1,879 matches
-
rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște schele...schele... Nu puteam să mă urc pe pereți... Și uite, calc în jos...(îngrozit) și alunec în sus! Iar tu nu te vezi...în afară de mine. Căci nu mai e nimeni mai sus decât mine. Iar eu plutesc, Doamne, pe nori, ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ușor era și mediul toxic, dar nu era nici imposibil de muncit. Oricum eram antrenată cu munca până atunci, mai lucrasem la fabrica de cărămidă și acolo era destul de greu, căram câte 7-8 sau 9 cărămizi odată, urcam sus pe schelă la horn, brațele mele urcau cărămida nearsă și grea. Deci acum împlinisem deja 16 ani cum am mai spus și m-a angajat ca muncitor în fabrică. Acolo lucrau bărbați și femei și acolo am cunoscut un tânăr, ne-am
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
arțăgos și voit pitoresc: Aici bărbatul este totul, femeia nu este decât un nimic ce poate fi bătut în voie". Să-și uite, oare, atât de ușor băieții cu sombrero serenadele și jurămintele? Am auzit și eu zidari strigând de pe schele femeile și făcîndu-le, prin complimente echivoce, să roșească. Dar acestui argument i se poate răspunde că Don Juan n-a făcut nicăieri altceva. Probabil, oricare dintre tinerii cu sombrero care se plimbă dumineca în piețele orașelor făcând ocheade fetelor e
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
voi pune după aceea! Și Dumnezeu când a făcut lumea a despărțit mai înainte lumina de întuneric și mult mai târziu, în ziua a patra, a pus luminătorii care să arate ziua și noaptea, Mi-e dor să fiu pe schelă! Dorul e-al lui, și cuvintele, Culoarea este în interiorul lucrurilor, îți amintești Pantocratorul?! Pictat numai din culoare, din culori l-am făcut vizibil, adierea de vânt, raza de soare pe chipul lui zâmbind, își trece picior peste picior întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară, dar o port în mine toamna aceea, Vrea să-mi spună ceva și eu nu înțeleg, el tace, care toamnă?! Anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară! Schelele sunt înălțate în pronaos de câteva zile, încă nu ne-am apucat de lucru, deși Theo spune că ar trebui să profităm de vremea încă frumoasă de afară, mijloc de octombrie, tot el amână mereu lucrul, se plânge mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când va fi gata cea nouă, Theo! atunci, mă furișez afară din biserică, slujba încă nu-i gata, dar știam că Theo se află în biserica nouă, ne apucăm oare de mâine?! deschid larg poarta și-mi ridic ochii spre schelă, era acolo sus și lucra, duminica?! Daniel! mă strigă pe numele meu, și nu-mi dau seama cum s-a întâmplat, a călcat greșit sau pur și simplu a căzut schela nefiind bine fixată, Theo, îndrăznesc eu, nu mă aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâine?! deschid larg poarta și-mi ridic ochii spre schelă, era acolo sus și lucra, duminica?! Daniel! mă strigă pe numele meu, și nu-mi dau seama cum s-a întâmplat, a călcat greșit sau pur și simplu a căzut schela nefiind bine fixată, Theo, îndrăznesc eu, nu mă aude?! A adormit?! Theo! vin lângă el pe pat, Theo, trebuie să știu cum s-a întâmplat! Călugării au spus că n-ar fi trebuit să lucrezi duminica, Că e pedeapsă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cauți tăcerea, Theo, tu îl cauți pe Dumnezeu, De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Și tot îl mai caut, vorbește Theo ridicându-se din fotoliu, Pregătește-mi albastru de mantie! răsună în toată biserica goală, de sus de pe schelă, glasul lui Theo, Și spală pensulele alea subțiri, da repede, să nu se usuce prea tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe boltă, Cum se vede de jos? Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe boltă, Cum se vede de jos? Iar eu în timp ce spăl bine pensulele cu benzină încerc să-mi ridic ochii, dar nu văd din cauza schelei decât o parte din ceea ce va fi cartea deschisă în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată biserica goală, Nu-mi place deloc! Spune ceva! răstindu-se, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănăstire, și-amintește el, în vara aceea, ții minte, mă face pe mine părtaș la, Da! S-a întâmplat o dată ca ea, deși aproape că îi interzisesem să intre în biserică unde pictam, ea a venit la mine sus pe schelă, eu cu gâtul înțepenit lucram la Maica Domnului purtând pe Iisus, Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el, îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne spune tradiția, că mama îndurerată își oferă fiul ca jertfă, ca să se îndeplinească sfintele scripturi, dacă îl fac pe brațul ei stâng, Ana a ajuns în spatele lui și-l acoperă de margarete, una, îi urmăresc zborul lent, cade de pe schelă pe pardoseala murdară, mă grăbesc s-o culeg, petalele albe, mari, înconjură regulat capul pufos, galben, pe tulpina lungă, am păstrat acea margaretă, am presat-o într-o carte de rugăciuni, o am și acum, aș putea s-o arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l întreb pe Theo, aici erau! Pe cei patru pereți ai camerei patru uriașe compoziții, Vindecarea orbului, Cina cea de taină, Răstignirea, Coborârea de pe cruce, privirea mi s-a oprit dusă la Cina cea de taină, Astăzi nu pictez pe schelă! îmi spune în timp ce ne ridicăm de la masă, dar ce faci? întreabă copilul Daniel, nerăbdător de a începe cât mai repede lucrul în biserică, Aș vrea să mă lași singur astăzi, am ceva de terminat! Daniel își ridică ochii spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu o zi înainte Cina cea de taină din altar, dar ceea ce făceai tu atunci era cu totul altceva, atât de diferit față de pictura de pe perete, mă înspăimântai și tu, și tu erai diferit față de cel ce picta sus pe schelă, n-am să uit niciodată furia cu care pictai, de parcă ai fi făcut-o pentru ultima oară, și încruntarea din tine, n-ai șters aproape deloc, pânza era pe terminate, cred că mai lucraseși la ea și în alte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Corinei, întocmai cum eu aseară, părintele Ioan a văzut aceste tablouri? îl întreb eu curios, și Theo se desprinde de lângă Corina, Unul singur! Care? Coborârea de pe cruce! L-a văzut întâmplător, mă căuta în biserică și eu în loc să fiu pe schelă pictam Coborârea, țineam pânzele în biserică, în altar, știa că pictez uneori și pe pânză, îmi făceam singur ramele, apoi mă vedea de multe ori plecând înspre pădure cu șevaletul după mine, s-a oprit și s-a uitat lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâine! Oare mă mai vrea?! După cum m-am purtat cu ea acum două veri, a venit la mine la mănăstire, fiindcă îi era dor de mine, Sunt tot murdar de vopsele, aduc cuvintele lui Theo în mintea mea scena de pe schelă, Mă obseda atât de mult prezența ei, încât timp de aproape două săptămâni, Corina, n-am pictat nimic și era o vreme spelndidă, am iubit numai, apoi am alungat-o, dacă mai rămâi cu mine, i-am spus, nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tras totul! Lumina proastă, și-a obosit ochii, n-a vrut să poarte ochelarii, spunea că-l incomodează, mai avea puțin și, Corina se întoarce spre mine așteptând să-i dau cu precizie, Mai aveam trei metri! A căzut de pe schelă anul trecut, a făcut un atac, i-a fost atins nervul optic, medicii preocupați de șira spinării, de oasele zdrobite au sesizat prea târziu că ochii îi sunt atinși, Era important, intervine cu o opinie avizată Alex, e medic doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să gust, să aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și Piazza Campidoglio, un joc de puzzle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei numărând, o sută patruzeci și două dar nimic nu mai contează în fața priveliștii deschise a Romei, încerc să mă orientez printre acoperișuri și turnuri de biserici, soarele încă pe cer și meșterii-zidari anonimi punând piatră după piatră, curajoși pe schelă în arșița Romei, și din când în când strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri, cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
piatră după piatră, curajoși pe schelă în arșița Romei, și din când în când strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri, cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată cu mortarul, uneori râsete la vorbe deșucheate, apoi glume pe seama vreunui ucenic cu rău de înălțime și piatra dură lucrată cu trudă după planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
terminat toamna trecută pronaosul de nu era accidentul lui, ai venit să fii lângă mine în ceasul acela, am împins ușa de lemn sculptat adus de un glas tainic din biserică, înainte de terminarea slujbei, am deschis ușa ca el de pe schelă să fie orbit de lumina aceea, ai venit să fii lângă mine, am venit să deschid ușa, nu să, din toamna trecută n-am mai intrat nici eu în biserică, pasul lui greșit și căderea teribilă pe pardoseala din marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era duminică, te ispitesc cu geniu, n-ar fi trebuit să lucreze duminica spuneau călugării despre cel ispitit cu geniul ce nu ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi roșu de mantie și repede, Daniel, să nu mi se usuce, graba mea fără grabă cum o numea Theo, disperarea lui spălând de câteva ori peretele, furiile lui zvârlind cu piciorul găleata cu var trimisă de pe schelă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe schelă, pregătește-mi roșu de mantie și repede, Daniel, să nu mi se usuce, graba mea fără grabă cum o numea Theo, disperarea lui spălând de câteva ori peretele, furiile lui zvârlind cu piciorul găleata cu var trimisă de pe schelă în perfectă concordanță cu legile fizicii direct pe pardoseala roșietică a, eu ferindu-mă speriat să nu cumva legea gravitației să antreneze găleata din zbor spre ființa mea neputinioasă, aplecată spre ulcioarele cu culori jos, în mijlocul bisericii, Și văd acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]