809 matches
-
la trecut nu are viitor și, de aceea, nu trebuie cultivat ceea ce a fost, ci numai ceea ce este bun, iar viitorul nu poate fi întrezărit și vizat de mințile ruginite ale celor uzați, ajunși în faza cea mai înaintată a senectuții, ci numai de mințile tinere, care au în față deschiderea căilor vieții. Bibliografie Alinei, Mario, Origini delle lingue d΄Europa, vol. I-II, Società Editrice Il Mulino, Bologna, 1996 Attali, Jacques, Schiță de istorie a viitorului, Polirom, Iași, 2007 Bell
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să-l convingă să devină cântărețul și admiratorul ei. Horațiu o complimentează pe tânăra vrednică să-i fie muză (Tu ești inspiratoarea poeților, tu ești/ Frumseța, tinereța, puteri dumnezeiești !), dar o îndepărtează invocând senectutea lui, după ce constată că ea l-a solicitat în calitate de artist, iar nu de bărbat pe care l-ar socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai splendid, mai curat,/ Ca soarele-n apusu-i măreț, înflăcărat) și își explică neașteptatul imbold
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din preajmă un leac împotriva timpului. Relația dintre Agamenon și Casandra le apare tuturor ca năzuință spre tinerețe. Agamemnon își declară setea după ape curate, limpezi, neîncepute (II 12), Clitemnestra înțelege că el vede în tânăra captivă o pavăză împotriva senectuții (femeia abia ieșită din copilarie, adusă... să-ți ție de urât la bătrânețe - III 14). Egist o previne pe fată că regele caută în ea doar șansa de a-și încălzi sufletul (va încerca să-și încălzească bătrânețele cu sângele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
După refugiu, zâmbetul mamei de altădată nu l-am mai regăsit De ceva vreme, acum la vârsta senectuții, fără să am vreo intenție în acest sens, am fost invadat de amintiri și imagini, pe care le-am considerat că de mult s-au șters din memoria mea. Mă recunosc în acele imagini, când copil fiind, m-am refugiat
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
acestor remarcabile versuri nu poate fi pătruns decât prin acceptarea ideii că iubirea în stările ei palpabile i-a fost poetului, în ultimii ani de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice. Lirica senectuții lui e un fel de elegie imprevizibilă și strălucitoare care a făcut ca melancolia să capete o vibrantă stare crepusculară. Poate de aceea sonetele lui sunt atât de frumoase și poate de aceea poezia e totuna cu iubirea sau invers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
învățământului (însușirii treptate a cunoștințelor teoretice și deprinderilor practice; abordării multilaterale a cunoașterii, nelimitarea la un singur domeniu). Nu corespundea nici vederilor tatălui său, regele Carol al II-lea. Ea a generat, însă, în mintea tânărului Mihai, ideea - păstrată până la senectute - că tatăl său nu aprecia pasiunea lui pentru automobile. Această impresie subiectivă a fost alimentată, probabil, și de „morala”, pe care tatăl o făcea tânărului Mihai, după aventurile automobilistice care îi puneau în pericol viața, după opinia tatălui, nu și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
structura mea interioară, sunt un prozator care a ajuns de timpuriu la înțelepciunea zădărniciei verbiajului romanesc, transbordându-mi vocația în alte forme de narațiune. Camil Petrescu avea teoria vârstelor creatoare: adolescența pentru poezie, tinerețea pentru teatru, maturitatea pentru roman și senectutea pentru filozofie. Eu am început atipic ca romancier și autor de aforisme, formă de filosofare vie și concentrată, continuând cu eseul critic și cu hermeneutica interdisciplinară, evoluată spre transdisciplinar și transmodernism, din ultimii ani". Cum v-ați autodefini? Cine este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
împreună cu Marian Papahagi și Aurel Sasu la volumul al doilea al Dicționarului Scriitorilor Români. Mă gândesc la o carte cu titlul Scrisori către un tânăr fictiv, citindu-i pe Pliniu, Seneca și Cicero, cei care au scris tulburătoare pagini despre senectute și pregătirea de moarte... A.B.Domnule profesor, o ultimă întrebare: este împlinită vocația Dumneavoastră de scriitor și de om? Vă cunoașteți îndeajuns de bine? M-am născut la data de 27 august, deci în zodia Fecioarei sunt, zice-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
