42,999 matches
-
de la primordiala fosă platonică și pînă la postmoderna bosă publicitară. Tot în felul acesta stau lucrurile și cu Instaurarea tabloului. Acestă sintagmă, cu un sens atît de pregnant afirmativ, este, în profunzimea ei, un fel de carte a genezei; la scară mică a genezei tabloului și a asumării lui ca receptacul al realului, dar și ca realitate intrinsecă, iar, la scară mare, a genezei lumii, a conștiinței creației și a conștiinței de sine a creatorului într-un spațiu marcat precumpănitor de
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
Acestă sintagmă, cu un sens atît de pregnant afirmativ, este, în profunzimea ei, un fel de carte a genezei; la scară mică a genezei tabloului și a asumării lui ca receptacul al realului, dar și ca realitate intrinsecă, iar, la scară mare, a genezei lumii, a conștiinței creației și a conștiinței de sine a creatorului într-un spațiu marcat precumpănitor de reflexele filosofico-morale de coloratură catolică și protestantă. Este evident, în aceste condiții, că istoricul de artă Victor Ieronim Stoichiță, atît
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
presa ultimilor șaisprezece ani, la deșănțarea și luxul mitocănesc arătate de mulți dintre șefii vămilor, mă așteptam la un spectacol plin de revelații consistente. Era un bun prilej să înțelegem, noi, profanii, unde începe și unde sfârșește lanțul corupției pe scară industrială. Totul a durat până când i-am văzut pe cei optsprezece fioroși delincvenți înghesuiți cu forța în dubele Poliției. N-aveau nimic din bățoșenia insului care stă la fruntariile țării și scrutează cu ochi de vultur mulțimea celor care trec
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
pe care, de altfel, îl arunci imediat ce ai plecat din biroul lui. Nu spun că n-avem de-a face cu o plagă rușinoasă a societății românești. Cred că orice formă de corupție este malignă, fie ea măruntă, ori la scară mare. Problema e cu totul alta: în astfel de cazuri, lucrurile puteau fi rezolvate simplissim, prin chemarea indivizilor la sediul Poliției, administrarea probatoriului și trimiterea în judecată. Nu era nevoie de toată acea înscenare cu zbierete de intimidare, cu îmbrânceli
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
cuget și un spirit”: „Eminescu și cugetarea sacră”. După atâția ani de când nu ne-am văzut față la față, l-am așteptat, cu emoție firește, la intrarea în Muzeul Național de Istorie. El a venit cu o mașină, la baza scărilor l-au așteptat mai multe măicuțe, trecătorii s-au oprit să-l vadă. Din acea mulțime, fără să mă vadă, doar intuind (sau ce alt simț o fi având!?) m-a strigat: „Tudorele, ajung imediat și la tine”. Emoționant și
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
de-a dreptul maiestuoasă pentru America provincială și are un aer pe cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt în stil neoclasic sau baroc, dar, odată intrați, descoperim repede pivnițe și galerii unde întîlnim roți de fîntînă și scări de lemn, dar în care funcționează, din cînd în cînd, și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri de la o lume inundată de o lumină ireal de albă la una cufundată într-un întuneric din
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
cititorule. Am savurat toate nuanțele detaliilor surprinse de vocile celor patru călători într-o Moscovă ce " așa văzută și descrisă, atrage teribil. M-am lăsat purtată prin cafenele și cotloane, am citit cu sufletul la gură serialul scrierilor grafitti de pe scara blocului unde de află apartamentul lui Bulgakov, am vrut să pricep raportul lui Mihail Afanasievici cu contemporanii mei, am vrut să înțeleg rostul venirii lor acolo, ceea ce locul le revelă, am rămas tristă cînd am aflat că în apartament nu
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
