1,812 matches
-
se zărea cămașa scumpă de mătase ieșind de după gulerul rotunjit și brodat cu raze aurii, iar brâul din catifea verde se zărea și el dincolo de pulpanele hainei sale. Degetele mâinilor sale erau împodobite cu inele scumpe și masive în mijlocul cărora sclipeau pietre prețioase. Safire, mărgăritare ori rubine, iar acestea nu erau dintre cele mici, care le puteai găsi la orice bijutier, ci aveau mărimi considerabile întărind faptul că cei prezenți aveau în fața lor un om cu un rang foarte înalt în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
Mai furaseră bandiții Iernii: sipete pline cu argintul cântecelor, seifuri cu aurul dorurilor și speranțelor, pungi cu nestematele omeniei... Toate le furaseră tâlharii lăsând în urma lor pe bieții oameni, stane de gheață. Dar ce nu furaseră? Iar acum ochii le sclipeau de fericire diavolească. Așa comori a vrut în lăcomia ei nebuna și-acum dansa un dans isteric, dansul Furiei și Nebuniei. Dansul a fost început de un grup de balerini subțirei. Erau delicații Fulguleți și Țurțurași, prinși într-un bolero
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Toate Articolele Autorului Tăcerile din tine În jungla minții cuvintele își storc Aripile rănite insangerate-n dor , Printre petale amintirile se-ntorc Cu pașii grăbiți în timpul lor ... Mă plimb întinsă prin miezul inimii Când ninge cu suspine în livezile gândului, Sclipind printre soapte-n razele lunii Pe cărarea de la capătul timpului ... Urc treptele din nori spre alte depărtări Să-mi crească rădăcini în înaltul cerului, Cănd valurile m-ascund în albia unei mari Îți dezleg privirile din adâncul dorului ... Am țesut
TACERILE DIN TINE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374352_a_375681]
-
ei marea pare norocoasă că o zi fără școală. Arborii Pohutukawa înfloriți timpuriu, pompoanele lor mici desfăcându-se, o încurajează. Tu privești zig-zagul ei de-a lungul gazonului baghetă la buzele ei. Ea umple cerul cu baloane de săpun ce sclipesc pentru frații ei. Cei doi băieți o urmăresc cu plase pentru fluturi, scurtă lor atingere este cu mult sub globurile care scapă. Ei râd, toți trei, iar tu, Mistuit-pentru că într-o oră, trebuie să spui la revedere cu vocea
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de SANDI KING în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374449_a_375778]
-
ta de mare voinic? Iata văd unul agățat de năsuc Și este sigur că te pișcă un pic Cine a numărat stropii de ploaie Ce ți-au udat părul ca spicul de grâu? Iată un strop pe-o codiță bălaie Sclipește în soare și e argintiu Te-a întrebat cineva de ți-e foame Când căutai prin gunoi un covrig? Iată un șirag să ai de mâncare Să te întremezi și să-ți treacă de frig Oare ți-a văzut cineva
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
lor? Doar speranța primului, căutătorului, fugarului înspre Helios. „Celălalt trup ~ o nouă viață” - nu remarcabilă, formidabilă, scrisă în registrul grav. Îți mulțumesc pentru delectare și reflecție. Pune-i semn de carte, este printre cele mai bune poezii ale tale. Toate sclipesc, dar asta sparge o graniță! „Cercelul pierdut” - speranța regăsirii într-o altă viață ne ține în asta, indiferent de e vorba de persoana dragă, unica, de o întreagă umanitate, aceea din trecut, de o identitate națională generoasă, de bine și
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
2014 Toate Articolele Autorului Anotimpul foșnește-n sărbătoare! Spirală de toamnă tandru dansând pe vânt, Râs auriu și roșu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, În noi
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
luminii calde Să-ți închid buzele cu șoapte-nduioșate, Și lasă-ți visele în marea de speranță să se scalde Și să plutească-n armonii nemăsurate!” Cu vraja cufundată în fântâna vieții, Din goana-nsingurată, acum pot să m-opresc Când va sclipi solară lumina dimineții Tu vei apare-ndată, dorind să te iubesc. Referință Bibliografică: VRAJA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate
VRAJA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371593_a_372922]
-
soarele, un mic ștrengar, se aprinde cu iubire povestind, cât lungă-i ziua, despre buzele răscoapte nu-i pasă că și-a luat piua bătând apa-n ea cu șoapte Stele învârtesc din rochii, luminând paiete-n ceruri între ele sclipesc ochii răzvrătiți în adevăruri din a zilei zăpușeală fuge inima-mi snopită se ascunde cu sfială în a nopții carotidă luându-i pulsul fiindcă luna se sfiește să o facă ferind somnul meu întruna prea târziu să se desfacă... Fiecare
LUNA CÂNTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374806_a_376135]
-
cont... și de ani? De ce , Doamne te-ntreb, ne e amară soarta Și către cerul tău ne e zidită poarta? De ce doar cei bogati au parte doar de bine Iar oropsiți sorții se zbat între suspine? De ce în casa ta sclipește bogăția Iar cei care-o slujesc și-au pierdut omenia, De ce îl lași pe diavol în toate câte sunt Să-ți învrăjbească fiii să uite-al tău cuvânt? Coboară, Doamne , iarăși aicea printre noi Și dăruind iubire ne scapă de
RUGĂCIUNE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374920_a_376249]
-
freci de el, dar pe degeaba, că Sofica i-a luat tot caimacul. Pentru tine a rămas doar zațul. Hă, hă, hă! râse zgomotos Buhăianu, convins că făcuse o glumă bună. La care, nicio fată nu râse. În ochii lor sclipeau doar ura și sila. Dar tăceau, scrâșnind din dinți. Numai Irina zâmbea, privindu-l compătimitor cu mâna la gură. --Vezi că te-ai pișat pe tine, nesimțitule! N-ai fost în stare să-ți...Și te mai lauzi că faci
