966 matches
-
în pace. N-aude nimeni un zornăit? Nimeni nu auzea nici un zornăit. — Aud clar un zornăit. Parcă ar fi un șurub, o piesă care se desprinde. Se întoarse spre tata. Care parte a mașinii a fost proiectată de tine, Ted? Scrumierele, nu-i așa? — Direcția, spuse tata. — Uite, Michael, oi! Am parcat pe faleză. Fuoiarele de nori care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unde mă mutasem, cam cu inima Îndoită, după absolvire, acolo unde rămăseseră majoritatea efectelor mele personale În timpul călătoriei din vară. Toate hainele mele pentru interviuri erau făcute vraf pe canapeaua lui Lily. Încercasem să Îi spăl vasele, să Îi golesc scrumierele și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu mă uit Înăuntru, dar nu am reușit să rezist mai mult de cinci secunde. Privirea mea a trecut la repezeală peste două perechi de jeansi aruncate grămadă pe podea, peste un sutien agățat de scaunul de la birou și peste scrumiera care se răsturnase, ceea ce făcea ca Întreaga cameră să pută ca o cameră de cămin studențesc, după care s‑a Îndreptat direct spre pat, unde cea mai bună prietenă a mea era lungită pe‑o parte, cu spatele la mine, goală pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă și puse telefonul În furcă repede și fără zgomot. — Ce mai face Julia? se gîndi Viv să Întrebe, În timp ce ea și Helen umblau prin birou la sfîrșitul zilei, golind scrumierele și strîngînd lucrurile. Și-a terminat cartea? — Nu Încă, zise Helen, fără să ridice privirea. — I-am văzut ultima carte acum cîteva zile. Cum se numește... Ochii Întunecați ai...? — Ochii strălucitori ai primejdiei, o corectă Helen. — Așa. Ochii strălucitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl văzu imediat pe Fraser. Era Într-un fotoliu, În capătul camerei, dincolo de pat. Nu era Îmbrăcat decît În cămașă, și stătea cu capul dat pe spate; lîngă el se afla o masă cu hîrtii În dezordine, pipa Într-o scrumieră, un pahar și o sticlă ce părea a fi de whisky. Stătea destul de nemișcat, de parcă ar fi somnolat, deși vocea pe care Duncan o auzise Înainte continua pe același ton monoton... În acel moment, În locul vocii se auzi o explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei. Apoi Își dădu seama că nu-și poate dezlipi ochii de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei. Apoi Își dădu seama că nu-și poate dezlipi ochii de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-am venit, nu-i așa? o Întrebă Helen. — Bineînțeles că nu. — Am ieșit la plimbare. Apoi mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e o copilărie. Încerca să deghizeze acel fir fin, invizibil, vibrant care se punea În mișcare atunci cînd Julia se mișca sau respira... Poate că-i mersese. Julia Își fumă țigara gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o nevastă, spuse ea și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mai dădeau pe acolo din cînd În cînd. — Și tu erai acolo În seara incendiului? Erai acasă la ei? — Da! Începi să vorbești ca inspectorul Cabrera. Ultimul lucru pe care-l vrea un anchetator e adevărul. (Frank strivi țigara În scrumieră, arzîndu-și puțin degetele.) Uite ce-i, Îmi pare rău că au murit. A fost o tragedie. Rostise ultimele cuvinte fără emfază, pe acel ton pe care-l folosise cîndva cînd avea zece ani și intrase În casă din grădină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
data asta, cafeaua făcută de domnul Ionescu se răcise de-a binelea în ibric. Clara aprinse un chibrit care sfârâi sec și se stinse de îndată, înainte ca ea să apuce să aprindă ochiul la aragaz. îl aruncă supărată în scrumieră și aprinse un alt chibrit, care se stinse și el numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Georgiana, toate eram nebune și cu toa ne, erai și tu la fel ca toate fetele... Dar Anda... Aia chiar că ne întrecea pe toți! Apropo de Anda... Știi ce-a pățit? Clara se încruntă și stinse țigara nervoasă în scrumieră. — Nu știu și nici nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele câteva vase, pe care le murdărise sărbătorindu-și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște deplină, ca într-o mănăstire, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu cumva omul este greșeala și nu floarea creației. Toate regulile civilizației dispar, rămâne doar barbaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat lângă pat, acolo unde Smaranda, lungită pe burtă, mângâie ușor cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi. Marius trece nepăsător cu privirea peste sticla aproape goală, evaluează doar ca simplă informație numărul țigărilor fumate ca fiind foarte considerabil, dovadă scrumiera plină, apoi se adresează plutonierului: Pot să vorbesc cu Bucureștiul de aici? Da' cum să nu, don' locotenent! Imediat vă conduc la centrală! Continuă cu glas șoptit făcând un semn cu mâna către americani: Ați venit pentru ei? Am procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați. Din tabachera de aur ofițerul german scoate o țigară pe care o aprinde de la flacăra unei brichete interesante, făcută din tubul unui cartuș rusesc de 7, 62 mm. Marius aduce o scrumieră de sticlă, având forma unei frunze, sau a unei inimi, depinde de imaginația celui care o privește. Dar nici unul nici celălalt nu se gândesc la amănuntul insignifiant al modelului imaginat de artist. Domnule, cărui motiv datorez această vizită? Bănuiesc, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un adversar curajos, inteligent și cu sânge rece. Este cazul logodnicei dumneavoastră. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară și încearcă să se ridice din fotoliul unde stătuse până atunci. Nu reușește. Genunchii deveniseră moi ca o cârpă. Mai simțise senzația asta pe front, când un brand explodase pe neașteptate în apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
armatei române din experiența lor bogată. Astfel, Marele Stat Major Român a dispus la sugestia Comisiei Aliate de control, adică a Comandamentului Sovietic, ca unitățile noastre să beneficieze de aportul unor ofițeri cu o deosebită pregătire politică. Stinge țigara, îndepărtează scrumiera din fața lui și ridică către ochi o hârtie pe care se poate vedea un antet roșu, uriaș, cu secera și ciocanul. Misiunea acestora va fi conștientizarea ostașilor despre înalta lor misiune patriotică ce le revine pentru înfrângerea Reich-ului, cu sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mea bineînțeles, răspunde Marius privind în ochii negri, batjocoritori. Aceiași ochi care la nunta Cellei Marinescu, în fața lui Paul, se arătaseră umili și servili. O clipă, involuntar, se întunecă la față. Cunoaștem, cunoaștem, rânjește condescendent Iorgu în timp ce stinge țigara în scrumiera aflată pe birou. Marius simte cum sângele începe să fiarbă în vene și amenință să dea în clocot ca apa dintr-un ibric. Își stăpânește repede impulsul de a răspunde cu un replică usturătoare. Nu dorește să inflameze o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]