proaspăt pînă la spontaneitate și animat de rigori administrative, Bernea putea să facă orice, cu aceeași autenticitate și cu o egală energie. Insurgent cu exuberanță, în tinerețe, conceptualist mai apoi, fără a fi, însă, și o natură livrescă, arhitect la scară mare, dar și cercetător în infinitezimalul formei, pe parcursul numeroaselor sale cicluri el se mișcă liber atît în lumea austeră și nonfigurativă a iconarilor, cît și în dezlănțuirile cromatice ale expresioniștilor sau în construcțiile voluptuoase și luxuriante ale nabiștilor, în mod
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
peste un val nu este de ajuns, totul e să trecem peste valuri. Unii aleargă pe cai mari, alții călăresc pe catâri sau măgari, cei mai mulți Însă merg pe jos. Dacă nu reușim să fim fulger, dacă nu reușim să fim scară, să fim măcar o treaptă. Suntem În același timp și zi și noapte, până nu mai știe nimeni dacă am fost. Curge nestăvilit prin noi un fluviu. Dacă n-ar fi aluviunile, Apa n-ar trece peste maluri. Omar Khayam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară pe care eu o văd cu multe trepte și eu chiar urc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară pe care eu o văd cu multe trepte și eu chiar urc pe ea, urc. Dar cine Îmi dă putere să urc, cine? Fiecare bucată de ură pe care o rup și o las să cadă În jos, În neant
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
altă existență a minții. Ura prin acest trup de piatră mi-a prins copilăria prizonieră. Nu există uși, nu există lacăte, doar cu puterea minții trebuie să fărâm acest Înveliș care mă Îmbătrânește, care mă Împiedică să vreau să urc scara copilăriei și să mănânc până la urmă mâncarea care mi-a fost dăruită. Dar oare când voi ajunge acolo? Și această imagine de chin al urcușului este continuată cu o altă imagine. IMAGINEA A PATRA Eu ajung, ajung, ajung acolo unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a mai luat mâncarea cu forța ci i-am dat-o de bună voie și acum simte nevoia să lovească, dar mult mai năpraznic. În clipa În care e pregătit să lovească, În locul mesei ce mi-a fost pregătită apare scara luminoasă din mintea mea pe care eu trebuie să urc. Chiar dacă lipsa mâncării mă slăbește și nu am forța să urc, să mă Îndrept către scară, chiar dacă trupul meu nu mă ajută de loc, mintea mea e mult mai puternică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În care e pregătit să lovească, În locul mesei ce mi-a fost pregătită apare scara luminoasă din mintea mea pe care eu trebuie să urc. Chiar dacă lipsa mâncării mă slăbește și nu am forța să urc, să mă Îndrept către scară, chiar dacă trupul meu nu mă ajută de loc, mintea mea e mult mai puternică și eu chiar pot să urc, pentru că eu știu că El, El, cel nevăzut este cu mine. Și eu chiar urc! Parcă urc Întro altă lume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și mă minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită și asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui, ca și când nu aș fi fost niciodată. Eu dintr-o dată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui, ca și când nu aș fi fost niciodată. Eu dintr-o dată nu mai exist pentru el, de fapt el nu mai există pentru mine, pentru că eu sunt eliberată, el nu mai este În mine la nivelul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de fapt el nu mai există pentru mine, pentru că eu sunt eliberată, el nu mai este În mine la nivelul memoriei, ca până acum, ci doar eu exist pentru el la nivelul mirării, și el nu poate să mă uite. Scara aceea mă duce departe, foarte departe, dacă eu urc pe treptele ei, urc Într-o realitate În care amintirea răutății altora nu mai are nici o consistență. El pentru mine nu mai există. În schimb, el pe mine nu poate să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pe de altă parte, reprezintă un model de cercetare de arhitectură și istorie culturală. În plus, prin calitatea de studiu de caz pe care o îndeplinește, reflectând procesul de formare al națiunii noastre, arhitectura românească devine subiect de interes pe scară largă; astfel, ea capătă valoare de referință și dimensiune universală. Lucrarea propune o perspectivă nouă asupra stilului național (dar și asupra arhitecturii românești în general), surprins în procesualitatea, în evoluția sa atât de brusc curmată. Spiritul analitic fin, pătrunzător, distincțiile
