17,487 matches
-
la începutul celui de al noulea, cînd mai erau puțini martori ai evenimentelor și ai oamenilor înfățișați de el. în 1880 se călătorea, evident, altfel de la București la Iași decît înainte de 1848, iar atmosfera din casa Băltărețului era despărțită de sensibilitatea aproape sfîrșitului de veac prin șase ori șapte decenii. Și Căpitanul Laurent aparținea aceluiași îndepărtat trecut. Dorința lui Ghica, stimulată de Alecsandri, era aceea, firească la oamenii bătrîni (în secolul XIX, la puțin peste 60 de ani cîți avea epistolierul
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
cu har; realizator de emisiunide radio; autorul unuia dintre cele mai apreciate dicționare de interpreți, în care a extins mult geografia muzicală a Europei spre Est și încă de la prima ediție din 1982 a acordat un spațiu generos artiștilor români. Sensibilitatea sa cultivată i-a dezvăluit pe străzile amorfe ale Bucureștiului urmele "micului Paris" despre care îi vorbise prietenul său Marcel Mihalovici și a descoperit consonanțe ascunse între limba română și o anume specificitate a ductului muzicii enesciene. Este o muzică
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
costume ale Doinei Levința. În Hamlet-ul lui Tocilescu de la Bulandra din 1985, Marcel Iureș juca Horațio, cel mai bun Horațio pe care l-am văzut, și nu sînt puține spectacolele cu această piesă pe care l-am vizionat prin lume. Sensibilitatea, puterea și fragilitatea erau dimensiunile pe care Iureș le-a avut mereu. Și care n-au lipsit, în diferite grade și nuanțe, nici din Richard al III-lea, al II-lea, din Omor în Catedrală, din Caligula, din Cetatea soarelui
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială. Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia e conștiința unui
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială. Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia e conștiința unui raport la altceva
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
al țăranului român!". În cazul lui Conta, materialismul nu e discordant cu factura gîndirii românești: "Și motivul apare abia acum lămurit: pentru că materialismul aduce și el, într-un fel ori altul, prelungirea naturii în spirit, ori tocmai această trăsătură convenea sensibilității noastre filosofice". Pentru Xenopol, "istoria nu e o disciplină particulară, ci "un mod de concepțiune a lumii"". El socotește istoria omenirii ca o "urmare a istoriei ce a precedat-o", istorismul său dobîndind o alură cosmică. La rîndul său, Pârvan
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
cît din acela al raportului familial, al atitudinii părinților (vina alintului, ridicolul protecției exagerate). Rezultatele unei analize semantice asupra desemnărilor copilului poate produce anumite surprize, mai ales pentru cine are prejudecata că aici s-ar manifesta mai ales sentimente frumoase, sensibilitate și afectivitate pozitivă. Tema nu poate să nu evoce cazul Caragiale: în a cărui receptare și contestare au intrat și acuzații de insensibilitate față de copii și animale (bazate mai ales pe tonul narațiunii din Vizită, D-l Goe, Grand Hôtel
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
tragicului contemporan, iar intertextualitatea, servește, în mod paradoxal, stabilirii unor multiple conexiuni extratextuale; Dostoievski însuși devine personaj de tragedie, iar Antigona, Hamlet, Ivan Karamazov, prințul Mîșkin, Nikolai Stavroghin capătă înfățișarea unor ființe reale, ies din paginile cărții și se impun sensibilității cu forța realității trăite. Dacă Ivan Karamazov este "un Hamlet bolnav", condamnat să constate cu amărăciune că "după ce sensul vieții e suprimat, rămîne totuși viața", prințul danez e absolvit, prin moarte, de supliciul unei existențe lipsite de sens. Moartea survenită
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
oprite nici măcar de convingerea că nu vor putea înfăptui dintr-odată forme istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
în conștiința românească", ia partea "istoricului", la nivelele conștiinței deliberative, străduindu-se a minimaliza "eternul". Nu fără semnificative renegări, așa cum am văzut și cum vom mai vedea. Dorind a spulbera "nostalgia neschimbării", e silit, în virtutea unor factori temperamentali, a unei sensibilități ce-i transcende propria preconcepție, a-i recunoaște patentele. Astfel, tunînd și fulgerînd împotriva unei "eternități" locale, a unui "absolut" ce ar fi pogorît pe meleagurile noastre, proclamă că, în viziunea românească, "nu există problematică de cunoaștere": "Orice demon al
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Ion Frunzetti, scriitor și critic de artă, ea însăși o femeie de carieră, "Mia" scrie despre artiști plastici, muzicieni, traducători și, desigur, scriitori. O lume vie, cu întîmplări senzaționale, cu umor de bună calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte mult) - Poză retușată este produsul unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de o percepție subiectivă extrem de bine conturată
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
temei în spate, tradiție de care Simona Tache e cu siguranță conștientă și pe care o și exploatează pe alocuri, cu tot umorul de bună calitate, poeziile cu poezia au ceva desuet, enervant, bătrînicios, sînt făcute parcă spre deliciul unei sensibilități literare cu totul demodate. Intertextualitatea e și ea mult exploatată, nu fără farmec, cu o lipsă de gravitate care face textul simpatic - o modă în cenaclul pomenit, e suficient să ne gîndim la Sorin Gherguț, de pildă. Simona Tache nu
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Mircea Mihăieș Sensibilitatea noastră la istorie nu e ceva nou. împărtășim, din acest punct de vedere, năravurile mai tuturor popoarelor tinere. Poți să-i spui românului absolut orice despre cât e de prost și de ticălos și nu vei obține din partea lui decât
