1,649 matches
-
curriculumul postmodern ca nedeterminare combinată (mixing indeterminacy) și interpretare (interpretation). Când trebuie să facem interpretări, ar trebui să fim mereu conștienți că orice evaluare depinde de supoziții și presupuneri. Foarte adesea, acestea sunt ascunse. Rigoare înseamnă încercarea conștiinței de a scotoci ca un copoi (to ferret) prin aceste supoziții (...) de a negocia trecerea printre aceste presupuneri, astfel încât dialogul să poată fi semnificativ și transformator 181. În completarea lucrării A Post-Modern Perspective on Curriculum, William E. Doll jr. a publicat, în 1993
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în alte scrieri ale lui M. Un cerșetor stă în fața catedralei catolice cu mâna întinsă. E dus acolo dimineața și readus acasă seara, de un copil, pentru cinci lei, prețul unei pâini negre. De frică să nu fie furat, cerșetorul scotocește buzunarele copilului și îl caută în gură. Un tinichigiu e nevoit să vândă masa și paturile din casă în contul chiriei. Ducându-și copiii la azil, unde nu sunt primiți, de vreme ce au un părinte, nenorocitul se sinucide, pentru a le
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
propus ca opera argheziană să fie editată într-o serie de opt volume, P. a alcătuit un sumar pentru treizeci și patru, amplificat apoi până la șaizeci de volume. Timp de treisprezece ani a făcut „corvoadă” gingașă pe lângă „penița” lui Tudor Arghezi, a scotocit periodicele și ziarele la care acesta a colaborat, a citit poetului tot ce a găsit, a făcut în întregime operațiunile cerute de o astfel de întreprindere și cu o devoțiune exemplară a pregătit pentru tipar douăzeci și șapte de volume
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
de nea - Mândră ești Tu, țară, Republica mea! Scăldată-n lumină, Te-ai schimbat la față Vezi, dragă Mărie Omul nu Îngheață!” (Ă). Eugen Frunză. - Birocratul. Ibidem, nr. 195, 30 iun. „Îl cunoașteți, măi tovarăși!Ă Ochelarii mari/pe nas, Scotocește/prin dosare, Cât e draga zi de mare: scotocește,/scotocește Câte zile i-au rămasă De sudori se șterge ca un/grav martir al vieții nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-n lumină, Te-ai schimbat la față Vezi, dragă Mărie Omul nu Îngheață!” (Ă). Eugen Frunză. - Birocratul. Ibidem, nr. 195, 30 iun. „Îl cunoașteți, măi tovarăși!Ă Ochelarii mari/pe nas, Scotocește/prin dosare, Cât e draga zi de mare: scotocește,/scotocește Câte zile i-au rămasă De sudori se șterge ca un/grav martir al vieții nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lumină, Te-ai schimbat la față Vezi, dragă Mărie Omul nu Îngheață!” (Ă). Eugen Frunză. - Birocratul. Ibidem, nr. 195, 30 iun. „Îl cunoașteți, măi tovarăși!Ă Ochelarii mari/pe nas, Scotocește/prin dosare, Cât e draga zi de mare: scotocește,/scotocește Câte zile i-au rămasă De sudori se șterge ca un/grav martir al vieții nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana/cea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ajuns știind dinainte ceea ce aveam să spun, fapt care distrugea în mare parte regula asociației libere. În metrou am elaborat totul, în definitiv era o repetiție, dar și un refuz destul de flagrant de a vorbi. Sau pur și simplu am scotocit un curs de filosofie și am fixat pionii relațiilor parentale. Era totuși un expozeu îngrijit, cu o introducere frumoasă, trei părți și o concluzie” (Frischer, 1977). Putem cita aici și exemplul unei alte femei analizate: Milena îi vorbește analistului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
