791 matches
-
douăsprezece noduri! - Nord-nord-vest, douăsprezece noduri! confirmase Morovan. Apoi se Întorsese spre echipaj și spusese: - Suntem salvați! Uralele marinarilor moldoveni se auziseră până la navele italiene, căci echipajele se adunaseră pe punte ca să vadă mai bine bucuria navigatorilor care scăpaseră din capitala Semilunii. La scurt timp, Gabriel adunase Apărătorii și le reamintise procedurile de evadare În caz de catastrofă În țară. Nici un semn, nici o privire dincolo de grupul lor. Goană spre cea mai apropiată tabără de antrenamente din Alpi. Iar apoi, când mesajele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În jur de zece mii de oșteni, care se Îndreptau spre Bosnia, ca să-și găsească scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo, unde Semiluna debarcase forțe proaspete, sosite de la Istanbul. Așadar, de la sud soseau douăzeci de mii de oșteni cu ordinul de a opri Înaintarea lui Vlad. Apărătorii se aflau În mijlocul acestui clește. Joncțiunea trupelor putea avea loc În cel puțin două zile. Veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mușatin, să fie trimis la Istanbul pentru a Învăța cele trebuitoare unui viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu gâtlejul uscat, ca și cum ar fi traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui august, când luna plină se va fi sfârșit și semiluna va răsări pe cerul nopții. - Semiluna? Emblema Imperiului Otoman? - Semiluna. Semnul că forțele Imperiului vor fi stăvilite. Semnul că Imperiul va coborî valea neagră a Înfrângerii. - Vorbești ciudat, mesagerule. Spuneai ceva despre Valea Albă. - Vorbesc firesc, fiindcă știu ceea ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui august, când luna plină se va fi sfârșit și semiluna va răsări pe cerul nopții. - Semiluna? Emblema Imperiului Otoman? - Semiluna. Semnul că forțele Imperiului vor fi stăvilite. Semnul că Imperiul va coborî valea neagră a Înfrângerii. - Vorbești ciudat, mesagerule. Spuneai ceva despre Valea Albă. - Vorbesc firesc, fiindcă știu ceea ce mi-a Îngăduit stăpânul meu să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui august, când luna plină se va fi sfârșit și semiluna va răsări pe cerul nopții. - Semiluna? Emblema Imperiului Otoman? - Semiluna. Semnul că forțele Imperiului vor fi stăvilite. Semnul că Imperiul va coborî valea neagră a Înfrângerii. - Vorbești ciudat, mesagerule. Spuneai ceva despre Valea Albă. - Vorbesc firesc, fiindcă știu ceea ce mi-a Îngăduit stăpânul meu să știu. La Valea Albă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Împotriva unei armate care, deși lăsase destule trupe pe traseu și trimisese destule contingente să asedieze cetățile, tot număra o sută douăzeci de mii de oameni. Deci clipa Înfruntării finale sosise. Oană privi neputincios, zecile de mii de oșteni ai Semilunii care se puneau În marș, spre a Îndeplini poruncile sultanului. Era păzit, și el și Erina, zi și noapte. Nu exista nici o șansă de evadare. Vorbeau puțin și În șoaptă. Iar Erina părea Încă scufundată În tristețea de la Murgeni. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot sub flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Sau poate că nu. Poate că măcelul de la Valea Albă nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot genunchiul a fost vânăt cred că săptămâni, da’ nu mi-am rupt nimic, am căzut ca o pisică - îmi amintesc, da, ai căzut ca o pisică, nu ai avut nimic decât semnul de pe genunchi, semnul acela mare, ca o semilună zimțată, pe care, da, mi-l amintesc, atât de bine, mi-l amintesc... 34. Abd al-Aziz Cu timpul, au uitat. Toți au uitat. Numele grecoaicei, ori cum, le dispăruse din gânduri chiar și celor câțiva care îl cunoscuseră. Musa, tatăl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și dimensiuni. Mental, omul are nevoie de o formă sau alta de proiecție, de reprezentare, pentru a Înțelege un concept. Putem spune că În lumea voastră simbolul este extrem de important. Fiecare doctrină religioasă are propriul său simbol sau simboluri: crucea, semiluna, steaua lui David, pentagrama etc. Universul de fapt nu are nevoie de aceste reprezentări pentru a exista, pentru că el este o undă vibratorie. Pentru Înțelegerea voastră, putem afirma că În Univers există doar conceptele Pozitiv și Negativ. Dar dacă oamenii
