1,226 matches
-
unei cărți anume. În locuința unui coleg (poet bucureștean) s-a întâmplat același lucru. Aproape de București, o casă parohială (în care, la fel, nu se afla nimeni, pentru că preotul era navetist, locuia în Capitală) a fost incendiată; flăcările au făcut scrum cărțile de religie, dar s-au oprit pe poemul "Antares". Pentru că ați forțat nota (cu asemenea întrebare), ar trebui să aduc dovezi și mai și, însă nu țin să apar drept cel care totdeauna are adevărul de partea sa. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Viziunea unui nebun); poezii de G. Dan, Cicerone Th[eodorescu], Ghelbert (talent) și Jebeleanu, trad[ucere] din Ady Indre? din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână grea; de plătit marți 3 500 de lei la Banca de Scont și la școală nu e niciun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mașini și tractoare crease în jurul Stalingradului o zonă de verdeață în imensitatea stepei aride. Se plantaseră 4000 Ha. păduri, livezi, vii. Plantațiile acestea au fost distruse în timpul invaziei naziste. Pe mari întinderi roadele muncii oamenilor sovietici au fost prefăcute în scrum de barbarii civilizației; hitleriștii au dărâmat și incendiat 70.000 de sate. Pe litoralul caucazian al Mării Negre s-a aclimatizat pomul minune avocado, Persea grarissima, ale cărui fructe conțin nouă feluri de vitamine. Fructele de avocado 37% grăsimi. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fugosul se crede sfidat cînd cel de alături toarnă apă pe foc tăcînd. Pala dă un pic înapoi, după care iarăși se înalță, despletită și fierbinte. În acele momente nu mai există nici o îndurare. Dacă „mutul” s-ar preface în scrum, tot n-ar da înapoi. Din contra, perspectiva ca acel lucru să se întîmple îi dă o stare de exaltare. Nu-i exclus atunci ca prin pereții casei respective să răzbată exclamația impregnată de sadism: „Ce fericită aș fi, dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu clădirea principală a făcut ca pompierii să poată stinge în ultimul moment! flăcările care amenințau să cuprindă și celelalte locuințe. (Însă chiar și așa, o poartă, magazia de lemne a familiei Rubicek și garajul familiei Slot s-au făcut scrum, fără să mai punem la socoteală rufele familiei Longovici puse la uscat pe sârmele special amenajate în curte. Bine că măcar domnul Slot ap. 2 era plecat în interes de serviciu cu mașina, altfel în mod sigur ar fi ars
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Astfel s-ar explica jupân „care se găsește sub forma zupan și žup la slavii occidentali sudici și la cei nordici, fără să poată fi explicat cu mijloace slave, cuvânt care este, după toată probabilitatea, de origine avară, ca și scrum, în timp ce cătun ar fi, ca și alb. katund, o moștenire autohtonă. Urmează împrumuturile din greacă. „Dacă nu venea cucerirea romană, afirmă Pușcariu, poporul trac (împreună cu geții și dacii) ar fi rămas în sfera influențelor grecești, însă la grecizarea tracilor nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Imaginea opusă, a epuizării energiilor fertile, caracterizează în mod surprinzător celălalt tărâm: „Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le căzuse frunza, și crăcile, și rămurelele, de erau ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune”. Secătuirea energiilor roditoare afectează și planul sacrului, ca un paroxism al degradării, această imagine furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lipsit de orice patos, pentru că așa au vrut autorii lui. Uite ce frumos arde ! , ar putea spune cei trei foști colegi de liceu adunați întâmplător pe litoral, unul cu nevastă și copil, ceilalți fără. Tinerețea lor. A ars deja e scrum. Boogie este de fapt filmul unei generații, dar ar putea fi al oricărei generații de 30 și ceva de ani. Iar Radu știe despre ce vorbește ; chiar și când nu se trage nici un glonte și nu moare nimeni, doare. Doare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se pune în praf de pucioasă topită, se lasă să curgă într-un litru de lapte care apoi se dă calului să bea. Mușcătura de câine turbat. Se pisează de vii și apoi se prăjesc pe foc câțiva raci, iar scrumul astfel căpătat se bea cu vin. Sau se leagă rana de mușcătură cu părul câinelui turbat. Mușcătura de șarpe. Se leagă mușcătura între două lespezi de piatră, după ce s-a presărat pe ea soc pisat. Nedormire (insomnie). Se bea înainte de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
De trei ceasuri bune șede Ion în drum. Carul său cu lemne, vai s-o răsturnat. Să-l așeze stivă, nu se dă-ndemnat. De unde să-nceapă nu știe nici-cum. Trei ore-ncheiate a tot cujetat, Tabacherea toată și-o făcut-o scrum Tot trăgând cu ciudă fum după alt fum. Boii de trei ore rumegă pe hat. De din sus, ia vine Gheorghieș, vecinu’ Care n deal la crâșmă își făcuse plinu’. Privind cu ochi tulburi, cu obrazul supt: - «Tulai tu Ioane
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
