1,145 matches
-
și interminabili. În fața neînsemnătății ei am fost satisfăcut ca de un câștig personal. Vioiciunea și prestanța ei de odinioară mă umilise. Și într-adevăr, la o întîlnire pe scara mare a Universității - ea urca, eu coboram - cu tot aerul ei semeț, înfoindu-mă în hainele mele noi, i-am aruncat o privire încrezătoare în acele ce vor urma. Curaj mare pentru sfiiciunea mea obișnuită. Cunoștința se făcu într-o zi întîmplător, din nimic. O excursiune studențească la Curtea de Argeș cu niște camarazi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cincisprezece ani, o fată înaltă, subțire, prea înaltă pentru vârsta ei, prea subțire pentru înălțimea ei, cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru, cu fața tot copilărească și totuși de o frumusețe mândră, semeață, aproape orgolioasă, amestec unic, care-i dădea ceva matur și în același timp îi accentua copilărescul figurii. Prietenia renăscută a crescut repede pe amintirile copilăriei și pe precocitatea ei intelectuală și tardivitatea mea afectivă. Ca și altădată, făceam călare aproape
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urmă cu două sau trei veacuri, strămoșii Mașei și-au găsit adăpost pe dulcile meleaguri bucovinene. Împărații Austriei i-au luat sub ocrotirea lor. Întorcându-se de pe front, ostașii Patriei Mumă le-au topit clopotele și le-au dărâmat cupolele semețe ale mănăstirii. Iar atunci când, după câteva decenii, armatele eliberatoare au intrat În sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să se lepede de Hristos. Numai bunul Dumnezeu i-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fură luate cu asalt. Instalați În forță cu ajutorul armatei sovietice, comuniști la scurt timp au Început să aplice doctrina lor, naționalizând locuințele cetățenilor, trecându-le În inventarul statului totalitar, comunist. Nu numai atât. Acolo unde locuințele erau mai arătoase, mai semețe și lucrate cu un deosebit gust arhitectural, propietarii erau azvârliți În strada ori trimeși la Închisoare cu motive inventate. Imediat, la câteva zile, aceste Majestoase Ville erau disribuite mârlanilor comuniști, bucurându-se de munca altora, sfidând legile dar aplicându-le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acum, ce le privea nu în substanța semnificației lor ci asemeni unor obligații de serviciu ca semnatul zilnic al condicii de prezență, negândindu-se vreodată, măcar teoretic, la posibilitatea unui refuz - formă a protestului. „Toate vin și pleacă” rostise cândva, semeț, într-o discuție cu oarecare subiect politic general, vorbire ce nici nu-i aparținea, luată din gura poporului încă din tinerețe, ca o constatare oarecare, fără vreo preocupare calitativă asupra consecințelor: cine vine și pleacă - așa se deschide drumul ticăloșiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi reprezentate (datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu în unghiuri ascuțite, ci, urcând în platouri în mireasma aerului tare al semețelor conifere străjuind miracole de iarbă, totul într-un timp irealizabil, fie coborând în semicercuri unduioase imaginând hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea în final și câteva urări pentru mine. Doamna Pavel umplu două pagini mărturisindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
le dau. Vom rândui și asta, îl îmblânzi domnul Ionaș Popa. Se pricepe și nana Floarea cum să facă. Iar teascurile de jderi le poate purta Onu. Ai făcut bun ucenic din băiatul ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am să-ți trimet medițină, și să mânci vârtos. — Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dorința lui cea mai scumpă era să se îndepărteze de acest oraș în care onoarea sa de bărbat fusese călcată în picioare; numai că nu avea să fugă precum un șacal. Avea să plece cu capul sus și cu căutătura semeață. Curând a sosit luna dhul-qaada, penultima lună a anului, și a venit rândul lui Hamza s-o pornească la drum: sâcâit de bătrâna lui mamă, moașa, care-l bătea la cap cu văicărelile ei, acuzându-l că vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spuneam necontenit: „Salma, ești soția lui și îi datorezi ascultare; într-o bună zi, când se va sătura, se va întoarce la tine!“ Până atunci, mă resemnasem să-mi plec răbdătoare capul. Dar fratele meu, atât de mândru, atât de semeț, nu putea proceda la fel. Fără îndoială că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe rumiyya despre care toată lumea zicea că-i făcuse vrăji cumnatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lungă cât s-o parcurgi într-o jumătate de zi de mers pe jos, că fiecare dintre case era înconjurată de o grădină și de o livadă, că avea minunate moschei și renumite mederse. Din zidurile ei, odinioară atât de semețe, n-au mai rămas decât bucăți pe jumătate năruite și năpădite de iarbă și de mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef într-un sat fortificat din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era în picioare în odaia noastră, cu chipul și pletele descoperite, cu capul semeț, cu privirea directă. — Trebuie să mergi acolo? Era ceva la jumătatea drumului între întrebare și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi o capcană? — Nici una. Mai curând las să mi se taie capul! — Tocmai asta trebuie să evităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum, că pătrunsese în ascunzătoarea îstrașnică) a gorfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și a remarcat cu interes că pe caldarâm nu se vedea nici o siluetă care să se târască. Vultur-în-Zbor fie fusese descoperit, fie își atinsese scopul. La celălalt capăt al Drumului Pietruit, în punctul în care orașul K lăsa locul culmilor semețe ale muntelui Calf, pădurea își recâștiga supremația. Vegetația deasă ascundea cărarea îngustă - mai potrivită pentru măgari decât pentru oameni - care ducea către ultimul punct locuit, stânca unde se afla casa lui Liv și de unde ea domina orașul K. Virgil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asta de când l-a cunoscut pe Richard. Știi, francezii sunt foarte pragmatici când vine vorba de căsătorie, în special aristocrații. Și Geneviève este la fel de nesentimentală ca toți aristocrații. Mergând de-a lungul acestor străzi liniștite cu clădirile lor mari și semețe, departe de mașinile pline de petrecăreți beți, discutând despre posibilele alianțe ale celor bogați și cu titluri nobiliare, cu Sebastian lângă mine în costumul lui din in, având câte o sticlă de șampanie în fiecare mână, mă simțeam de parcă încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când. Nu simțeam că facem un lucru interzis ținând lumânările aprinse, îngrijindu-le să nu se stingă, ocrotindu-le în căușul palmelor. Nu ne simțeam persecutați că ne întorceam de la Patriarhie cu lumânări aprinse. Dimpotrivă, era un fel de mândrie semeață, o complicitate ghidușă, o bucurie a faptului că ne recunoșteam noi între noi, necunoscuții cu lumânări, că puteam trece prin fața Miliției Capitalei spunându-ne cuvintele de adeverire ale Învierii. Acasă la Vichi a început dezastrul. Ne aștepta unchiul ei, Trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am sărutat-o. Era aproape miezul nopții cînd am ajuns la poarta casei unde locuia Bea. Străbătuserăm aproape tot drumul În tăcere, fără să cutezăm să spunem ce ne trecea prin cap. Mergeam separat, ascunzîndu-ne unul de celălalt. Bea pășea semeață cu Tess a ei sub braț, iar eu o urmam la o palmă, cu gustul ei pe buze. Încă mă mai urmărea privirea piezișă pe care mi-o administrase Isaac cînd ieșisem din Cimitrul Cărților Uitate. Era o privire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viața i se schimbase... ...În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți Îl luară drept un cavou ambulant se opri, Într-o după-amiază, În dreptul magazinului de pălării Fortuny, În Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se Întindea, În citadele și cartiere, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Marisela Într-o trăsură, duminica, În toiul dimineții, oferind astfel spectacolul babilonic al depravării În fața ochilor tuturor copilașilor nestricați ce se nimereau pe Paseo de Gracia, În drum spre slujba de la ora unsprezece. PÎnă și ziarele se făceau ecoul privirii semețe și trufașe a negresei, care contempla publicul barcelonez „așa cum o regină a junglei s-ar uita la o ceată de pigmei“. Pe vremea aceea, febra modernismului deja mistuia Barcelona, Însă Jausá le-a indicat În mod limpede arhitecților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut că intuiesc o anumită gravitate, un pic de precauție și nu puțină Îngrijorare. — În dimineața asta l-am cunoscut pe don Manuel Gutiérrez Fonseca, În vîrstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
buni Toți:Peste tot, peste tot e Crăciun în noaptea cea sfântă! P 1 : E Crăciun în țări cu brazi și cu pini, P 2: Dar și în țări cu palmieri și măslini, P 3: E Crăciun și sub piscuri semețe de nea îmbrăcate, P 4: E Crăciun în lanurile cu grâne coapte, P 5: E Crăciun unde copiii sunt visători, P 7: E Crăciun unde bătrânii încărunțesc răbdători, P 8: E Crăciun unde pacea, ca un porumbel în zbor, Se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
viața de lângă el, planta; - el nu Încearcă niciodată să dreseze viața după locul În care a fost el rânduit, așa cum face același spalier amintit mai sus; - deși poziția lui este Întotdeauna apropiată de verticală, el nu se crede niciodată mai semeț decât linia curbă pe care a fost plantat, pentru că aceasta este, totuși, o parte din suprafața Pământului. Ați ghicit, cred, că locul din care vă scriu este o zonă de munte, dar probabil că nu vă așteptați să aleg tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asta, să accepți că cele două sensuri sunt emblematice pentru români. Animalul popândău, zicea el, și-a luat numele mai târziu și tocmai din cauza poziției lui preferate. Comenta apoi virtuțile și servituțile acestui sens al numelui Popescu, „cel care stă semeț“, dar și „cel care se sumețește și când dușmanul e mai puternic“ aducând exemple ciudate de la rima „hopa - popa“ până la articolul „Drumeț În calea lupilor“ al lui Iorga (el zicea „Semeț În calea lupilor“) etc. etc. Avea, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
servituțile acestui sens al numelui Popescu, „cel care stă semeț“, dar și „cel care se sumețește și când dușmanul e mai puternic“ aducând exemple ciudate de la rima „hopa - popa“ până la articolul „Drumeț În calea lupilor“ al lui Iorga (el zicea „Semeț În calea lupilor“) etc. etc. Avea, În orice caz, un mod foarte special de a gândi onomastica românescă. Dacă ești cumva frate bun cu el, nici tu nu ești un tip tocmai normal! N. Modul activ al uitării Până spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]