34,020 matches
-
s-a făcut în comunism. Societate eminamente heirupistă, trîmbițînd munca, dar generînd fetișul ei, "eu mă fac că muncesc, tu te faci că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
aură, care însă, aici, nu-i face foarte bine. Fragmente dintr-un cîmp de maci, prima povestire din False obiecte prețioase joacă rolul unui cuvînt înainte la ce va urma: adică, "fragmente dintr-o lume mică neștiutoare, care emite semnale secrete, mesaje de taină". Lecția de harfă încheie șirul prozelor dînd o noimă alegerii tematice. Semnificațiile celor două texte ce deschid și închid volumul ar trebui înțelese și drept constituenți riguroși ai unității de viziune dorite de autoare. Lecția de harfă
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
le-o dă // Muncim la un om de zăpadă/ o viață întreagă/.../ ne construim veșnicia/ și el râde de felul imperfect/ în care îl slujim/ de modul cum îi spălăm picioarele/ când e pe cruce/.../ Psihologia oamenilor de zăpadă e secretă/.../ nimeni n-are voie să-și dea doctoratul cu ea/ scrie asta în regulamentul/ federației mondiale a oamenilor de zăpadă". Alt poem greu de uitat este cel de la care s-a împrumutat titlul întregului volum: Ce ai făcut în Noaptea
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine oare? Totul se relevă în clipa scrisului, atunci, într-o legătură unică... elaborarea e secretă iar mîna i se supune... De la debut și pînă astăzi totul a fost definitiv, nu mi-a cerut nimeni vreo modificare... să schimb ceva, nu, nu... Poate, odată, a fost o excepție... O singură dată! O.G.: Relatați-ne un
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
criză cuplului", "criză de vîrstă"), ele capătă, de astă dată, o prospețime și o forță expresiva uluitoare. În scenariul generos al tînărului Alan Ball, în miezul unei povești specific americane, regizorul a intuit o aură de universalitate și, poate, un secret resort cehovian: "Nu știam nimic despre viața americană -, zice regizorul englez. Dar m-am gîndit la Schlesinger, cu Macadam Cowboy, la Polanski, cu Rosemary's Baby și Chinatown, la Peter Weir cu Truman Show - filme despre America făcute de străini
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
al răului plin de vitalitate (Brad Pitt, malefic-senzual), care vine cu o altă metodă de terapie a frustrării decît adăparea din suferința năpăstuiților: să-i spunem "terapia caftului" (și nu a "caftelii"!). Bărbații trebuie să știe să se bată! Cluburi secrete de luptă împînzesc America! Dacă noii veniți sînt moi ca aluatul, după cîteva săptămîni sînt ca sculptați în lemn! În terapia prin fight club regizorul vede o tentativă de "recuperare a masculinității pierdute" (într-o lume, evident, condamnată la "emasculare
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
Saiko. Ordinea aceasta e esențială. Saiko e cea care moare, dar și cea care descoperă misterul nefericirii (sau al fericirii ignorate) făpturii umane: în fiecare din noi se află un șarpe, cum îi spusese cîndva Misugi. Acest șarpe e eul secret, pe care nu ajungem să-l cunoaștem cu adevărat decît în clipa morții, cînd e prea tîrziu să ne mai bucurăm de singura intimitate posibilă, cea cu noi înșine. Yasushi Inoue, Pușca de vînătoare, în românește de Lia și Platon
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
lași atacat" (e caldă răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente e pusă sub lupă, detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
de cenzură a corespondenței, dat fiind că pe lângă poloneză și germană mai cunoștea bine și engleza și franceza. Trimis la Lublin, apoi la Kattowice, în cele din urmă revine în Varșovia distrusă. Aici primește propunerea de a lucra în serviciile secrete externe poloneze. Marcel Reich acceptă și dă, acum, în carte, niște explicații: Dacă în acel moment, când încă se mai purta război cu Germania național-socialistă, aș fi refuzat apelul autorităților poloneze de a lucra în serviciul de informații externe - aș
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
