5,013 matches
-
de început), la acel obiectiv, sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de înflorire a poeziei noastre simboliste. Intențiile Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o măsură decisivă rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai ales, puterea de incizie a observației au la doamna Hortensia PapadatBengescu proporții ce i condiționează și forma: pletoric prin exces de adjective, supărător prin abuz de neologisme, obscur prin îngrămădirea notațiilor, pedant prin științism și exuberant prin lirism, stilul scriitoarei poate fi lipsit de calitățile obicinuite ale clarității și sobrietății; raportat însă la bogația fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar ci, prin armonie și echilibru intens, și unul perfect.” Pe o continuă alternare de planuri
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
poli are însă începând deja cu romanul Femeia în fața oglinzii) un vădit caracter de circularitate, fapt care poate trece drept semn al impasului, dar el poate să apară tocmai ca o depașire a impasului, ca o soluție de echilibru. La scriitoare contrariile nu mai tind să se suprime, ci se completează unul pe celalalt, supunându-se unui model al circularității. Manuela, protagonista romanului Femeia în fața oglinzii, trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ambiția sa este subordonată de obicei sentimentelor de iubire.” Și nu există, la tânăra femeie, conștiința clară că lumea există în afara corpului ei. Aceasta denotă o trăire indistinctă a ființei proprii și a lucrurilor din afară. La întâile eroine ale scriitoarei, la Bianca din Lui Don Juan, la Manuela din Femeia în fața oglinzii, la eroina Mării, experiența vieții implică neapărat confuzia dintre interioritatea ființei și exterioritatea lumii. Analizându-și senzațiile, aceste femei par convinse că descoperă lumea socotită prin excelență feminină
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Contesa de Noailles; nu e langoarea vaporoasă, sensibleria rafinată și discretă a unei palide literaturi lipsite de nerv și de viață, ci apriga incizie a unui instrument de precizie în jocul complicat al inimii feminine.”¹ Eroinele prozelor de început ale scriitoarei sunt variante ale unui simgur prototip. Fără biografie, fără individualitate, chiar fără chip, ele sunt simple nume : Bianca, Manuela, Adriana. Atâta vreme cât nici una din acestea nu trăiește în lume Ăreal), pentru toate lumea nu este decât proiecția ființei lor. Singura realitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și manifestarea unei femei în fond eliberată, curajoasă prin luciditatea cu care citește în sine și prin precizia cu care stabilește simptomele suferinței lor. Deci „literatura feminină” este o subestimare a prozei Hortensiei Papadat-Bengescu deoarece prin vigoarea intelectuală a analizei, scriitoarea depașește cadrele cam înguste a ceea ce se numea „literatura feminină”. Femeia în fața oglinzii nu e numai cel mai caracteristic, mai unitar și mai bogat volum al autoarei, dar și cel mai bine intitulat : e o definiție a întregului lirism. “Cartea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria și geografia noastră, a creat simțiri noi, uneori inaccesibile. Intuiția sa pornește de la adevăratul substrat al amorului și de la rădăcina lui temperamentală, care este însăși fiziologia. Nu e vorba aici decât de fiziologie ca de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Proust în Les plaisirs et les jours. Apropierea e însă speculativă, întrucât existențele eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie de forța misterioasă din care pornește. Privit ca o fatalitate, amorul scapă oricărei calificații morale ; o astfel de concepție nu poate însă legitima decât o mare pasiune și eroinele scriitoarei sunt toate sub biciul de foc al unei pasiuni ce se proiectează dincolo de bine și de rău, în lumea formelor pure, fie că se manifestă sub forma dorinței senzuale a Biancăi, a uraganului pasiunii fatale a Alisiei sau a fluxului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bine și de rău, în lumea formelor pure, fie că se manifestă sub forma dorinței senzuale a Biancăi, a uraganului pasiunii fatale a Alisiei sau a fluxului dragostei contrariate a Manuelei. Dacă s-ar fi mărginit numai la panlirism literatura scriitoarei n-ar fi câștigat decât în intensitate, fără a se diferenția de celelalte opere lirice. Originalitatea ei constă în fuziunea lirismului cu spiritul analitic. Contemplarea se finalizează cu interpretarea fenomenului contemplat, eroina devenind un catalizator între fenomen și sine. “De
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a analiștilor, ea își mărește viața sentimentală prin îmbinarea analizei, prin care, odată cu atitudinea sinceră până la cinism față de fenomenul sufletesc, și în special față de feminitate, iese din romantismul și subiectivismul obișnuit al literaturii feminine.” Deși materialul este exclusiv feminin, atitudinea scriitoarei e virilă, fără sentimentalism, fără duioșie, fără simpatie chiar, pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros științifice fără dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
