939 matches
-
mai bine să fie uitate. Odată cu el, vor fi surghiunite și toate rezervele asupra virilității lui sau a abilității lui de a se descurca în viață. Era o mutare de șah și mat. Pentru o clipă, Wilt aproape căzu în sentimentalism și se gândi la iubire, dar apoi își reaminti cât de periculos era subiectul. Ar face mai bine să se limiteze în continuare la indiferență și la afecțiune nedezvăluită. — Să nu trezim leul care doarme, murmură el. Era o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
opera îi era deja cunoscută și apreciată de Camil Petrescu, cel ce își atribuie cu orgoliu rolul de deschizător de drumuri în evoluția romanului românesc modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă, însă obiectivă prin structurile epice create. Sentimentalismul liric din narațiunile romantice la persoana întâi, este înlocuit cu o analiză rece. Anton Holban e un exponent
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
evoluția romanului românesc modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă, însă obiectivă prin structurile epice create. Sentimentalismul liric din narațiunile romantice la persoana întâi, este înlocuit cu o analiză rece. Anton Holban e un exponent al unei perioade din evoluția romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și răutate: “Strâmbă, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu rochia de 10 lei metrul, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe de franceză de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei!” A doua victimă a eroului este observată tot de ochiul crud al bărbatului care în romanul Ioana sosește cu autobuzul în Cavarna. Cei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu mă crezi, a spus agentul F.B.I. — Ei știu? întrebă Kraft. — Până la urmă au descoperit, a spus agentul F.B.I. Erai în drum spre casă unde te aștepta un glonț în ceafă. De ce m-ați salvat? a întrebat Kraft. — Spune-i sentimentalism, a zis șeful. Kraft a considerat situația încheiată și schizofrenia l-a salvat foarte frumos. — De fapt pe mine nu mă privește nimic din toate acestea, a declarat el redobândindu-și urbanitatea. — De ce nu? întrebă șeful. — Fiindcă eu sunt pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
recurentul dezacord „cea mai în formă am fost când... “, dar asta ar fi putut fi treaba redactorului), fără exagerări metaforice păunesciene Ăcum se întâmplă la Alice Năstase, o altă „scriitoare“ din aceeași lume), câteodată cu bune reușite la nivelul unui sentimentalism cu adevărat emoționant Ătextele despre Ayan). Singura nereușită categorică din punct de vedere literar: proza La naiba cu prejudecățile, telenovelistică și simplistă, cu tipica situație de coincidență forțată, cu schematismul aferent... un text care ar fi fost mai bine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
îndrăzneț, nerușinat, știe, ca orice avocat, toate șicanele. - Nu-mi vine să cred, mai rezistă conștiința Otiliei, cătanti Aglae ar fi în stare să ajungă până la mârșăvia asta, măcar de rușinea lumii, fiindcă, altfel, este într-adevăr lipsită de orice sentimentalisme. De ce ar da de bănuit? O cred mai ipocrită. - Dacă nu s-au gândit la asta, atunci au vrut să știe, emise Pascalopol altă ipoteză, dacă Costache o mai duce mult. Să vadă cum merge inima, dacă n-are vreo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și neglijat, de oameni care nu fac gospodărie. Nici o mobilă nu se potrivea cu alta. Olimpia își scosese și rochia și, rămasă în jupon, își înnoda părul în jurul capului. Pieptul și spatele rămăsese goale, viguroase. Stănică, într-un elan de sentimentalism, veni tiptil și o sărută apăsat pe umăr. - Ah, protestă Olimpia, lasă-mă, sunt foarte obosită.Stănică, contrariat, dădu altă ieșire sentimentelor lui. - Olimpia, comoara mea, poate nu mă mai iubești.( Olimpia își aruncă ghetele din picioare, după ce desfăcuse nasturii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aur și pocnindu-l iarăși la loc. XVI Oroarea lui Stănică împotriva studentelor nu era chiar în totul simulată. În fond, el era un sentimental cu instincte casnice, bucuros de a se vedea înconjurat de o numeroasă familie. Din păcate, sentimentalismul lui familial se complica cu o mare lăcomie de a-și face o situație prin familie, de a moșteni, de a căpăta. În ascendența lui se aflau, pe cât se putea ghici, albanezi veniți de-a dreptul de peste Dunăre și numiți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care Lili o întrebuința toată spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, încruntat, privea muțește pe Lili. Stănică lăudă ditirambic, când pe Otilia, când pe Lili, când pe Felix, nemaiștiind ce spune, ca de obicei, făcând pe diabolicul cu sentimentalism. În sfârșit, se aprinse atâta, încît își aduse aminte că Lili îi fusese încredințată ca un "depozit sacru" și că trebuie înmînată părinților. O conduseră cu toții spre trăsură, și Titi încercă să se așeze cât mai aproape, pe linia fetei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de nici o obligație și avea să-și vadă serios de propriul lui viitor. Da, e adevărat că iubise și poate o mai iubea pe Olimpia și că adorase pe Relișor, însă care e scopul nostru în viață, mai presus de sentimentalisme? Să facem fii în dureri (Stănică se gândea, firește, la niște dureri morale), să dăm țării copii pentru apărarea granițelor. Însă nu mai putea fi nici o îndoială. Olimpia nu mai era capabilă să-i dea alt fiu, mijloacele ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aibă o familie, să aibă copii în care să retrăiești, care să-ți ducă mai departe numele. Dumnezeu mă pedepsește, mă osândește la sterilitate sau poate îmi deschide ochii și-mi zice: "Stănică, fii brav, nu te lăsa răpus de sentimentalisme, gândește matur." O să mă gândesc până am s-o fac într-un fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare, împărtășindu-i decesuri: - Moș Costache, nu știi una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de lângă Arionoaei, de la care ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da fii și te sustragi îndatoririlor morale față de societate. Sunt sigur că ai recurs și la droguri, ca să distrugi sforțările mele pentru crearea unei familii. Din momentul acesta, mi s-a luat de pe ochi o perdea, văd limpede și înfrîng sentimentalismul. Nemaifiind soția mea de facto, voi face ca, în curând, să nu mai fi nici de jure. Zicând acestea, Stănică ieși pe ușă, trîntind-o. Olimpia, încă somnoroasă, și neînțelegînd bine ce urmărește Stăni-că, își închipui că bate câmpii, ca de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor realități interioare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ironia sorții a făcut ca poziția socială să fi dăunat mai degrabă destinului literar al Marthei Bibescu, conform unei prejudecăți « rezistente i: literatura bună se face în izolare departe de agitația saloanelor. Iorga atribuia pe nedrept scrierilor prințesei un oarecare sentimentalism și « travesti folcloric ». Dimpotrivă, Camil Petrescu îi intuia „toată incertitudinea marilor case orientale” și îi asemuia căutarea cu mișcarea „acelei flori grele și galbene spre soare” (2). De asemenea, au existat discuții contradictorii în legătură cu portretul regelui Ferdinand, publicat de prințesa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
-se de ceva față de acestea, însă ele n-au izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de amicii care l-ar duce de râpă. Pe deasupra, mi-e prieten și, recunosc față de dumneavoastră, de-acum nu-l mai las de capul lui, adică așa: unde se duce el, mă duc și eu, căci la el numai cu sentimentalismul poți avea succes. Acum nu-și mai vizitează deloc căpităneasa, deși în taină trage într-acolo și uneori oftează după ea, mai ales în fiecare dimineață când se scoală și se încalță cu cizmele; nu știu de ce i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fenomenul complex al muririi, când se manifestă se și consumă. Este o suprapunere între act și realitate; căci actul nu mai este o manifestare a realității, ci realitatea însăși. Lirismul absolut - pornirea totală de a te obiectiva - este dincolo de poezie, sentimentalism etc.... El este mai aproape de un fel de metafizică a destinului, căci în el o actualitate totală a vieții și conținutul cel mai adânc al ființei se manifestă pentru a se rezolva într-un fel sau altul. De regulă, lirismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a bătut ceasul să ne convingem în mod definitiv despre necesitatea și sensul misiunii noastre? De nu vom pune bazele totului, în Romînianu se va mai face nimic. Naționalismul românesc de până acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică sentimentalism, fără orientare dinamică, fără mesianism, fără voința de realizare. Oricât am vrea să ne mângâiem de condiția existenței noastre prini împrjurările vitrege ale vremurilor - năvălirea barbarilor, ocupația turcească, maghiară, dominația fanariotă... nu vom reuși totuși. Istoria este o explicație, dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și normal să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei foste ne veste. Ce caraghios sună! Nu mai reușește să se stăpânească și-și lasă lacrimile să-i curgă nestingherite pe obraji. Și-n viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o discuție pe această temă. Avea viața ei, se ocupa de casă, organiza servicii de caritate dedicate cailor retrași din activitate, pe care-i trimitea la o pășune lângă Rawalpindi, salvându-i de fabrica de clei. PC considera asta un sentimentalism fără sens. Rolurile lor deveniseră fixe precum meniul bucătarului pentru seara de joi, care consta în principiu într-o felie subțire de pulpă de miel strecurată sofisticat în garnitura de legume și o porție substanțială de pudding. Izbucnirea războiului le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
săptămâni de acum. N-ar trebuie să spunem ceva? Cum ar fi? — Nu știu. Să-l întrebăm ce i s-a întâmplat. Gittens îi aruncă o privire ucigătoare. Morgan ridică mâinile în sus, acceptând orice acuză care i se aduce: sentimentalism, caracter slab, femeiesc, indiscreție. În timpul voiajului de la Marseilles, Gittens l-a făcut conștient că-i lipsesc unele calități. Tactul de exemplu. Reținerea. Se pare că este mai indicat să nu-i pună nici o întrebare lui Bridgeman. Un negustor ambulant face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în lanțul de restaurante Harvester. —Apar ei până la urmă. Dragostea de tinerețe și toate celelalte. Mi-a aruncat o privire care arăta destul de clar ce credea despre afirmația mea. Atunci mi-am amintit comentariul lui Sebastian asupra lipsei ei de sentimentalism. —Ei bine, se pare că va trebui să îi caut, totuși, a spus, schimbând subiectul. Richard devine nerăbdător. Se uită de-a lungul încăperii. Într-un colț îndepărtat se afla Richard Fine, încruntat; prinzându-i privirea, îi făcu semn spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în el. —Cum îți merge slujba? i-am spus, întrerupând acest imn de recunoștință înainte să aud că Alice avea să fie în curând sanctificată. Un zâmbet i s-a zărit în locurile de pe față care încă nu căzuseră pradă sentimentalismului. — Extraordinar! a spus. Am început să scriu niște sonete. Nu este nimic mai frumos decât a fi îndrăgostit, Sam. Ar trebui să încerci. S-a uitat la mine compătimitor. — Adevărata comunicare ce poate exista între două persoane care se unesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să începem anul 2008 fără să pomenim de Franța. Îi rugăm pe ne-degustătorii încrâncenați de delicatesuri franțuzești să nu mototolească pagina de „Supliment“ înainte de a fi citit rubrica de azi. De data asta, nu mai e vorba de nu știu ce sentimentalism dubios trezit de vreo madlenă mucegăită, ci de unul din cele mai dure și mai argumentate articole apărute anul trecut: The Death of French Culture, de Don Morrison (21 noiembrie 2007, în „Times“). Rezumând câteva pagini de analiză temeinică, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]