6,135 matches
-
la un preț nebun- viața Ta. VINO LA MINE Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorinte fară tihnă, Te-agăți de vise, galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
cu antidot străin. Puțini își pun problema etimologiei acestui acronim, sinonim cu „în regulă” sau „bine”. Să ne amintim de Caragiale care a ironizat întotdeauna exprimarea coruptă. De unde a năvălit acest OK? O poveste spune că ok-ul vine din vremea sclavilor de pe plantațiile americane. La sfîrșitul unei zile de muncă, vechilul nota pe o tăbliță numărul morților: 0k (killed), 2k, 3k, 4k, și așa mai departe. O alta, spune că în războiul de secesiune din S.U.A., după o zi de bătălie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92470_a_93762]
-
postrevo-lu-țio-nar, preluarea patronatului de către moguli autohtoni du-pă plecarea/alungarea investitorilor străini, criza financiară resimțită la noi din 2007-2008, toate au dus la vulnerabilizarea breslei prin instituirea unor relații ne-să-nă-toase de supunere a agendei jurnalistului la comanda concubinajului pa-tron-politică. Deveniți adesea „sclavi pe plantație“, jurnaliștii au făcut nu numai com-pro-misuri morale, ci și de statut, acceptând să fie plătiți cu un salariu minim pe cartea de muncă, urmând să primească în plus bani negri sau diverse bonusuri care nu se adaugă la
Trebuie jurnaliștii să primească pensii speciale? Dar televiziunile ajutor de stat? [Corola-blog/BlogPost/92472_a_93764]
-
niciodată atât de complet catapultată în mintea unui personaj, cu mult mai puțin atât de demult și de departe”. 2. Edward P Jones, The Known World/ Lumea cunoscută (2003) Cu acțiunea plasată în 1855 pe plantația lui Henry Townsend - născut sclav, acum proprietar de sclavi - Lumea cunoscută e un triumf al empatiei, afundând cititorii într-o perioadă morală complexă fără să facă simple judecăți de valoare. Confruntându-se cu o moarte timpurie, Townsend cântărește viitorul plantației sale din Virginia și al
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
catapultată în mintea unui personaj, cu mult mai puțin atât de demult și de departe”. 2. Edward P Jones, The Known World/ Lumea cunoscută (2003) Cu acțiunea plasată în 1855 pe plantația lui Henry Townsend - născut sclav, acum proprietar de sclavi - Lumea cunoscută e un triumf al empatiei, afundând cititorii într-o perioadă morală complexă fără să facă simple judecăți de valoare. Confruntându-se cu o moarte timpurie, Townsend cântărește viitorul plantației sale din Virginia și al sclavilor pe care îi
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
acum proprietar de sclavi - Lumea cunoscută e un triumf al empatiei, afundând cititorii într-o perioadă morală complexă fără să facă simple judecăți de valoare. Confruntându-se cu o moarte timpurie, Townsend cântărește viitorul plantației sale din Virginia și al sclavilor pe care îi tratează în felul în care fostul său proprietar, acum mentorul său, l-a învățat. „Din lectura mea, Lumea cunoscută este cel mai bun roman american publicat în secolul 21 - o operă uluitoare despre oameni care experimentează și
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
Ca medie, fiindcă în cazul majorității salariaților, porția lor este undeva la 20 la sută. Asta înseamnă stânga și dreapta în România, fudamentele ei materiale și ideologice. Ideea este că românii nu trebuie să-și pună întrebări, ci să rămână sclavii zilei de azi și de mâine, să muncească în țară sau afară pentru prosperitatea multinaționalelor, inclusiv a băncilor, în stare să dea Parlamentul pe mâna DNA-ului, când li se pun în față norme europene. Iar puștilor facebuchiști care au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92867_a_94159]
-
de politicieni, fie direct, fie prin oameni de afaceri conectați la politic și care își sporesc veniturile prin contracte cu statul, reprezintă un pericol care duce la pierderea independenței și autonomiei jurnalistului, acesta ajungând să lucreze ca un fel de sclav pe moșie. Al doilea lucru care face ca jurnaliștii din România să nu se simtă suficient de liberi este starea materială precară, finanțarea acestei profesii. Să nu uităm că foarte mulți jurnaliști scriu pe nimic, făcând-o doar pentru că au
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vești măritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit și postul Crăciunului, ca mijloc de pregătire sufletească pentru întâmpinarea sărbătorii. Ziua sărbătorii însăși era zi de repaus; până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele și jocurile de teatru și cele din palestre și circuri. Era interzisă, de asemenea, plecarea genunchilor, atât în ziua Nașterii cât și în tot timpul până în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92994_a_94286]
-
sloganul lui Donald Trump «Să facem America măreață din nou», observ că acel «din nou» implică faptul că a existat un trecut în care America a fost cu adevărat măreață. Așadar, a fost ea astfel în anii 1820, când existau sclavi pe proprietăți și femeile nu aveau drept de vot? Sau în 1860, când milioane de americani se omorau reciproc în Războiul Civil? Sau în 1890, când industrializarea crea un clivaj fără precedent între cei foarte bogați și cei foarte săraci
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