de la sine înțeleasă pasiunea lui pentru Spinoza, din care citează chiar o frază anume, cu adevărat tulburătoare: "la joie que nous eprouvons a voir souffrir notre ennemi n'est pas une joie pure, car il s'y mele toujours une secrete tristesse." În aceste cîteva cuvinte stă, fără îndoială, un întreg roman, chiar o mitologie a urii și iubirii în tradiție occidentală. În schimb, fără excepție de astă dată, răspunsurile privitoare la cartea anului nu mi s-au părut deloc evidente
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
asta nu pentru că n-am dori - cât mai repede - ca în Iugoslavia să înceteze războiul. Dimpotrivă. Nu sunt un amator de scenarii catastrofice, insă dezinvoltura cu care dl Cernomîrdin a preluat inițiativa negocierilor de pace cred că ascunde niscaiva înțelegeri secrete, nu tocmai favorabile nouă. Sigur că la mijloc sunt banii Occidentului, dar asta nu poate fi totul: banii ar fi curs înspre Moscova oricum. Cred, mai degrabă, ca în schimbul bunelor servicii ale rușilor, Occidentul - tot mai speriat de lipsă de
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
de el. Inima de câine reproduce, în registrul parodic, schemă romantică a Frankenstein-ului lui Mary Shelley, doar că revoltă lui Sarikov împotriva demiurgului ce i-a dat viață trece prin folosirea unor mijloace mult mai terestre, ca denunțul la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația dintre "omul nou" și cel ce l-a zămislit nu e cu nimic mai puțin ambigua decât cea legând o intelectualitate "experimentatoare" și progenitura revoluționară a cărei ambiție este de a-si devora creatorul. Râul
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
recunoscut vîrtuți ce țin de realismul clasic și doar filiațiile au diferit, căutîndu-se jaloane cînd în Balzac, cînd în Stendhal. Odată depășit stadiul cronicii de întîmpinare, au început forările în profunzimi, cu scop de a identifica în Enigmă Otiliei niscaiva secrete ale scriitorului, straturile ascunse, tulburi, ale personalității sale contradictorii. Începutul l-a facut Ov.S.Crohmălniceanu, încurajat chiar de o intenție a autorului, la început, de a-și intitula românul Părinții Otiliei, de unde tentația de a descifra în ițele narațiunii complexul
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
filologia la Cluj, formându-se ca scriitor în climatul grupării literare "Echinox". Un moldovean visător educat la scoala seriozității ardelenești! Din această combinație a rezultat o erudiție melancolica, atrasă de vechi mitologii orientale, de practici esoterice, de istoria unor organizații secrete. Când a vizitat Chină, scriitorul român i-a uimit pe însoțitorii săi chinezi, știind mai multe decât ei despre trecutul Chinei.) Deși a început prin a scrie poezie, Eugen Uricaru s-a specializat repede în proza, publicând harnic-risipitor mai multe
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Anul 1848 intra o singură dată, si anume chiar în românul Rug și flacăra, în raza atenției sale. Perspectiva adoptată este aceea deja binecunoscută a lui Eugen Uricaru: scriitorul developează, în lumină roșie a imaginației sale poetico-cabalistice, existența unei organizații secrete care creeaza istorie. Ajungând în Italia, cu un corp expediționar de simpatizanți ai lui Garibaldi, Alexandru Bota îi pierde în luptă pe aproape toți tovărășii săi și intră în legătură cu generalul Türr și cu un consilier aflat în corespondență cu Dinu
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
o țară balcanică de la sfârșitul milenului!) ne arată că moștenirea Coposu s-a epuizat. Cele văzute în ultimul an și jumătate în partidul lui Maniu și Mihalache sunt prestațiile unor păpuși care valsează (vorba vine!) după cum le cântă fie serviciile secrete, fie lăcomia, fie resentimentul, fie prostia. Că guvernarea Convenției Democratice a intrat în ultimul act o dovedesc accesele suicidare ale politicienilor ce se revendică amoralității" de inspirație coposiană. Ce să spui despre un ministru de Interne precum Dudu Ionescu, a
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
această provincie, de a crea conflicte între sîrbi și croați printr-o politică de "colonizare" a nomenklaturii și a cadrelor de administrație în opoziție cu populația locală, de a fi creat o armată federală 100% sîrbă sau sîrbizată, o poliție secretă la fel, așa încît fiecare zonă etnică, fiecare provincie autonomă, fiecare republică avea în cuprinsul sau un conflict pe cale să izbucnească, un conflict pe care numai Țîțo și partidul său puteau să le controleze. De ce doar ei? Pentru că ei le
