KorAP: Find »[drukola/base=scutura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...290 >

7,237 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ispită, spre care lunecă privirea lui Mihai. Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi, și-atunci... O, nu! E monstruos!..." se înfioară el îngrețoșat, scuturat de un frison. Maria s-a mișcat puțin cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dăți, în altă cameră, cu alte brațe de bărbat întinse către ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o pradă deznădejdii: Nuu! țipă scurt Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu, scutură Lazăr din cap, stingherit de prezența profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd a aflat că-s soția lui Bujoreanu... Nu, ăsta, Săteanu, era un tip foarte retras, complexat chiar că-i venit de la țară. Deștept însă, foarte ager... Ascultă-mă ce-ți spun, s-a înflăcărat ea -, dacă știi să-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-a dus la fereastră, lipindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Încotro?! Pentru ce? Să stau cu aia... O femeie arătoasă atît!, plină de isterii mici, care te inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură Lazăr zdravăn. De ce? Să suport indiferent, tîmp, gîndul că Aura zace asfixiată undeva, în vreo mașină întroienită? Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la Valea Brândușelor, ce faci? Îi caut pe cei cu filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind ochii femeii, cu o scînteie de plăcere în ei, scutură din cap îndelung, ca o dojană ce se vrea încuviințare și se ridică, arătînd spre bucătărie: Mă duc să beau puțină apă, vrei? Nina se ridică și ea, pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
credință, femei care să creadă în ceea ce fac ei, să le respecte efortul, să-i stimuleze în ultimă instanță. Zău! rîde Mihai, ocolind privirea lui Săteanu îmi povestea aseară un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa îl trimite la scuturat covoarele tocmai cînd îi crapă lui capul de-o idee și vrea să lucreze mai cu sîrg. Ba o dată culmea disprețului pentru munca lui! a venit madama cu cratița cu fasole și i-a răstumat-o peste lucrările lui de Chimie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o ajute să se ridice. Femeia izbucnește în sus pe lîngă mîna lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor cînd a știut să-și dea întîlnire cu tine pe firul aceleiași dorințe..." Te rog!... tremură Maria ca scuturată de friguri, trăgîndu-și cu părere de rău mîna. Pleacă!... "La mănăstire, du-te; dar repede. Drum bun", că femeile care au ceva mai mult în cap știu ce pericol social sunt bărbații ca tine... Se apropie și-l sărută pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arătătoarele, să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii, gîtul femeii. Știi de ce m-am retras aici, spre poartă? Să opresc mașina, să-ți ofer gulerul. Păcat că numai atît ai înțeles din întroienirea asta! Nemulțumită de atingerea degetelor, femeia se scutură nervoasă, aruncă o privire severă spre ofițerul retras lîngă perete și pleacă la mașină. Îmi dați buletinul? întreabă Iulian venind spre ofițer. Nu. Mergem la inspectorat și dați o declarație. Pe care va trebui să o rupeți sau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i-se de omoplați. Se scutură ca să-l îndepărteze. Din bucătărie, unde aștepta să fiarbă apa din ceainic, îl auzea cum bolborosește ceva în sufragerie. 4 Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
am supus. Impiegatul închise ușa, fluieratul izbucni și se stinse, iar trenul o porni din nou prin întunericul din jur. În mine se schimbase ceva. Aveam senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr atingându-mi fruntea și sprâncenele. Chiar în clipa în care mă trânteam înapoi pe scaunul acoperit cu pluș, închizând ochii pentru a potoli ploaia de scântei aurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi fost introdusă și pornită. Glasul îi devenise dulceag și grețos, plin de siropul dezgustător al apropierii. — Unii ar putea spune chiar că nu are nici o importanță ce crezi despre sexualitate. Își scutură călcâiul, lăsând un pantof să cadă pe podea. Purta șosete scoțiene. — Până la urmă, sunt un catâr ciudat, o fundătură procreativă, un capăt de linie genetic. Se ridică, își descheie pantalonii și îi dădu jos. Chiloții de culoarea ficatului nu ascundeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
observe - e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care s-au transformat într-un alt munte înalt, ce stă parcă pe trei picioare. A început

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

locuri de muncă. Așa se încheie lista de revendicări a miilor de protestatari de la Tractorul, Roman și Rulmentul, ieșiți în stradă la Brașov. Probabil că muncitorii brașoveni se gândesc să intre la strunjit țepe sau s-o facă pe stafiile, scuturându-și lanțurile prin castele de polistiren expandat. Ei cer guvernului să le dea slujbe într-o balivernă agatoană, într-un fals gigantic din care ministrul Agathon promite că ne umplem de bani. Nu știu câte miliarde de dolari poate vărsa Dracula Park

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul opt sau poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

fără voia ta, e diferența dintre un refugiu și o Închisoare. Aș fi fost fericit să zburd prin viață Înfășurat În platoșa blănoasă oferită de falsa mea imagine de animal de companie, dacă aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și să mă dezvălui lumii cu toată onestitatea, drept creatura care știam că sînt. Salut, Jerry, sînt eu ! N-aș fi făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Îmi era din nou sete. Am coborît În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]