ca un fel de replică a lumii de la suprafață. Acum câteva sute de ani au servit locuitorilor autohtoni drept refugiu ultimativ, ascunzătoare și mijloc de evadare din calea piraților și prădătorilor veniți să-i captureze și să-i vândă ca sclavi. Prin rețelele complicate de artere subterane se pitea acum câteva sute de ani suflarea câte unui sat întreg, la adăpost de bandiții plătiți cu schimbul de către coroanele învrăjbite ale regilor Europei, râvnind să subordoneze arhipelagul, considerat important punct strategic pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
zile vor trece. Tributul de sânge pe care l-a dat poporul are drept răscumpărare zilele libertății ce vor veni. Ale demnității neștirbite. Ale sentimentului că ești om. Nu o rotiță într-un mecanism infernal, nu o mașină de făcut sclavi în serie pentru un satrap, nu un vierme. Așa ne zice ea când ne vedea de la geamul mașinii ei blindate, bulucindu-ne la cozi, așteptând la nesfârșit să ne dea un litru de lapte apos, un kilogram de oase sau
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
copilăriei. Aceasta este semnificația titlului romanului. Bubu, Blanca și Gelu sunt trei elevi din zilele noastre, isteți și volubili, plini de umor și de farmec, dar nelipsiți de o doză inerentă de superficialitate, care nu prea citesc, dar care sunt sclavi ai Internetului, așa cum ne-au obișnuit cele mai tinere generații, care trebuie să-și treacă bacalaureatul și să urmeze o facultate, a căror principală problemă existențială este găsirea unui loc de muncă. Romanul lui Nicolae Goja este inspirat, deci, din
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
despre „posibilitatea restaurării”, el avea în vedere o restituție. Vroia ca Ideea Olimpică „să trăiască real în societatea de azi”, redescoperind spiritul unei instituții milenare. Atunci fusese aplaudat, dar nu și înțeles (va scrie în Amintiri), notând că noi rămânem „sclavii formelor”. Or, aristocratul interesat în tinerețe de cariera armelor și convertit, la bătrânețe, de „pedagogia productivă” (pentru care pleda înfocat, la Praga, în 1925, gestul fiind socotit „o trădare”) considera că „fără sport, tineretul s-ar atrofia într-o formație
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DE MILA GÂNDULUI OFTAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De când există lumea, de la început lumea a fost rânduită în sclav și stăpân. Numele a fost ales întâmplător ca și omul, un nume trecător. Apoi a urmat creștinismul omul învață pacea și iubitul, lumina a răsărit peste nor dar ploaia ne-a sugrumat în amor. Omul, minunea minunilor, zborul păpădiilor înmulțirea
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
menționați de asemenea doi bancheri italieni prezenți la Chilia-Buscarini și Bernanno, precum și numeroși negustori italieni, greci, armeni, vlahi. Din aceleași acte rezultă că negoțul era orientat spre Peră și orașele italiene, luându-se de aici grâu, miere, ceară, vin, sare, sclavi. Așezarea de la Chilia, spun aceleași acte ale notarului Predenzzolo, avea o măcelărie a unui armean, o croitorie, o moară cu tracțiune animală,un cuptor de fierear, locuitorii ei fiind români, greci, armeni, italieni, ruși, bulgari, tătari, raguzani. Chilia, denumită astfel
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că a Învățat mișcările acestui dans, care nu are nimic de a face cu cântecele și cu dansurile noastre țărănești. Nu pare născută din oameni latini. — Nu. Poate că părinții săi ei erau niște greci din Bizanț. Sau evrei. Sau sclavi capturați În Anatolia. Nici ea nu știe, ori nu vrea să spună. — Ei bine, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati, fixându-l cu o privire șireată, ca și când ar fi voit să Îl stârnească. Nu răsare și În domnia ta dorința de te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul Chilon (poate adevăratul autor al constituției spartane), vestiții Solon și Clisthene, ultimul fiind considerat de Aristotel drept omul care a instituit democrația la Atena, dar și despre dezbaterile privind formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și rotofeiul senator. De ce?” „Ține-o s-o aibi pregătită!”, scrâșni Cassius și se depărta repede spre un grup de senatori ce veneau agale, ținând mâinile sub togă. Toto nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după sclav sau sclavă. Se îndreptă spre grădină, ocolind o coloană, când deodată auzi strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după sclav sau sclavă. Se îndreptă spre grădină, ocolind o coloană, când deodată auzi strigăte groase în urmă. Se întoarse iute, dădu colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după sclav sau sclavă. Se îndreptă spre grădină, ocolind o coloană, când deodată auzi strigăte groase în urmă. Se întoarse iute, dădu colțul și văzu senatorii stând în cerc, ridicând și înfigând pumnalele în ceva mare și moale prăbușit la picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în cap și-l lăsă inconștient, îngenuncheat pe fundul puțului cu fruntea rezemată de zid. Nisipul care ieșea din golul lăsat de piatră începu să se scurgă precum o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu observă ceva ciudat. Nisipul continua să se scurgă ca într-o implacabilă clepsidră care măsura timpul ce-i mai rămăsese nefericitului băiat. Mai întâi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]