consilier punându-mi întrebări despre începutul vieții mele. O secundă mai târziu, îmi spuneam că sunt idiot, înțelegând prea bine că știa deja totul... Mă aflam în fața unui om care, în ciuda situației noastre propice confidențelor, nu avea să încerce să scotocească prin trecutul meu. Atunci, propunerea lui de „a-mi schimba viața“ mi-a apărut ca o ofertă eliberatoare. De altfel, această eliberare exaltantă se împlinea deja cu repeziciunea unui vis fericit. Urcând pe vapor, eram deja eliberat de numele meu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cea care, înaintea plecării noastre, aveai să-mi anunți moartea omului pe care-l așteptam zadarnic în orașul împodobit ca-n basme. O cameră de hotel anonimă, trupul său pe care n-avea să-l revendice nimeni, lucrurile sale personale scotocite cu grijă. Erau, desigur, căutate cele două dischete pe care n-avusese vreme să le recupereze. Așteptasem așadar un mort... N-o să am niciodată curajul de a-ți mărturisi că, în timp ce-l așteptam, mă simțeam gelos pe un respectabil medic
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
minuscul, uitat de toți, având pe noptieră un talmeș-balmeș de hârtii: scrierile sale care nu mai interesau pe nimeni, facturi pe care nu le mai putea plăti, scrisori... — Ghicești despre cine e vorba? Mi-au trebuit câteva secunde pentru a scotoci prin amintiri, între Rusia și Occident. Grinberg... Nu, numele ăsta nu-mi spunea nimic. — Omul care a lansat titirezul, în galeria aceea de artă de la Berlin, îți amintești? Acum... aproape zece ani. Vezi, și el a pierdut bătălia lui. Am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în spatele prizonierilor și că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în spuma lăptoasă din paharul lui, sau ca efortul unei vilegiaturiste obeze, de a se ridica odată cu fotoliul din plastic înțepenit în colacii de grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin sac. Câinele se încordă și mai tare, scoțând un mârâit înfundat și gros, amenințător. Am continuat să vorbesc rusește, cu aerul ușor rușinat al unui zăpăcit. — Câinele dumneavoastră e fără îndoială antrenat să reacționeze la gesturile bruște. N-am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i Întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. „Dacă citatele se acumulează”, scrie autorul, „aceasta se datorează faptului că am dorit să procedăm În modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă În tezaurul puțin exploatat al Părinților Bisericii. Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi uitat de precizările teologice și Îmbogățirile de după ei ori că ne-am Însuși de-a valma toate ideile pe care ei le
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
citește” o revistă; Piki își pune căștile și ascultă muzică; Coco se dă uța în leagăm și repetă: șase, trei, doi...șase, trei, doi...și??? Fără zgomot, în casă se strecoară cele două veverițe, Uța și Codița, și încep să scotocească cu mare atenție să nu fie auzite sau văzute. Se aude un zgomot; Coco se trezește și vede veverițele. Dă alarma). Coco: Hoațele! Hoațele! Hoațele! Miki (aruncă revista): Ce-i moțatule, a luat foc? Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: A, Uța
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun, smochine, tămâie, mătase și mohair. Depozitele erau golite Înainte de sosirea turcilor. Doctorul Philobosian zări un refugiat care scotocea Într-o grămadă de gunoi, printre oase de pui și coji de cartofi. Era un tânăr Îmbrăcat cu un costum bine croit, dar murdar. Chiar și de la distanță, ochiul de medic al doctorului Philobosian observă tăietura de pe mâna tânărului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridică din scaun și o Întinse pe podea. Între timp, auzi pași urcând pe scări. Se repezi În colțul opus al camerei și se ascunse după draperii chiar când soldații se năpusteau Înăuntru. Timp de un sfert de oră, aceștia scotociră prin apartament, luând tot ce lăsase În urmă prima ceată. Răsturnară sertare și spintecară canapele și haine, căutând bijuterii sau bani ascunși. După ce plecară, doctorul Philobosian mai așteptă cinci minute Înainte de a ieși de după draperii. Pulsul doamnei Bidzikian se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