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară din cortul de mătasă- Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu-mi visul domniței spăimântate, I-am arătat cu spada tabloul de pe zare. În alb
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a face pacienții să se simtă bărbați. Somnul de plumb, alternând stării sale de veghe, survenea totdeauna numai în nopțile cu cer senin și țintat cu stele, până când, deasupra unui chiparos, cu inima tresăltând de o bucurie de sarazin, întrezări Semiluna aurită, într-un vârf de minaret, cum răspândea o strălucire lugubră. Creierul lui care, între timp, se dezrobise de toxinele alcoolului, începu să lucreze cu celeritatea dintotdeauna, la fel ca în perioada de liceu, când se lua la întrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de exprimare a acestui landșaft oriental nu putea fi decât undeva în Țara Sfântă... Undeva în Ierusalim! Poate că din întâmplare fusese ferecat, aproximativ, într-un sector de oraș, unde trăiau nu numai israeliți, nu numai creștini, ci și mahomedani... Semiluna aurită care lucea uneori într-un vârf ca de minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În mintea mea se suprapuneau două imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași unghii atingându-mi ușor pielea. Aveam impresia că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să dispară Într-o clipă. Până și cutele de pe degete păreau să se opună oricărei forme de umilință și, În același timp, păreau copleșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui. Câteodată revin. Baia o să-l refacă. — În cadă face baie? Ei, nu, că înnebunesc! Bazil face baie în cada lui Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești misionar apostolic, ești ambasadorul Crucii Roșii, Semilunii Verzi, al Organizației Unite numite Pomana Păguboșilor? Sau ești rabin, domn’ Marga, fiu de rabin? Parcă așa spuneai că voi, psihiatrii, sunteți ca rabinii. Sau budist, nene Marga. Ești tao, hai că ești tao, zen, yoga, ce ești? Te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de-un ciot? O, tu nici visezi, bătrâne, câți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare. N-au avut decât cu ochiul ori cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orașului era o chestiune de zile. Pe la mijlocul Strâmtorii, văd pe țărmul stâng o cetate veche cu două turnuri străpunse de orificii. Evident, pentru țevile tunurilor. De acolo, vasele care treceau prin Bosfor erau ținute, cândva, la respect. Acum, steagul cu semilună flutură doar peste amintirea gloriei, de fum, a unui imperiu care a dat fiori creștinătății. Zăresc și niște blocuri urâte, de tip cazarmă. Și cam atât. S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Roma din vremea Republicii. Deschise ușa. Nu era un lararium. În penumbră, într-un fel de tabernaculum, ședea o divinitate necunoscută, o tânără mamă care ținea în brațe un copil. Era sculptată în cuarț roz, strălucitor - avea pe cap o semilună și își sprijinea picioarele pe un glob în jurul căruia era încolăcit un șarpe. Într-un colț ardea un parfum, însă era atât de puternic, încât se desprindea foarte lent de la pământ. Se întoarse, căutând cu privirea pe cineva. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anul 1863! Tare încuiați mai sunt copiii ăștia din viitor. Și, ca să ți răspund la întrebare, un dascăl de prin părțile noastre, de la Humulești, susținea că a construit o mașină a timpului, dar care merge doar în seara când este semilună. Desigur, toată lumea îl credea nebun, dar eu, foarte enervat de școală, îmi doream să dau timpul înapoi, să mă fac iar mic și fără griji. Ceea ce nu știam eu este că neobișnuita mașinărie te poate duce doar în viitor. Astfel
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fug alt vârtej o să mă soarbă în culcușul ignifug cu miros de carne macră-n postul ținerii de gât ne simțit de poama acră pe la mâța blândă zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund vin cocorii să mă pună într-un coș cu murături mai apuc să dau din mână la adio și-n lături sunt o zbatere de pleoapă prin trecutul ei lumesc primăvara asta-mi scapă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]