufoaica, aruncînd-o cît colo, rupîndu-și nasturii de la cămașă, dezvelindu-și pieptul, strigînd trageți nătărăilor dacă aveți ordin, lua-v-ar mama dracului pe toți. Și eu atunci, dom’ Roja, am sărit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fără să-mi pun câtuși de puțin problema că trecătorii aveau dreptate să se scandalizeze și că nu se cădea să ies în evidență prin astfel de mijloace. Mi-am dat seama că în special femeile în vârstă erau cele mai sigure victime. Ele se speriau cel mai repede, adică exact ce urmăream eu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemână; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. „Mă tem - îi ziceam lui Dinu - că tot căutându-l pe Dumnezeu, n-aș mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la mine de dragul nimănui”. „Dar ai nevoie de mila lui”, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-a descoperit penisul. Pe spate, pe salteluța pentru schimbat scutece, are pe față expresia fascinată și triumfătoare a cuiva care tocmai a descoperit de unde se aprinde și se stinge sistemul solar. Ținând strâns În mânuță joystick-ul primordial, este absolut scandalizat și varsă lacrimi mari și fierbinți când Îi confisc noua jucărie preferată, Închizând-o Într-un scutec Midi Pampers și sigilând-o cu aricii din părți. Așa, fii un băiețel cuminte. Trebuie s-o punem la păstrare acum și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vina și nici urmă de sex. Minunat, Kate, de-a dreptul minunat. Te Îmbeți cu un client care te cară Înapoi la hotel, te dezbracă de tot și apoi pleacă. E greu de știut cum ar trebui să mă simt: scandalizată din cauza invadării sexuale sau jignită de moarte din cauza lipsei ei? Poate că Abelhammer a fost dezgustat de faptul că sutienul nu era asortat cu chiloții sau poate că a fugit la vederea abdomenului Reddy, care după două sarcini și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care Își decorează interioarele. Atelierul cu ziduri oranj și porți negre stă luminat În permanență de două uriașe candelabre. Mulți nu ezită să Îl compare cu Brummell pentru finețe și ironie, dar și pentru plăcerea demonică de a sfida și scandaliza lumea. Chiar dacă Încercările sale literare nu au același succes (câteva poeme și un roman licențios), gloria de artist nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din 1893 cu mixtura savantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stârnească uluire și indignare: lui N. Boicescu Îi scrie că a pus la cale o ingenioasă afacere, care, În caz de reușită, va consterna «pe toți capsomanii»; plimbându-se În trăsură cu Ferdinand de Montesquiou, cei care-l văd «erau scandalizați» ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-ar trezi plasat Într-o turmă. Dar o transgresare totală a acestora l-ar exclude din această societate În care Își exersează dominația. Atitudinea sa contestă și ridiculizează mai mult sau mai puțin o societate, dar evită să o scandalizeze. E vorba de a ști cât de departe se poate merge.” 1 Cât de riscant s-a dovedit acest mers „prea departe”, această forțare a unor granițe unanim acceptate, au probat-o nu puțini dandy. Brummell, cel dintâi. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]