plângă. În acele momente - am gândit eu - întreaga ei viață, toată tinerețea i s-a derulat prin fața ochilor și... a izbucnit în plâns!... E greu să-ți păstrezi spiritul veșnic tânăr și să suporți, în același timp, haina grea a senectuții. Este o idee pe care o accepți cu dificultate. Atunci mi-am amintit de calendarele din portofel și le-am împărțit pe toate. La fel au procedat și fetele cu ale lor. Am părăsit stabilimentul lăsând în urmă niște oameni
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
încă multe pete albe pe care nu le poate explica cercetarea medicală de vârf; de ce știință sunt acoperite ele? Voi repeta o observație proprie: foarte mulți oameni (inclusiv eu) afirmă că-și simt inima tânără, chiar dacă se găsesc la vârsta senectuții sau... pe-aproape. Corpurile lor pot fi schilodite de ani, fețele brăzdate de riduri, pielea a devenit neelastică, aspră și poroasă, de multe ori au fost, poate, la limita nebuniei, rotițele creierului nu se mai învârt ca pe vremuri, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a dăruit, ani lungi, prolificitate creatoare și o viață lungă, literară, care va Învinge nu puține calomnii grosolane (Breban, colonel de securitate!, Breban, agent de influență și altele, ceva mai insidioase, pregătite cu mai multă grijă psihologică!...Ă , acum, la senectute, publicând Într-un deceniu ceea ce alții, „la fel de talentați”, nu publică Într-o viață, bucurându-mă de o sănătate și de o energie - și a ideilor, după cum, sper, se vede! - excelente, nu aș avea de ce să sufăr de acest sindrom, extrem de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum a fost filosoful neamț, au dreptate chiar atunci când „se Înșală”! Am avut tentații, aplecări și chiar „accese” individualiste din pubertate. Nu susțin că ele reprezintă „adevărul” și nici că eu am dreptate În a „le” susține până azi, În senectute. Am citat mai sus emoția, bucuria unică pe care am simțit-o pe la douăzeci de ani citind cartea lui Thomas Carlyle Cultul eroilor, o satisfacție mai mult decât intelectuală, care se Învecina, În acea „vreme psihologică” a mea, cu o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt; or, cum acest volum se ocupă de „Întoarcerea din exil” ce s-a petrecut În luna martie a anului 1990, pe când Împlineam 56 de ani, e timpul și „momentul” să mă ocup, În scrierea de față, dacă nu de senectutea mea, oricum de „intrarea În senectute”. O perioadă umană și psihologică, se pare, chiar mai dificilă decât senectutea - bătrânețea. Or, acum, când scriu aceste rânduri, În vara lui ’06, În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ocupă de „Întoarcerea din exil” ce s-a petrecut În luna martie a anului 1990, pe când Împlineam 56 de ani, e timpul și „momentul” să mă ocup, În scrierea de față, dacă nu de senectutea mea, oricum de „intrarea În senectute”. O perioadă umană și psihologică, se pare, chiar mai dificilă decât senectutea - bătrânețea. Or, acum, când scriu aceste rânduri, În vara lui ’06, În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise În obișnuitele noastre pelegrinări, iarna, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a anului 1990, pe când Împlineam 56 de ani, e timpul și „momentul” să mă ocup, În scrierea de față, dacă nu de senectutea mea, oricum de „intrarea În senectute”. O perioadă umană și psihologică, se pare, chiar mai dificilă decât senectutea - bătrânețea. Or, acum, când scriu aceste rânduri, În vara lui ’06, În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise În obișnuitele noastre pelegrinări, iarna, la München și Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și imperfecțiunii umane. Creație nereușită a zeilor din care budiștii, dar și creștinii au făcut doar un „loc de trecere”, un Îngust și mizerabil coridor spre o valoare cu adevărat sigură și recomandabilă, Nirvana sau Paradisul. Nu, eu Îmi accept senectutea și Încerc să o contemplu În lumina și În psihologia vechilor Greci, ca o stație venerabilă a existenței, loc