935 matches
-
că omul, redevenit liber, n-o să știe ce să facă cu libertatea. E un gând pur rusesc. Ia vezi!..." Dar Petrică nu văzu nimic și masca sa, altădată îndîrjită, cu profil de cremene, continua să rămână bleagă, iar expresia de sentimentalism dulceag care îi înmuia trăsăturile persista pe chipul său. Mai rău era că mă plictisea. Unde era pornirea lui împotriva tuturor, începînd de la soția lui, continuând cu profesorii care îi erau colegi, ieșind afară din școală în istoria contemporană și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
centrală. Însă Kant, cu "simțul lui arhaic pentru estetic"39 și "deprins cu poezia pedanta" a timpului său40, îi vedea, scrie Victor Basch, ca pe niște "enfants perdus" "pour lesquels îl n' a pas d' invectives assez fortes"41. Din cauza "sentimentalismului" pe care il cultivau în operele lor (Empfindelei e cuvântul pe care îl folosește în Critică facultății de judecată în contextul unui comentariu indirect pe această temă), și-au atras toți antipatia celebrului profesor, cunoscut ca auster prin temperament și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
-se de ceva față de acestea, însă ele n-au izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de amicii care l-ar duce de râpă. Pe deasupra, mi-e prieten și, recunosc față de dumneavoastră, de-acum nu-l mai las de capul lui, adică așa: unde se duce el, mă duc și eu, căci la el numai cu sentimentalismul poți avea succes. Acum nu-și mai vizitează deloc căpităneasa, deși în taină trage într-acolo și uneori oftează după ea, mai ales în fiecare dimineață când se scoală și se încalță cu cizmele; nu știu de ce i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cunoscut) califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast în fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, întâmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, în acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un grup
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gramatică” și „logică” (în înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și în cel propriu, în prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca, încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului cultural și de radicală înnoire a mijloacelor de expresie. Când, în Aviograma tipărită în 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește în primul rând limbajul poetic. Conjugarea atacurilor împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, în care se instalează dezinvolt, înregistrându-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea în cleștele poemului actual”), traducând o voință de instalare în concret, de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportând restructurări esențiale, deschis spre un vast câmp relațional, câștigând o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din Invitație la bal urmează, în linii mari, acestor exigențe. Dacă „artistul nu imită, artistul creează”, căutând „linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești în dicționar” și forțând tiparele gramaticii și logicii, eliberându-se, pe de altă parte, de „sentimentalism” (Aviograma din 75 H.P.), această poezie răspunde în mare măsură programului. Arta este „surpriză” prin contrazicerea sistemului de așteptări al cititorului obișnuit cu un alt tip de discurs, prin modificarea, în ultimă instanță, a universului imaginar, prin deschiderea unei breșe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poveste a mântuirii prin suferințele lui Iisus Hristos. Referindu-ne la postmoderniștii români, cei mai optimiști par a fi sudicii, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Horia-Roman Patapievici (cel de dinaintea "omului recent") ș. a. Modelul lor este sentimentalismul ludic-ironic al lui Ion Minulescu, cel văzut de Călinescu drept un Mitică liric. Mai "bacovieni" sunt, în schimb, poeții moldoveni, la ei miticismul filosofic și liric manifestându-se sporadic, ca în cazul unui Liviu Antonesei, care, totuși, se autoprezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ri la care r]spunde filosofia moral], cum ar fi aceea legat] de obligațiile sociale. Cel putin trebuie spus c] iubirea implic] justiția; nu poate implica ceva mai prejos de justiție, chiar dac] poate trece dincolo de aceasta. Altfel, degenereaz] în sentimentalism. Deciziile de ordin etic necesit] un anumit nivel de cunoaștere și discern]mânt, o combinație între aptitudini și receptivitate, măi degrab] decât apelul la iubire. Iubirea care nu este direcționat] în acest sens și care se mulțumește cu „a dori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adânci incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat cântece triste, un ospiciu, un pension etc. Poetul nu pare încă decis să pornească o campanie de distrucție asupra tiparelor simboliste, iar momentul sentimentalismului adolescentin îl reține un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a peisajului și a obiectelor, ceea ce rezultă e o poezie descriptiva, în care elementele alcătuitoare se așază, aproape prozaice
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
în zestrea lăutarilor), V., care exprimă odată cu simțirile intime deșteptate de iubire supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere de preț, întrucât lirica epocii era dominată de sentimentalismul galant și de pastoralismul artificial neoanacreontic. Totuși, el nu este un folclorizant sau un imitator, ci un autor care selectează după un criteriu adânc personal elemente ce se înscriu într-o convenție, într-un scenariu; sentimentul este intermediat de fabulă
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
întins,/Cum am dat, pe loc m-am prins!/ De inimă, nu de cap!/ N-am nădejde să mai scap”. Și dacă alte strofe (Spune, inimioară spune!, Tu ești puișor canar, Zilele ce oi fi viu) îl arată madrigalist tributar sentimentalismului neoanacreotic, cu un singur catren, „miraculosul testament” (Nicolae Manolescu), prin sinceritate, esențialitate și înălțime morală, V. rămâne o voce profetică pentru poezie: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbei românești/ Ș-a patriei cinstire”. Neîncheiată, inegală, dar și cu
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță nu se poate salva de schematism, sentimentalism, de accente melodramatice sau moralizatoare. Meritul revistei este însă de a-l fi impus ca scriitor pe St. O. Iosif, care își publică în V. versurile de început și traduceri din Heine și Pet˝őfi. Altă prezență impusă în V.