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni albaștri și cearcăne verzi"; Un barbat încă tânăr/ stă în fața unei ferestre deschise/ și scrie într-un registru mare și verde" etc. Irealitatea lumii din poezia lui Nichita Danilov are și un secret umor. Totul este prea clar, prea tranșant ca să poată fi adevărat. Esență a ceva seamănă cu caricatură acelui ceva. Poetul ne arata esență, iar noi vedem - poate cu știrea lui - si caricatură. Criza de autoritate Pe masura ce se maturizează, Nichita Danilov
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
această lume, si băștinașii ei: fiecare reprezintă, pentru celălalt, o ciudățenie, și cumva un mic miracol, ori o enigmă de neînțeles, pe care nu îți rămîne decît să o contempli, la care te uiți cu maximă mirare, dar și cu secretă admirație și încîntare totodată. În engleză există un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
despre ei". Acest tip de descindere în trama evenimentelor ce vor urma e foarte importantă, căci ea introduce un personaj-narator cu un anume profil identitar: cronicarul, cel ce a sosit într-un loc pentru a-i descoperi o structură interioară secretă, pe care o va divulgă. Mai mult decît atît, cronicarul, care e necesarmente un outsider, pentru că numai lui i s-ar revelă cu adevarat această lume ciudată și ascunsă în ciudățeniile ei, este cel ce garantează ontologic viabilitatea universului pe
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
le citește? Poate că, de fapt, azi în România nu e nevoie de ficțiunea de presă, al cărei rost probabil că slujește nenumăratele ficțiuni cu ajutorul cărară cititorul de ziar de la noi își poate închipui că are acces la o realitate secretă a României. Din nefericire, toate aceste dezvăluiri fără acoperire nu fac altceva decît să întrețină ideea că, la zece ani după revoluție, țara noastră e una a misterelor, în care orice e posibil.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
și jumătate, amenință pacea lumii... Italia și Franța ar putea să se unească și, împreună cu Portugalia, Spania și România să creeze acea Axa latină în Europa meridionala, destinată să înfrîneze expansiunea Germaniei..." Oricum, nemții vor prinde de veste (11 servicii secrete în România acelor vremuri) și îi vor întocmi lui Mihai Antonescu un dosar voluminos; iar Hitler în persoana îi va cere mareșalului Antonescu, ritos, să-l înlăture din funcții pe cel în cauză (fără efect, doar un scurt, diplomatic "concediu
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
câte săptămâni au rămas până la intrarea triumfala - după model mussolinian - în palatul prezidențial! Ultima decadă a lui ianuarie 1999 i-a fost, vai, fatală: mizând prea mult pe disponibilitatea la trădare a unor ofițeri din aparatul jandarmeriei și al serviciilor secrete, ca să nu mai vorbim de armată particulară a lui Miron Cozma, Vadim a profitat de prezența la microfonul Parlamentului pentru a-și prezenta un fel de pseudo-proclamatie către națiune. Ce s-a ales de paranoicele sale vise, vedem acum. Minciună
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
Junimii. Și, brusc, usurateca Veronica, plictisita să-l tot aștepte pe Eminescu, îl întîlnește la Iași pe Caragiale, între care se înfiripa o relație sentimentală, cum să-i spun? - corporală. Se pare ca Eminescu a aflat - viitorul dramaturg nu făcea secrete din cuceririle sale - și relațiile epistolare parcurg o perioadă glaciala, ea amenintîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, ca într-o lună îi va distruge scrisorile. Apoi, în mai 1881, o scrisoare îndurerata că l-a pierdut făcea aluzie la
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
Pe urma l-am privit cu un fel de milă, jucată, si pe teribilul meu Willy. Am oftat, am dat din cap, am scos apoi un heiii lung, lung de tot. Ca si cum această interjecție - singură - ar fi fost codul meu secret sau marfă, averea pe care o posedam și care, fiind incomensurabila, nici nu trebuie să fie explicată cît de cît.
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]