talciocuri gospodărești, care-i căutau prin lucrurile personale. Erau anticarii de weekend din suburbii, care Își aduceau și câinii cu ei, și familiile oropsite care legau cu sfoară scaune de acoperișul unor hârburi de mașini, și cupluri de bărbați care scotoceau meticulos, Întorcând totul cu susul În jos În căutare de lucruri de firmă. Desdemonei nu i-ar fi fost cu nimic mai rușine dacă ar fi fost ea Însăși de vânzare, expusă În pielea goală pe canapeaua verde, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la Milton. Când Tessie se Întorcea din călătoriile ei până la parter, Începusem să detectez, pe lângă dârele de lacrimi de pe obraji, vagi urme de vinovăție. Întotdeauna moartea Îi face pe oameni practici. Așa că În timp ce se afla la parter, căutând hrană, Tessie scotocise și prin biroul lui Milton. Citise clauzele poliței sale de asigurare de viață. Verificase soldul contului lor de pensie. Își evaluase Înfățișarea În oglinda de la baie, Întrebându-se dacă la vârsta ei mai putea atrage vreun bărbat. ― Trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că or să fie mâine dimineață prețurile, și așa scăzute, ale propietăților imobiliare? Cel mai important dintre toate: cum să fie asta o infracțiune? El Începuse revolta? El aruncase cocteilul Molotov? Ca și În cazul lui Tessie, mintea lui Milton scotocea În sertarul de jos al biroului său, În special după un plic burdușit, care conținea cele trei polițe de asigurare Împotriva incendiului, de la companii diferite de asigurări. Le vedea cu ochii minții. Citi valoarea despăgubirilor de pe fiecare, apoi făcu suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prezent. Întinse capul înspre al meu. Oare vroia să mă sărute? Oare o voi putea săruta? Închisesem ochii în așteptarea momentului și... o atingere pe mână. Deschisesem ochii. Mâna ei rece se odihnea pe a mea în timp ce ochii cafenii încă scotoceau ceva în sufletul meu. Eu am încredere în tine, Bozov. Ai o inimă și o minte bună. Ai și o plăcuță în jurul gâtului tău pe care Dumnezeu a pus-o acolo înainte de a te naște. Ce scrie acolo se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pui ceva pe tine. Nici prin cap nu-mi trece. Cum s-o dau jos? Se uită la mine mustrător. "Mare încăpățânat", reușii să smulg din gândurile sale. Fă cum vrei. Ce trebuie să mai pun pe mine? Începu să scotocească prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ăia. Văzând că nu fac nimic cu ei, nici cu maieul, se întoarse spre mine: Deși au multe proprietăți speciale, nu se pot îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e vulnerabil. Ai mai vorbit despre asta cu cineva... cu Ducele sau Baronul probabil. Așa-i. Cât timp avem? După cum am văzut că-l savura pe cel de sus, aș zice mai puțin de câteva ore până să înceapă să scotocească etajul doi și mai puțin de o zi până să coboare la etajul unu și parter. Dumnezeule mare! "Corvium!" Ce-i Velail? Am prins un fragment dintr-o transmisiune a Ministerului. E ceva legat de colegiu. N-am prins mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajutor. Intrară cu toții înăuntru și se organizară fără nici un cuvânt. Vagabonzii o luară înainte și în urma lor veneau ceilalți opt. Începură cu parterul. Uciseră pe toți cei de acolo, în marea lor parte oameni de știință în halate albe, și scotociră peste tot. Dădură peste o scară care ducea într-un subsol. Mihail și Gavriil fură desemnați să exploreze dedesubtul clădirii. Ceilalți se duseră mai sus. Întâmpinară puțină rezistență la etajele superioare și descoperiră, într-adevăr, ceea ce Corvium bănuia. Aflaseră lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venise la cură? — Locuiește tot timpul la Vichy. E proprietara casei și Închiriază camerele de la primul etaj. Maigret nu se ridicase din fotoliu, și soția lui știa ce efort mare făcea. — Crezi că a fost omorîtă pentru jaf? — Asasinul a scotocit peste tot, dar se pare că n-a luat nimic. Au fost găsite cîteva bijuterii și niște bani Într-un sertar pe care Îl deschisese. — N-a fost... — Violată? Nu. Se uita tăcut la fereastră. — Știi cine conduce ancheta? De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]