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
de vedere științific, ele nu pot fi Însă scuzate și justificate din punct de vedere moral. Filonul moralizator și raționalist al Aufklärung-ului nu poate accepta excesele, crima sau violența, indiferent de cine și În ce circumstanțe ar fi comise. Iar sentimentalismul romantic poate Îndrepta compasiunea istoricului nu doar Înspre suferințele țărănimii oprimate, ci În direcția oricăror suferințe și nedreptăți, fără a lua În considerare starea socială a victimelor. Dintre istoricii maghiari ai perioadei, Horváth Mihály oferă așadar perspectiva cea mai interesantă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
religieux en France au XVH-ième siècle (Istoria literară a sentimentului religios în Franța secolului al XVH-lea) a abatelui H. Bremond își extrage o mare parte din material din literatură; iar Monglond și Trahard au scris studii foarte subtile despre sentimentalism, sentimentul preromantic al naturii și curioasa sensibilitate a revoluționarilor francezi. *19 161 Dacă studiem lista lui Unger, trebuie să recunoaștem că unele dintre problemele pe care le enumera sunt pur și simplu probleme filozofice, ideologice, pentru tratarea cărora poetul a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
care cele mai multe dintre conștiințele românești n au nici afinități și nu sunt nici pe departe pregătite. Tradițiile locale, educația și conștiința actuală n-au ajuns încă la acest nivel de înțelegere și maturizare. N-are sens să ne iluzionăm cu sentimentalisme europene inutile și irealiste. Întreaga evoluție politică a Europei occidentale, după al doilea război mondial, vine în directă și totală contradicție cu mentalitatea politică dominantă de la noi. Barierele ideologice, războiul rece, formarea celor două blocuri antagoniste, NATO și Tratatul de la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
discut acum nici calitatea, nici stadiul său de dezvoltare. Mă simțeam însă pe deplin integrat, înscris definitiv și firesc evoluției sale, în cadrul căreia încercam, în felul meu, să particip și chiar să aduc o contribuție oarecare. Realitate sau simplă iluzie ? Sentimentalism sau luciditate? Era vorba de o reacție repet mereu structurală, pur organică, spontană și, în ultimă analiză, irațională. puteam pleca de mai multe ori, evada definitiv din izolare, din condiția de ostatec, de locuitor al unui gheto ideologic și politic
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
al Collége de France se angajează într-o polemică contra autorității ecleziastice a Iezuiților împreună cu prietenul său Edgar Quinet. Devine adept al revoluției din 1848, și prezintă o serie de conferințe incendiare. Din scrierile sale se desprinde un amestec de sentimentalism democratic. Cărțile sale de mare succes au fost L'Amour (1859), La Femme (1860), La Mer (1861), care evidențiază talent poetic și înclinarea spre romantism, dar, în același timp, îi afectează autoritatea științifică, restabilită în final de apariția postumă a
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nuvelistica din epoca formației lui, preluând motive, tipuri și situații. Ca și I.AI. Brătescu-Voinești, I.A. Basarabescu și alți înaintași sau contemporani, Rebreanu a „suferit” în mod pozitiv influențele dominante ale timpului, în primul rând Cehov și Gorki. Absența sentimentalismului, a oricăror speranțe în împlinirea unui vis, a unei dorințe sunt notele distinctive ale nuvelelor sale, care-l diferențiază de cele ale contemporanilor. Momentele de poezie , de vibrație sufletească existentă la I.A. Bassarabescu sau Brătescu-Voinești amplifică în fond, această
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
amintirile”, dar e prea adesea livresc, iar impresia de sinceritate se estompează. Autor și de scurte scrieri în proză, a avut intenția de a le închega într-un roman. Dacă Istoria a doi cai este excesiv moralizatoare și de un sentimentalism dulceag, O idilă și O idee fixă pot fi considerate printre cele mai reușite schițe publicate în „Convorbiri literare”. Lumea funcționarului mărunt și visător e creată din trăsături sigure. V. se dovedește și un portretist atent la detalii fine, amuzant
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
Macedonski (pe care chiar l-a suplinit în perioada de întrerupere a apariției, 1905-1918), în numele unei concepții lărgite privind trăirea și frumosul în artă, pentru desprinderea de estetica numită „veche”, cea care subordona, restrângător, fenomenul artistic convingerilor politice, naționalismului și sentimentalismului. În articolul-program Rătăciri literare, Densusianu, filolog și folclorist de o cuprindere totală și o înțelegere profundă a fondului popular, recomanda scriitorilor, cu o convingere ce nu se va clinti în timp, să nu se oprească la cunoașterea-copiere; acest datum inconfundabil
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
propensiunea panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
din urmă aceleași atitudini ale poetului în lupta cu societatea, același sarcasm față de întruchipările ei, același idealism moral propăvăduitor, mărturia acelorași decepții din care îl trezesc hotărâri noi de viață și luptă, aceleași iubiri în care poetul apare ca victima sentimentalismului său, aceleași tablouri ale vieții de la țară. Dacă există un astfel de paralelism între versurile și proza lui Vlahuță, lucrul se explică prin faptul că aceasta din urmă era ea însăși străbătută de un curent liric de netăgăduit. Metodele mai
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]