născut Badea Cârțan și care Casă Culturală va purta numele marelui propagandist român. Cunoscând de aproape dragostea de cărți pe care Badea Cârțan o avea, precum și suferințele pe care le-a îndurat pentru strângerea lor în biblioteca sa prefăcută în scrum de autoritățile ungurești, ne vom strădui să înzestrăm această Casă Culturală cu o bibliotecă bogată, din izvorul căreia noile generații să și împrospăteze puterea sufletului și a minții. Credem că prin aceasta vom realiza cel mai frumos vis al lui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cântecele naționale, pieptul lui se umplea de bucurie. Atunci, când biblioteca lui din Oprea Cârțișoara numără multe mii de volume, Badea Cârțan pleca la astfel de manifestațiuni încărcat de cărți românești; acum însă, după ce biblioteca i-a fost prefăcută în scrum, însuși el era lipsit de hrana sa spirituală. Simțise el, nu-i vorbă, și lipsa turmei sale de oi atunci când renunțase la ocupația lui de cioban, dar lipsa cărților în care vedea lumină și mântuire, se transformase acum într-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la drum. Aci la noi în Cârțișoara omul a fost sedentar încă din vechi timpuri. Migrații de-ale localnicilor, dacă s-au produs de-a lungul secolelor s-au datorat presiunilor neamurilor străine venite cel mai adesea să prefacă în scrum ceea ce bunii și străbunii noștri reușeau să rostuiască de la un an la altul. Au venit însă și vremuri în care unii din locuitorii Cârțișoarei, odată fondată, și-au strâns sălașul și au plecat să caute locuri în care să trăiască
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a mai găsit salvarea pe uscat. Urmărit de dușmanii săi, el a izbutit să scape cu o luntre, într-o insulă din Marea Caspică, în care a și murit în luna decembrie 1220, privind spre fosta lui împărăție, prefăcută în scrum de puterea mongolă. În primăvara anului 1221, campania este reluată și generalii săi cuceresc Afganistanul, Corasanul și Persia. Deși cu pierderi însemnate, de 15.000 de oameni, Gebe și Subotai se avântă numai cu 25.000 de călăreți până la Bagdad
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lipsite de folosințe și venituri”. Calea aceasta este confirmată și de scrisoarea expediată de Bela al IV-lea, în 11 noiembrie 1264, către papa Inocențiu al IV-lea, în legătură cu așezarea Ordinului Ioaniților în Țara Severinului. După ce a prefăcut totul în scrum, Budjek s-a îndreptat spre Cenad, pe care l-a înconjurat și distrus cu o zi înainte de a ajunge Rogerius la malul drept al Mureșului, fugit de la Oradea Mare, pentru că orașul și cetatea au fost lipsite de apărători. Prepositul din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să scoată un cuvânt. Îmi amintea de replica „Și-și privea țigara arzând“, din filmul lui Jean-Luc Godard. Nu știu dacă din fericire sau nu, dar asemenea filme nu mai sunt la modă. Când s-a adunat suficient de mult scrum în capătul țigării, l-a scuturat direct pe masă. Nici măcar o privire n-a aruncat scrumierei. — Cât despre ușă, începu el cu o voce pițigăiată, a trebuit să procedăm așa cum am procedat. De aceea am spart-o. Am fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe jos. Nu mai ai alte rude? am întrebat-o. — Când aveam șase ani, părinții și fratele meu au murit într-un accident rutier. Le-a lovit un camion mașina în spate și a luat foc rezervorul. S-au făcut scrum. — Tu cum de-ai supraviețuit? Eram internată în spital. Veneau să mă vadă. — Aha. — Bunicul a avut grijă de mine de atunci încoace. La școală nu m-am dus, în oraș nu ieșeam, prieteni nu aveam... Nu te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și alte materiale inflamabile au fost cuprinse de flăcări. Purtate de vânt, focul s-a răspândit și la navele de război ale lui Cao legate între ele cu lanțuri. A izbucnit imediat un incendiu puternic. Toatele navele s-au făcut scrum. Cao Cao a observat că toate cazărmile unde erau depozitate cerealele luaseră foc, fiind incendiate de ostașii trimiși înainte de Zhou Yu. Forțele aliate au lansat o ofensivă violentă. Trupele conduse de Cao Cao au suferit o înfrângere dezastruoasă, fiind nevoite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună. Ai vreo obiecție? O, nu ! Chiar mă bucur. E timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
miră el. Cum "iar"?! strîng eu din umeri nedumerit. Credeam că nu mai scrii. Te pomenești că-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea din '73, ai fost printre puținii, dacă nu singurul, căruia i s-a dat decizie de disponibil, fără să i se asigure alt loc în combinat, deși mai erau libere vreo trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
coarda! Acum, ar urma ca eu să o întreb dacă are vreo propunere. Îmi place foarte mult să mă plimb pe vreme urîtă, îi răspund. Sînt doar eu, cu gîndurile mele. Doamna Teona rotește încet țigara între degete, privind fix scrumul destul de lung. Cînd scrumul se rupe și cade pe birou, ea surîde încet, meditativ. Tu, cu gîndurile tale... Spune-mi, schimbă ea tonul, știu că ești prieten cu pictorul Cetină. Poți să-l convingi să-mi vîndă "Pasărea măiastră"? Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca eu să o întreb dacă are vreo propunere. Îmi place foarte mult să mă plimb pe vreme urîtă, îi răspund. Sînt doar eu, cu gîndurile mele. Doamna Teona rotește încet țigara între degete, privind fix scrumul destul de lung. Cînd scrumul se rupe și cade pe birou, ea surîde încet, meditativ. Tu, cu gîndurile tale... Spune-mi, schimbă ea tonul, știu că ești prieten cu pictorul Cetină. Poți să-l convingi să-mi vîndă "Pasărea măiastră"? Îmi place și mie. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în baie, face ea un gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășul Vlădeanu să pățească ceva..." Poftim! exclamă Don Șef, ce argument mai bun îmi trebuia ca să fiu sigur că între dumneata și ea a fost totuși ceva?! Tac și mă joc cu mănușile, lăsîndu-l să spună tot. El însă privește scrumul țigării îndelung, surîde, mai trage un fum, scutură scrumul pe fereastră, apoi continuă: Nu spun că nu țin la dumneata, dom' Vlădeanu, dar... Există totuși niște... Uite: cînd Brîndușa mi-a spus să-i dau scris tot ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]