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
moldovean", dacă tot am recunoscut oficial că statul de peste Prut e altceva decât parte istorică a României? Centrarea excesivă trădează o irațională frică de prezent. în ultima sută și cincizeci de ani, nimic nu pare să se fi schimbat în sensibilitatea românilor față de istorie. Percepem trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e bine să nu te atingi!), proiectând imagini edulcorate asupra unei realități care n-a fost aproape niciodată roză. Că nu există nici o
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
sau ca singurul atribut european e departe de a fi doar una românească - dificultatea de a imagina o Europă multiculturală de negri, albi, musulmani, creștini etc. tinde să devină un loc comun pe întreg continentul. în acest sens, cel puțin, sensibilitățile românești sunt în deplin acord cu cele ale restului continentului. D.R.P.: Sunt aici câteva lucruri pe care nu le pot pune în ordine. Mi se pare că articolul dumneavoastră a iscat atât de multe comentarii, iar cea mai mare parte
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
am fost cu România. Dacă criticii mei români ar citi acele articole, poate că asta le va ușura suferința. Fiindcă veni vorba, ar fi interesant de comparat corespondența mea cu oameni din aceste țări - francezii, în special, împărtășesc aceeași exagerată sensibilitate la comentariile străinilor. în acest sens, vechea alianță București-Paris e fermă! D.R.P.: Acceptând o parte a criticilor (de exemplu, amănuntele istorice), credeți că imaginea de ansamblu a articolului "România: la fundul grămezii" ar fi arătat cu mult diferit? T.J.: Nu
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
determinată de către rațiune, cu alte cuvinte prin înțelegerea tuturor cazurilor izolate între ele. Virtutea ține mijlocul între cele două erori, de prea mult și de prea puțin, și una și cealaltă depășind sau neatingând ceea ce este just în chestiunile potrivite sensibilității sau energiei spirituale, pe când virtutea găsește totdeauna calea de mijloc și o adoptă". Printre notițele acestea filosofice făcute în 1960 se strecoară câteva strofe și versuri de Guillaume Apollinaire, absolut întâmplător. La capătul însemnărilor, în lupta ce se dă între
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
care ar fi fost imposibil, din anumite puncte de vedere, să apară obstacole, opinteli, motive pentru declanșarea scînteilor extra-teatrale, a animozităților ieșite la suprafață mai mult ca niciodată. Nu e de neglijat faptul că breasla noastră este predispusă la vulnerabilități, sensibilități și că secretă umori care, la urma urmelor, nu sînt atît de greu de intuit. Dacă multe dintre probleme își găsesc una sau mai multe explicații, la două n-am reușit să-mi formulez nici una. Secțiunea off a fost inventată
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
să-ți lovești femeia, amanta, femeia... aceasta să fie singura revoluție pe care poți să o faci, singura dreptate?! Tu, în care s-a trezit pentru cîteva ceasuri vechiul adolescent care ai fost. Băiatul acela palid, înalt, curat, tremurînd de sensibilitate...". Dezamăgit că singura revoluție care i-a mai rămas bărbatului modern ar fi aceea de a-și lovi femeia, Rogulski nu e mai puțin încîntat de măreția stării sale de dezabuzare. Cocktail-ul nu ar fi complet dacă nu am
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. în același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și-mpărați în aceleași secunde: (nicolae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care nu șovăie a-și inculca poftele prea lumești, doar vag codificate. Exhibarea naturii senzuale e un mod al inocenței: ,,cu tîmpla pe pietre cu splina pe pietre cu versurile pe pietre/ petrec zile după zile în
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
unei impietăți, ci din conștiința nevoii biologice și sociale și deci, între altele, și o conștiință actuală și strict critică" (1915). Sau: ,, Într-o concepție critică dominată de principiul mutației valorilor estetice, variația de judecată este cerută de însăși variația sensibilității estetice a epocii; aprioric, contradicția este, deci, nu numai admisă ci și fatală" (1928). Ce să spunem în prezent, cînd ,,variația de judecată" e impusă nu doar de ,,mutația valorilor estetice" și a ,,sensibilității", ci și de dereglarea lor, de-atîtea
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
judecată este cerută de însăși variația sensibilității estetice a epocii; aprioric, contradicția este, deci, nu numai admisă ci și fatală" (1928). Ce să spunem în prezent, cînd ,,variația de judecată" e impusă nu doar de ,,mutația valorilor estetice" și a ,,sensibilității", ci și de dereglarea lor, de-atîtea ori gravă pînă la pulverizare, produsă de un sistem politic aberant, clădit pe cenzură și pe autocenzură, pe excomunicări și celebrări cu o motivație extraestetică, pe tendenționism ideologic și propagandistic? E clar pentru orice
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
autocenzură, pe excomunicări și celebrări cu o motivație extraestetică, pe tendenționism ideologic și propagandistic? E clar pentru orice conștiință integră că revizuirile sînt, în momentul de față, ca să zicem așa, dublu necesare. O dată pentru a marca translația în timp a sensibilității receptoare, ce-și impune, periodic, noi seturi de opțiuni axiologice, a doua oară pentru deparazitarea producției literare de criteriile străine acesteia, pentru proporționarea valorilor în funcție de ele însele. Jocul de reducții și supralicitări, ca și reparațiile sînt, pînă la urmă, inevitabile
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]