811 matches
-
reamintesc un minunat citat din marele poet englez Pope : „Nu fii primul care Încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi!”. Corect! Ce ne facem Însă cu cei care la tinerețe-s noi nouți, iar la senectute-s huliți pentru conservatorism? Eu, culmea, mă simt unul dintr ăștia : o dovadă - faptul că nu ader la piesele treimiiste cu pornografii. Poate și unde am o cultură solidă, făcută În vremuri În care nu erau permise porno grafii, pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac ca senectutea să nu fie așteptată cu seninătate, ci cu nervi, cu atât mai mult cu cât mama, bunica, bunicul și străbunicul meu au fost niște oameni foarte frumoși, pentru care aspectul fizic - și în special cel al figurii - a constituit obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
morală, care se anunță a fi spectaculoasă dacă ne gândim la mizele puse în joc - aici, Ibrăileanu, sfâșiat inexplicabil între critica deterministă a tinereților și finețea crepusculară a Adelei; apoi Lovinescu, ambițiosul dominat de tentația stilului și refugiindu-se la senectute în imperativul moral; în fine, impulsivul Călinescu, campion al schimbărilor de atitudine, artizan al unei opere monumentale și al unor gureșe compromisuri în anii comunismului. Salvarea criticului Cazul lui G. Ibrăileanu a fost unul fericit, în cele din urmă. Criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ai carnagiului), spre a se convinge că se Îndeplinește totul după bunu-i plac drăcesc... Aveam doar 6 ani În toamna din 1940, când mi-a fost dat să aud pentru prima oară intonându-se „Sfântă tinerețe legionară”. Și acum, la senectute, sunt cuprins de aceiași fiori de bucurie și de Îmbărbătare, ca În copilărie, când se cântă În preajma mea „Imnul tinereții legionare”, care Începe cu sintagma citată În fraza anterioară. Mărturisesc cu toată onestitatea că nu am citit, nici nu cred
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un bărbat nu poate emite pretenția că turbează de prea mare virilitate chiar dacă plesnește de sănătate generală. Cu alte cuvinte, când treci de vîrsta de 50 de ani și te apropii de senectute poți foarte bine, fiziologic vorbind, să trăiești fără nevastă. Tu știi mai bine decât mine ce Înseamnă femeia. Ea Îl acaparează cu totul pe bărbat, Îl moleșește În orice privință, Îi răpește pacea sufletească, nemaiîngăduindu-i să aibă și iubiri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
l-a putut alăpta și l va crește cât mai bine. A fost o soluție extremă, dar cât se poate de Înțeleaptă și de umană, dându-i-se șanse pruncului IANCU să-și continue normal copilăria, apoi să trăiască până la senectute, ducând mai departe NUMAI EL numele patronimic DERDENA. Păcat că nu am putut afla de la nimeni numele de botez ale celor două străbunici: cea care l-a născut și cea care l-a adoptat și l-a crescut. Pe cea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prenume nu-mi sunt cunoscute, au răposat pe la vârstele de 2 și de 3 ani, iar băiatul MITCU sau MITA II nu avea mai mult de 6 ani când s-a mutat din viața aceasta. Singurul care va trăi până la senectute va fi STERE, mezinul, cel ce va fi binecuvântat cu cei mai numeroși urmași prin căsătoria sa cu ZOIȚA, fiica lui TAȘU și a HRISEI MUHA. Bunicii mei materni, TAȘU și HRISA MUHA au avut și un fiu, MIHALE, mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
la propriu. Sîngele încă mai clocotește în el și nu se crede în stare să-și taie un deget, ca unul dintre personajele lui Tolstoi, dacă l-ar vizita aici o femeie tînără, frumoasă și plină de temperament. Poate la senectute, cu trupul ostenit și spiritul potolit în trăiri superioare da! Acum nu!, nu poate lua de bun pasajul din Evanghelia lui Matei, care strigă împotriva păcatului. Și cu toate acestea, regretă că a trebuit să-i dea telefon lui Doris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să-l convingă să devină cântărețul și admiratorul ei. Horațiu o complimentează pe tânăra vrednică să-i fie muză (Tu ești inspiratoarea poeților, tu ești/ Frumseța, tinereța, puteri dumnezeiești !), dar o îndepărtează invocând senectutea lui, după ce constată că ea l-a solicitat în calitate de artist, iar nu de bărbat pe care l-ar socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai splendid, mai curat,/ Ca soarele-n apusu-i măreț, înflăcărat) și își explică neașteptatul imbold
