4,809 matches
-
și așa putea să-l înțepe mai ușor când mișca bambina[xiv]. Eu mă încăpățânam să dau cu toate patru lansetele și ratam pește după pește. Eram nervos din această cauză, iar Gică râdea de mine și mă tachina în privința sculelor mele. Până seara, făcusem amândoi ceva capturi. Votca și berea consumate de-a lungul zilei ne stârniseră o foame, de nici nu ne vedeam unul pe celălalt. Și parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
foame, de nici nu ne vedeam unul pe celălalt. Și parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă de fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi fără scule în acea noapte. Somnul ne-a cuprins repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne montăm din nou sculele și să facem focul pentru cafea. Cu această ocazie, n-am pierdut prilejul să facem și o boroboață de bărbați singuri, căci ne-a căzut pe jar ibricul din inox și i s-a topit mânerul din ebonită! În acea
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
numai cu slipul pe mine și mi-am recuperat forfacul. Timpul înainta și noi nu prea aveam cu ce să ne lăudăm în privința capturilor. Din când în când, mai aveam câte o trăsătură. Dacă eram atenți și ne uitam la scule, reușeam să înțepăm peștele, dacă nu, doar le scoteam să realimentăm cârligele cu momeală proaspătă și momitoare cu mămăligă. La un moment dat, îl rog pe Gică să aducă și el câte un pahar cu bere, că m-am încălzit
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
se aprindea interiorul și strălucea în culori diferite câteva ore. Am scos minciogurile din canal și ne-am apucat de curățat peștele, fiind astfel ocupați “creator” cam o oră, iar Gică a rămas să mai supravegheze, din când în când, sculele de pe mal. Peștii erau frecați pe corpul exterior cu sare din abundență, băgați în saci din plastic și apoi în gropile astupate cu pământ, ca și în seara precedentă. Toate aceste măsuri de precauție le luam ca să prevenim vizita vreunui
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști în ceea ce privește următoarea zi, ne-am strâns sculele, le-am depozitat în cort, apoi ne-am pregătit de culcare. Mai întâi ne-am răcorit în canal, cu o baie în apa plăcută, numai bună pentru scăldat, apoi ne-am luat amândoi porția de somn binemeritat. Dimineața, cafeaua era
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
a tineretului sau chiar a omului de rând, prin media, prin multimedia. Televiziunile nu mai sunt mijloace de informare, ci sunt de dezinformare și de manipulare. Și chiar mai mult decât atâta, de mutilare sufletească. A venit internetul domnule, o sculă bună de altfel. Ai nevoie de ea, comunici, dar este un pervertit. Dacă nu știi tu să o folosești, ca mobilul, te folosește ea pe tine. Internetul dintr-o invenție tehnică excepțională, extraordinară, s-a transformat brusc într-un coș
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
am trei copii cu o nevastă creștină. Tresărisem. „Cu atâta mixtură se poate supraviețui întro familie unită” și-l urmăream pe furiș: bărbat tânăr, înalt cu părul și ochii negri, sârguincios, conștiincios în munca lui și iute în mișcări. Mânuia sculele în ritmul muzicii și din mișcările lui am înțeles că omul e satisfăcut în viața de acasă. Rareori întâlnești în zilele noastre omul mulțumit de viața lui ... și gândurile-mi zboară înapoia timpului, câteva secole în urmă și mă opresc
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
toate aceste calcule și ajungi la concluzia că trebuie să renunți. Astfel, ai ratat o zi de pescuit pentru a-i face plăcere unui cunoscut sau unui turist, să pescuiască pe mare, mai ales că, de obicei, nu are nici sculele și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
împătimiți ca și noi, până la Valea Mare, cum i se spunea locului unde era o deschidere mai largă între zonele stufoase. Am parcat autoturismul cât mai la umbră, sub arbuștii crescuți deasupra malului și m-am rezumat doar la pregătirea sculelor pentru pescuit. Graba de-a pleca cu noaptea “în cap”, cum se spune, nu se datora faptului că peștele mușcă mai bine la prima oră a dimineții, ci mai ales dorinței de-a ocupa locul respectiv. Era ideal pentru ceea ce
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
la scos râme negre, ceva mai departe de acest loc ales. Mai veneau doar câțiva pescari cu bicicleta, în afara văcarilor, care treceau cu ciurda de vaci la baltă, însă aceasta după răsăritul soarelui și reveneau aproape de apus. Mi-am pregătit sculele, fiind singurul care mă ocupam de acest lucru, căci iubita asculta muzică la radio, întinsă pe scaunul mașinii, lăsat în poziția de dormit. Lumina zilei începea să se zărească binișor, ceea ce avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