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Revista Fundațiilor (afurisită vreme care, într-o notă asupra ediției, folosește un nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată să se-audă, pentru cei cu ureche fină, a unor proiecte de revoluție. În ordinea-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele." (Tuzla) Repusă în drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină unul câte unul)/ să-și mănânce musca-nnebunită" (O pasăre-mi da ocoluri în zbor). Poetul însuși regresează într-o nebulozitate solemnă, pe scară nu doar genealogică ci și biologică: "Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege/ a neamului meu/ din cețuri/ va veni seara și-un zeu/ n-am fost fiică de rege/ eram scarabeu/ în pădurea cu jețuri/ de stafii și-
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Baudelaire și al marchizului de Sade ori despre căsătoria lui Victor Hugo. Jos, în cripta Saint-François, mă întâmpină pauperitatea altarului improvizat, coloanele și bolțile proprii mai curând unei crame decât unui lăcaș de cult. între sus și jos nu există scări, culoare, interferențe. Fiecare e cu scara lui, cu culoarul și dialogul imanent. Sus, giulgiul lui Iisus reprodus și expus pe panouri mari de sticlă; jos, spiritul mântuitorului, nedivulgat, ci doar invocat. Cu timpul poate că spiritul își va regăsi trupul
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
ori despre căsătoria lui Victor Hugo. Jos, în cripta Saint-François, mă întâmpină pauperitatea altarului improvizat, coloanele și bolțile proprii mai curând unei crame decât unui lăcaș de cult. între sus și jos nu există scări, culoare, interferențe. Fiecare e cu scara lui, cu culoarul și dialogul imanent. Sus, giulgiul lui Iisus reprodus și expus pe panouri mari de sticlă; jos, spiritul mântuitorului, nedivulgat, ci doar invocat. Cu timpul poate că spiritul își va regăsi trupul, iar trupul, propria-i îmbrăcăminte într-
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
noapte. Sclipirea zăpezii de afară se reflecta slab în încăpere. Fusesem însărcinat de domnul de Coulmiers să-l conduc pe nou-venit în apartamentul său, la primul etaj al galeriei bărbaților. Cu un felinar în mână, am luat-o înainte pe scări. Treptele scârțâiau sub greutatea lui. Micul servitor ridicase cufărul și ne urma. Totul era calm în jur. Nu se auzea decât zgomotul potcoavelor unui cal care se îndepărta. Am deschis ușa. Apartamentul era curat, proaspăt zugrăvit. Lumina zăpezii pătrundea înăuntru
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
chiar schisme le privim astăzi cu o indiferență senină, și nu putem înțelege de ce odată s-a putut muri pentru ele. Această selecție a ideilor filozofice după criterii nefilozofice face ca istoria filozofiei să nu fie creștere treptată, ca o scară luminoasă care ar răspunde, chipurile, unei necesități a spiritului. Nu a existat decît o selecție în care întîmplarea politică sau climatul religios au schimbat evoluția unei școli și i-au imprimat o tendință care pare necesară numai dacă e privită
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ca oricând. în plus, la Trinite, marea orgă, construită și inaugurată de Cavaille-Coll în 1869, a trâmbițat asaltul unui nou ethos modal, imaginat și edificat de autorul Messei de la Pantecote cu dezinvoltura și intuiția celui ce a sesizat cum eroziunea scărilor tradiționale ori a organizărilor spectrale începuse în preajma celui de-al Doilea Război Mondial să constipe și să tumefieze noua muzică savantă. în sfârșit, aici Messiaen a lustruit tastele și pedalierul instrumentului-orchestră preț de 61 de ani, ce mai, o viață
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]