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din preajmă un leac împotriva timpului. Relația dintre Agamenon și Casandra le apare tuturor ca năzuință spre tinerețe. Agamemnon își declară setea după ape curate, limpezi, neîncepute (II 12), Clitemnestra înțelege că el vede în tânăra captivă o pavăză împotriva senectuții (femeia abia ieșită din copilarie, adusă... să-ți ție de urât la bătrânețe - III 14). Egist o previne pe fată că regele caută în ea doar șansa de a-și încălzi sufletul (va încerca să-și încălzească bătrânețele cu sângele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor, zborul multicolor al fluturilor, gândul curat și înțelepciunea senectuții. Să ne trăiești, copilărie, împresoară-ne cu totul, nu ne lăsa maturi, când gândurile ne sunt senine ca lacrima de pe firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom fi maturi, dar câtă copilărie are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu ochii în patru să nu-și piardă capul, îl făcuseră să-și piardă vederea la un ochi, dar nimeni nu știa exact la care. Dinți nu mai avea, în schimb avea niște buze senzuale care nici acum, în culmea senectuții, nu-și pierduseră de tot farmecul. O paralizie parțială a piciorului stâng îi făcea piciorul drept foarte vioi și unde nu gândeai, acolo îl aflai, țopăind cu bastonul lui în formă de buzdugan. Era un călăreț neîntrecut: puțini cai îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oregano. Lui Kundera i-aș recomanda salatele mediteraneene sau mexicane. Pentru Saramago nu aș avea la dispoziție decât mușchi de porc împănat cu mere călite și, poate, uneori, stridii înecate în șampanie Veuve Clicqot (întrucât, deși aflat la vârsta foarte senectuții, Saramago pretinde că nu și-a pierdut virilitatea concretă). Lui Gogol, ei bine, probabil că Gogol este singurul căruia nu aș ști ce să-i ofer drept hrană. Kafka cred că se hrănea doar cu grâu încolțit (sau cu așa ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dar astfel au șansa de a redeveni curgere „pe termen lung”, ca să zic așa. Eminescu a spus-o mai bine: „Veșnic este numai râul, râul este Demiurg”. Cesare Pavese constata că, dacă cei vechi scriau despre suflet, despre prietenie, despre senectute, modernii scriu despre Platon, despre Cicero etc. Cred că astfel se creează un „lanț trofic” ce leagă secolele. Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar astfel au șansa de a redeveni curgere „pe termen lung”, ca să zic așa. Eminescu a spus-o mai bine: „Veșnic este numai râul, râul este Demiurg”. Cesare Pavese constata că, dacă cei vechi scriau despre suflet, despre prietenie, despre senectute, modernii scriu despre Platon, despre Cicero etc. Cred că astfel se creează un „lanț trofic” ce leagă secolele. Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cumplită dintre ele a fost, acum câțiva ani, moartea mamei. Dispariția ei a așezat o cortină - nevăzută, însă, totuși, atât de prezentă - între mine și oamenii satului meu. La fel de năpraznică a fost stingerea bunicii, chiar dacă bătrâna atinsese, de mult, vârsta senectuții. Pentru că această mână de om alinase întrucâtva, suferința pricinuită de pierderea mamei; mai rămăse cineva acasă care să mă vadă tot copil, tot puștanul de altădată... Bine, cel puțin, că deocamdată satul a rămas același. Neschimbarea m-ar ajuta să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care sună așa: „Acolo, de unde vin lucrurile, se întorc întrebându-se unele pe altele și scuzându-se pentru timpurile diferite pe care le-au trăit“. Norman Manea s-a arătat foarte mișcat de discursul lui Tabucchi. „Este un cadou al senectuții, să îți faci prieteni la o vârstă când acest lucru e tot mai greu. Și cu atât mai mult între scriitori.“ Prietenia aceasta, crede Norman Manea, este „un mare cadou al destinului“. Și tot ea a fost darul făcut cititorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
reprezintă fidel cititorii, dar poate fi tot un accident. Un accident fericit, o evadare din sufocarea cotidianului, o revenire la mirajul aventurii, așa cum visam, cu toții, de la vârsta la care Învățam să deslușim literele și până târziu, la vârstele maturității sau senectuții, când continuăm să visăm la fel, dar n-am recunoaște-o nici În ruptul capului. De aceea Întâlnirea dintre autor și cititor este, de astă dată, una discretă și complice. Autorul va spune că s-a jucat scriind aceste pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața este fluviu-n marele tumult, Tu, înotătorul pentru idealuri. LA SENECTUTE Noiembrie coboară peste mine Cu-o burniță ce mănfioră, Speranțele simt cum îmi zboară Și-o adiere tristă vine, Noiembrie coboară peste mine. Mă năvălesc din vremuri amintiri, Le cern prin sita deasă-a minții, Mă văd copil, îmi văd
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ieșirea la pensie, în 1974, la doar 58 de ani. Pensionar și... restul Privindu-l pe domnul profesor, putem spune fără a recurge la complezență că suntem în fața unui model de asumare și trăire a vârstei a treia și a senectuții: fapt grăitor, chiar numărul de pagini afectate capitolului ultim este apropiat de al celui dedicat vieții active, dovadă că pensionarul înțelege să rămână activ, dar mai ales prezent în viața familiei și a breslei (prin continuarea tradiției întâlnirilor de promoție
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]