materialul este exclusiv feminin, atitudinea scriitoarei e virilă, fără sentimentalism, fără duioșie, fără simpatie chiar, pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros științifice fără dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lui. În galeria inadaptabililor din literatura română intră, prin Manuela, o femeie. Ceea ce pare “spleen incurabil” reflectă o dramă existențială, câteva constatări ale personajului convențional circumscriind o filosofie dezabuzată. Manuela trebuie raportată biografic la Hortensia Papadat-Bengescu, deoarece idei din corespondența scriitoarei cu Garabet Ibrăileanu sunt identice cu reflecțiile tristei figuri din Femeia în fața oglinzii. “Deoarece minciuna e absoluta condițiune a păcii sociale, poți minți oamenii pe care îi vezi din când în când, dar a te ascunde mereu în viața permanentă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai înfloritor, o milă indulgentă.” “Lumea e o odaie mare - oameni buni și răi stau la un loc... Viața e cel mai mare ironist.” Manuela trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a scriitoarei, care prin variațiuni pe aceeasi temă, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă pe anumite femei propriile calități nu este egocentrism, ci renunțare dureroasă. Spre a ilustra nevoia de social, oglinda în care se caută
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nici o opera literară românească până la opera Hortensiei Papadat-Bengescu și nici după ea, nu întâlnim reflectată imaginea unei femei atât de fidel cu realitatea. Oricine vede într-o femeie ceea ce reflectă ea către acea persoană sau acea persoană către ea. Dar scriitoarea și-a căutat în fiecare colțisor al sufletului și trupului său, în toate ipostazele posibile, manifestate sau nu, expresii cărora le-a dat viață în personajele sale feminine. Doar o femeie foarte sinceră cu sine poate recunoaște această reflectare a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul și trecerea timpului, sensibilitatea, și freamătul nervilor. Se mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite valori semantice. O inteligență sclipitoare, la nivelul sensibilității, i-a deschis perspective către mediile umane ce conveneau temperamentului întrebător. Ea dă dovadă de reală capacitate analitică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
inteligență sclipitoare, la nivelul sensibilității, i-a deschis perspective către mediile umane ce conveneau temperamentului întrebător. Ea dă dovadă de reală capacitate analitică, bazată pe intuiție fină, ce a îndrumat-o către o literatură de probleme, de cazuri complicate. Destinul scriitoarei a fost strâns legat de orașele prin care a locuit, cea mai mare parte a vieții a trăit-o în provincie, în orașe monotone. Aici a scris romane citadine, a consemnat literar moravuri și tablouri sociale. Câteva personaje feminine din
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
tablouri sociale. Câteva personaje feminine din prozele scurte - Adriana din Romanul Adrianei, alteori Manuela din Femeia în fața oglinzii - exprimă în numele autoarei, nostalgia unei ambianțe elevate. Tendința de a migra către București constituie pentru alte figuri, din roman, un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
maturitate introspecția are în vedere, nu fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu totul rară. Noutatea creației bengesciene ține de o viziune deosebită de tot ce dăduse anterior literatura feminină. Nu mai e sentimnetalismul romantic, ci un flux de viață emotivă și intelectuală de factură modernă, explodând cu o forță proaspătă, neistovită. Scriitoarea însăși afirma că: “Studiul femeii mi-a părut totdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbăți înconjurul faptelor și faptele sunt rareori mai interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc...”, bărbatul care suferă se consideră scăzut
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a Manuelei. În fiecare din eroinele de tip intelectual, copleșite de întrebări, e câte ceva din Hortensia Papadag Bengescu. Până la ea se dezbătuse mai mult problema relațiilor de societate. Destinul femeii, privit cu gravitate în direcție psihologică etică, intră în atenția scriitoarei . “Fiecăruia dintre noi, constata ea în Femeia în fața oglinzii, i s-a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au pelindat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în diferite târguri, ce au trezit repulsie femeii. PERSONAJUL FEMININ Toate reflexiile din prozele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea avea mintea acoperită într-o plasă amețitoare și înconjurată de fumul des al unei beții, o beție în care doar Vâlsan se poate vedea limpede, perceptibil. Scriitoarei nu îi reușește foarte bine povestea de dragoste ca manifestare în doi, dar cu toate acestea paginile cel mai bine realizate sunt cele în care sunt prezentate exaltările organice ale femeii, excitabilitatea mentală ce reverberează vizibil în trupul fecioarei desăvârșite
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acestui copilaș : ”I se păru că a crescut pe pielea ei curată o pecingine, și suferea de acest parazit care nu are amestec cu organismul ei, dar totuși i s-a suprapus”. Aceste rânduri, deși aparțin prozei de început a scriitoarei, anticipează romanul de maturitate Concert din muzică de Bach, în care prințul Maxențiu își analizează starea de boală, chiagurile de sânge din batistă, moartea iminentă, care parcă îl atrăgea ca un spectacol grotesc prin care îi poate impresiona pe ceilalți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]