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
Vezi, ai spart cerul, unde să mai zbori? / Nu poți să cobori nici pe pământ / Să îți vezi picioarele sângerând! Salvarea vine odată cu coborârea în linele ape ale poeziei, dar cu condiția împletirii colierului „din cioburi de cer”, menit să sclipească în adâncul curat al stihului. O interesantă interpretare și bogată în semnificație a acestui poem poate fi aceea a unei arte poetice în care, poezia ia cuvântul spre a readuce eul liric pe pământul creației. Ușoara nuanță de reproș, tonul
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul de dragoste și poezie. Detalii poezie: Referință Bibliografică: Idila / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IDILA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375014_a_376343]
-
pe-ancestralele cărări... Ne-ntâmpină atâta strălucire Și-atâta alb ne-mbracă-n puritate Ne transformăm în dragoste și dor Iar anul ce-a trecut e-acum departe... Privim spre cer și cerul ne vorbește Prin mii de stele ce sclipesc voios Și parcă ne șoptește: "Anu-acesta Va fi din toți mai bun și mai frumos!" Referință Bibliografică: Mai bate orologiu o clipită / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MAI BATE OROLOGIU O CLIPITĂ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375026_a_376355]
-
că din deșertul aprig, necuprins, se va ivi curând, necruțător, cel ce va reaprinde focul stins. N-a bănuit că piatra în nisip se va surpa adânc și peste ea altă credință își va face chip, și lângă Lună ...va sclipi o stea. De-ar fi văzut că o mie de ani de la visul lui Cirus pe pământ s-a semănat doar moarte între persani și s-a pierdut din temple ce e sfânt, ar fi știut că și pentru romani
HERACLIUS DIN NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375069_a_376398]
-
inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
când îmi răsună auzul Prin zbor de foc luna tresaltă dens Când îmi vorbești cu ochii fără să mă vezi ... Fluturii își ascund aripile între castele În razele lunii că într-un paradis , Și-n zborul lor haotic către stele Sclipesc în noapte că într-un vis ... În adâncă tăcere sub lampă de stele Mă joc pe clapele unui pian , Șuvițele de păr îmi flutură și ele Când cu aripi ucise iubirea nu o mai am ... Stelele îmi cheamă ființă între
IN NOAPTEA CU LUNA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373906_a_375235]
-
trimis solii, Răvaș i-a dat prin fluturii Care spre cer zburau haotic Și-n vraja lor ,apoteotic, Copacii cerul îl rugau, Cănd spre pământ se aplecau. Cerul fiorul și-l aprinse Când soarele rază și-o stinse Și a sclipit fulgerător, Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori,privind șăgalnic, Naframa-n cer o puse falnic. Iar în grădina,giuvaere Sclipeau acum, si in ciubere, Apa din cer se adunase, Sărutul pe pamant să-l lase. Referință Bibliografica: PLOAIA / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
zdrobească Oglinda de lac ce o plâng: „Pe ea o-mblânzești dimineața, Când roua îi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În zorii ce tocmai mijeau Din negura nopții, călare, Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă Și limba-ți prea rece și udă Îmi spumegă
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Cum era Ajunul Sfintei Marii, nu se îndură să zădărnicească sacrificiile nepoțeilor de a ține postul, așa că născoci în
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
Acasă > Versuri > Visare > SĂ ZBOR Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să zbor Cu șoaptele visării să trăiesc așa O clipă fericită nemuritoare , Lângă o amintire prefacuta-n stea Sclipind printre mărgăritare ... Să zbor prin gândurile împrăștiate Uitând de tine-n amintirea tăinuita, Să-mi descânt toate șoaptele spulberate, Ce-au învăluit iubirea mea adormita... În lumina clipei doar mângâierea Să-mi sece privirea înlăcrimata , Cu aripile-ntinse să sting
SA ZBOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375562_a_376891]
-
ziua-i în apus, și noaptea vine iară. Sus pe boltă,doar luna palidă privește, Cum pe pământ, încet, o liniște coboară. Se mai aude rar,doar un lătrat de câine, Ce tulbură a nopții liniște de gheață, Iar stelele sclipesc pe boltă, până mâine, Când tot ce-i adormit,se va trezi la viață. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NOAPTE DE IARNĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV, 30 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
NOAPTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371872_a_373201]
-
Poeme > Sentiment > ATÂT NE MAI RĂMÂNE... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului A frigului mânie mă atinge-n gând... Simt inima-ți pustie cum se zbate-n vânt. Pe geana ta sclipește, iar, o lacrimă Topindu-se-n tristețe, de atâta patimă. Obrazul tău pălește la lumina lunii Pereții, cu-a lor umbre, te sperie, nebunii... Norii mari și negri ce sfidează Luna Cu-a umbrelor fantasme se joacă întruna. La fereastra
ATÂT NE MAI RĂMÂNE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372042_a_373371]
-
a vară În ziua-aceasta fără pată, Prin care timpul se strecoară Sfios și blând precum o fată. Se-aud tălăngi în muzici sacre Plutind eteric în ecouri, Livezile pustii și acre Se-ntind cu fețe de tablouri. Fântânile-și sclipesc magia Sub cumpene întortocheate, Înțelegând vrăjitoria, Vântul prin ele prinde-a bate. Din frunze nasul o să-și scoată Pădurea, cu uimire rară Că-n ziua-aceasta fără pată Miroase-a fân cosit și-a vară. Referință Bibliografică: ZI DE VARĂ
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]