în locul unde pescuia ea, pentru a atrage și pești mai mari decât cărășelul capturat. Balta avea pește destul de mare. Se prindeau acolo somni de patruzeci de kilograme și crapi de peste zece kilograme. Nu era cazul nostru, că nici nu aveam sculele potrivite, mulinete rezistente, fir textil și monturi la forfac, făcute de oameni pricepuți în pescuitul crapului. Noi venisem pentru a ne relaxa și ne mulțumeam cu ce prindeam. Atmosfera începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
celălalt timp de vreo cincisprezece minute, până am ajuns la un consens. Simțeam că eu sunt șeful și-mi dominam adversarul. Am strâns frâna la loc, și ușor-ușor, peștele se apropia de mal. Încercam să-l scot departe de celelalte scule, pentru a nu se încurca între nailonuri și să-l scap. Se vedea cum îi plutește capul la suprafață. Era acum al meu. Luase aer, deci nu mai avea puterea de-a se opune. Credeam eu, dar nu era chiar
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
obișnuiești să pui musafirii la asemenea munci murdare. Și mie îmi este deja foame. - Murdare, murdare, însă ai văzut ce gustoase devin produsele muncii murdare... Uite eu mă apuc de curățat peștele și tu rămâi șefă de trib peste toate sculele. Bine? - Sigur, dar lasă că nu va trage tocmai acum, când ești tu preocupat cu peștele, să-l cureți - spuse ea convinsă. Pe baltă, la pescuit, când nu ești atent, atunci trage și peștele și, în general, ratezi momentul. Am
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
un loc unde poți să te odihnești, sau să te ascunzi de ochii curioșilor. Era accesul puțin greoi până la locul ales de Miruna, dar ce nu face omul pentru plăcerea partenerei? Deja, am intuit ce intenții avea, așa că am strâns sculele din apă și le-am lăsat așezate pe suporți. Nu doream să aud săltând bambinele pe nailonurile lansetelor, tocmai când nu trebuia și așteptam cu nerăbdare să aflu ce noutăți voi descoperi într-o partidă de amor, la firul ierbii
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mamei, cum că „ne mănîncă gîndacii iștia”, iau vermorelul nou-nouț elvețian (am aruncat dracului hleabul franțuzesc de pe la 1912, cumpărat cu ajutor de la stat de bunicul meu, ca să stropească via împotriva manei) și stropesc cartofii împotriva gîndacului de Colorado din Colorado. Scula din țara cantoanelor lui Federer pulverizează minunat, praful albicios din Ucraina topit („dizolvat” pentru cei mai culți) în apă omoară gîndacii americani ca pe muște, mai ceva cum ne-au lichidat ei la Ialta și Malta. Babele spun că, în urma
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]
-
născuți prin martie - aprilie, ceilalți prin iulie-august. În anul acela s-a hotărât să-mi facă o surpriză de 1 martie, ziua binecunoscută a mărțișorului. Fiind singur acasă, încă nu începusem campania de pescuit pe mare, turnam niște plumb pentru sculele mele folosite la pescuitul pe mare. Fiind ocupat cu topirea materialului și turnarea lui în matriță, nu eram atent la ce face pisica care se tot învârtea pe lângă mine frecându-se de picioarele mele, parcă nu-și găsea locul. La
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
nu-i ca vara. Unde e armata, Sà ne e dea zapada, Ce astàzi ca vata, Strașnic umple strada? Cei în drept s-o facà, Banii au pàpat Si in loc sà tacà Doar în piept se bat, Cà au scule bune, Din stràinàtàțiuri, Ce sunt o minune, Dar l-e țin în hàțuri! Cà deja uzate Riscà, sà se strice Si apoi casate Alți bani vor sà pice! Pune atunci române Mâna pe lopatà, Cà hoarde pàgâne Te-ngroapà în zloatà
IARNA NU-I CA VARA. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347551_a_348880]
-
cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
scos ramele din mașină și le-am dus la loc în boxă, am pus apă în vase să-mi fac o mămăliguță specială, una pentru pătrățică[i]și alta pentru momitor, necesară la nădit. În acest timp, mi-am sortat sculele de pescuit la baltă. Încă era prea devreme de plecat. Trebuia să fiu în jur de ora șase pe baltă, să-mi ocup locul unde nădeam și pescuiam de obicei. Mi-am cărat sculele la mașină și am pornit fără
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
În acest timp, mi-am sortat sculele de pescuit la baltă. Încă era prea devreme de plecat. Trebuia să fiu în jur de ora șase pe baltă, să-mi ocup locul unde nădeam și pescuiam de obicei. Mi-am cărat sculele la mașină și am pornit fără grabă spre baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]