al prestigiului real și al contemplării, al sapienției care se naște mai ales din experiență și calm al gîndului. Alături de prestigiu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un cortegiu de incoveniente, mai grave sau mai puțin grave, și nu am să le enumăr aici deoarece diferă de la un climat la altul, de la un individ la altul. CÎnd eram tânăr, mi-am exprimat părerea ficțională și metaforică despre senectute Într-unul din cele trei capitole ce formează romanul În absența stăpânilor. Pe scurt, „ideea” tânărului autor care eram despre bătrâni era una vitalistă și discreționară; bătrânii, credeam, constituie acel contingent care va fi mereu Împins la marginile socialului și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îl privim Întors și atunci moartea pare depărtată, enorm micșorată, dar la bătrânețe, privind așa cum trebuie prin lentilele sale, moartea se află brusc apropiată și mare. Da, nu contest, pentru acei indivizi care „observă” existența morții doar când ajung la senectute sau În apropierea unei boli grave, bătrânețea se poate confunda cu ideea nimicirii fizice. Moartea, ne Învață unii Înțelepți, face parte din viață - viața, ceea ce numim astfel, nu ar fi posibilă fără extincția individului, dar asta nu-i Împiedică pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la marile Întrebări, o vom face noi, romancierii, intrușii pe tărâmul lor, al filosofilor. Nu, În ce mă privește, eu nu mi-am schimbat ritmul sau modul de viață odată cu sosirea acestei „mari Doamne”, venerabile, oricum, pe care o numim senectute. De altfel, o știm cu toții, nu există un ceas anume, un an anume cînd Ea Își face intrarea mult temută sau așteptată cu o anume Îngrijorare mărturisită sau nu În viața oricărui individ. Sau, la fiecare este altfel, ca să nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum e „făcută”, găsind mereu argumente În favoarea „ei”, acum, În senectute, acest „reflex” de a gîndi, de a reacționa, mă ajută considerabil. Deoarece, dacă am hotărît odată pentru totdeauna că Întreg acest complex ce ține de vizibil și invizibil, În continuă creație și distrugere, pe care Îl numim viață, este un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întoarcere ce mi-a atras nu puține critici din partea unor apropiați, Români și Francezi! -, s-a dovedit generoasă la extrem, forța mea de creație s-a redeșteptat cu o fervoare și o prolificitate care mi se par marele cadou al senectuții și o „confirmare” a „sensului vieții”! Așa cum, după ieșirea mea, cu „scandal” și multe neajunsuri și umilințe, din structurile administrative și culturale, În ’71, la Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72, deși marginalizat de toată lumea, „geniul meu creator” a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj, inexplicabil celor din jur! -, Îmi părea că această vârstă, În sfârșit, senectutea!, se depărtează mereu, fuge „În sus” și aiurea! Uimirea mea nu e numai dimineața În fața oglinzii la vederea părului alb, dar și la reacția unora, străini mai ales, care mi se adresează ca unui om bătrân. Sunt aproape convins că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
generalitatea ei. Sigur, m-am „bucurat de tinerețe”, o bună doză de vitalitate și inconștiență te ajută de obicei să ieși din aproape orice impas. Dacă aș vrea să duc paradoxalitatea până la capăt, aș spune că, de fapt, acum, la senectute am toate motivele să mă bucur. Am În spate nu numai ceea ce se cheamă, cu un cuvânt pretențios, o „operă” (discutabil este dacă ea va rezista sau nu!Ă și... moartea accidentală sau absurdă nu mai poate să-mi „strice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei, cum se găsește „ea”, această a treia vârstă, atacată și defăimată din aproape toate părțile, Încât, cum spunea odată cineva, „ți-e și rușine să fii bătrân!”... Și cu atât mai greu Îmi va fi mie s-o apăr, senectutea, afundat fiind În „ea”, părând a o apăra pro domo. Necum să declar, cu o cutezanță ce frizează poate simpla insolență, că ea este, de fapt, „un dar al destinului, al vieții!”. Un dar al vieții, cu siguranță, și chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]