1,435 matches
-
rânduri contrar propriilor sale afirmații. În general, nimeni nu era la curent cu locul În care intenționa să meargă și nici cu timpul prevăzut de astrologi pentru deplasarea sa. Partea Întunecată a caracterului său consta Într-o Înclinație excesivă către senzualitate, alcool și opiu, abuzuri care, de altfel, i-au scurtat viața. Am fost și eu unul dintre martorii spectacolului prilejuit de căsătoria sa la Amritsar cu Gulbegun („Doamna Trandafir”). Aceasta fusese În ultimii ani kenchini (dansatoare) angajată În serviciul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care se impusese inițial, ci „se situează, deloc mimetic, pe sensul de adâncime al liricii contemporane” (Petru Poantă). Și prima carte, Maluri înalte, îi apare târziu, în 1974. Poezia de acum transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
ocazională”, mascată de conveniențele sociale, care favorizează acțiunea pulsional-agresivă a acestora față de prostituate. C. Lombroso și E. Dupré s-au ocupat în mod special de prostituție, descriind câteva caracteristici specifice personalității prostituatelor, după cum urmează: predispoziție la lene, la inactivitate; amoralitate; senzualitate și impudicitate; înclinații către alcoolism și toxicomanie; un mod de viață neregulat; tendință la vagabondaj; frecventarea unor medii vicioase, a unor indivizi cinici; imaturitate afectivă sau inafectivitate; intelect de limită; tendință crescută către infracțiuni; frecvența bolilor psihice. Interesant este faptul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Dacă unele poeme scrise mai înainte, prin anii ’30, o parte incluse abia în antologiile din anii ’60 și ’80, erau tributare principiilor bretoniene ale dicteului automat sau simple jocuri avangardiste, cele de aici vădesc, dincolo de prospețimea adolescentină și de senzualitatea intensă a limbajului, o surprinzătoare profunzime și coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a sparge limitele, dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc, cât se poate de firesc, acest miracol: îmbină jocul lingvistic și ritualul orfic, senzualitatea sălbatică și puritatea tragismului, o extremă concretețe, mai ales a percepției vizuale, cu cea mai esențializată viziune: „Nimeni nu va putea șterge spațiul veneric al gurii tale/ În care limba e un tunel/ și vorbele spasmuri orgasme și cârpe/ Mâinile
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
se regăsește în Poezie deschisă, unde, ca odinioară Arhimede, poetul le „strigă contemporanilor noli me tangere”, având conștiința absurdei „neînțelegeri”, dar și credința că „Numai cine moare nu strigă” (Ascunsa rană). Lirica erotică a lui T. este încărcată de o senzualitate voit brutală, violent indiscretă, permanent în dispută cu o gingășie aproape florală, iar misterul carnal pare învăluit de un sentiment mistic ce apropie versul de primitivitatea pură, grea de sublimități, a Cântării Cântărilor, din care aici ajung câteva ecouri. Acest
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
sau dorința îndrăgostitului de a se substitui unuia din obiectele de podoabă - turban, colan („Mă mulțumesc dar să fiu cerc și să am de centru nu pământul, ci sfera grațiilor și izvorul amorului”), saric - ale iubitei, adevărat topos al jocurilor senzualității în lirica vremii, ca și metafora ,,pervanelei”, fluturele atras și distrus de flacără. Motivul trandafirului (cu o veche tradiție, de la anticul carpe rosam la cântecele trubadurilor medievali și la roza mistică a lui Petrarca) sau motivul oglinzii, cel al nurilor
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
publică volumul antologic Alborada. A mai semnat cu numele real ori cu pseudonimele Ear, E. Arabescu, B. Bănulescu, Mălin Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu Magdalin, Radu Vochița. Fixată în tipare clasice, poezia lui Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape toate cele șaisprezece piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
care răscolește un adevărat relicvar erotic, etalat printre flori și esențe rare. Imaginile pe care le folosește sugerează un univers închis, incapabil de creștere, supus măcinării. Sensibilitatea poetului descoperă aici un domeniu care-i aparține, alăturând, într-o îmbinare rară, senzualitatea de castitate. AL. ANDRIESCU SCRIERI: Fluierul, Iași, 1959; Florile cornului tânăr, pref. Otilia Cazimir, București, 1961; Orfeu îndrăgostit, București, 1966; Alcor, București, 1967; Iarnă erotică, București, 1969; Umbra paradisului, Iași, 1970; Nunțile efemere, Iași, 1972; Orfeu plângând-o pe Eurydice
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
nutrite din atmosfera casei, saturată de moliciuni și voluptăți domestice. Poezia erotică, ezitând între o discreție naturală, feminină, și o voință de forță și expresie frustă, poate de sorginte argheziană, rămâne în cadrele desprinse din Cântarea Cântărilor, marcate de o senzualitate difuză, bacanală. Tentativa scriitoarei de a se ancora în mersul ideologic al celui de-al cincilea deceniu al secolului trecut, cu volumul Caii anilor (1947), are ca efect o impură literatură de propagandă, căci poemele par „un curs de marxism
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
și niciodată în lirica românească de neoavangardă nu au răsunat „strigări” mai „trupești” (nici chiar în placheta astfel intitulată a lui Camil Baltazar) ca în Cântec pentru dezbrăcare, Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o confesiune de iubire aparent stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de natură platonică. I s-a dat și
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
iubit sau urât la comandă, am făcut dragoste eficientă fără anticoncepționale și copii conform indicațiilor - cred că îți mai amintești de simbolul „mamei eroine”! Intimizarea conținută de unele sloganuri a stimulat participarea afectivă și a dat comunismului o notă de senzualitate, asemănătoare chemării naziste, nu fără ecou - aceea de a oferi Führerului copii blonzi cu ochi albaștri, dar și prin substituirea liderilor comuniști cu părinții noștri. Aceste pretenții sunt, analitic vorbind, semne erotice cu tentă patologică - există o relație profundă între
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui optzecism temperat, chiar dacă un anumit localism sui-generis transpare uneori în țesătura lirică - „amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o biografie) - sau dacă face trimiteri la istorie - „Decebal mă strângea la piept / trec în împărăția istoriei” (Esență, Mit) etc. O senzualitate difuză se insinuează prin retortele cerebralității, configurând o imagistică mitologic-bucolică sau naturist virginală, din care nu lipsesc fantasticul domestic, inserția livrescă sau pirueta ironic-spirituală: „Hai să ne plictisim împreună, / dar nu oricum... / este foarte important cum folosești / elementul candoare / doar
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o „întoarcere acasă”, universul poetic, ce amenința să se pulverizeze în abstract și simbolic, își recapătă consistența, emoția se încarcă de senzualitate, lumea se umanizează: „gust vinul ceresc și asupră-mi coboară/ bucuria celui care se-ntoarce acasă” (Izvorul nostru-i aici). Dar melancolia și presentimentul morții nu întârzie să-și semnaleze prezența: „Scârție lung cariul în pieptul vechi al morii/ unde
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
construcție, în efortul stilistic, lirismul rămâne unul al suprafețelor, al convențiilor, trădând adesea pe moralist și pe pedagog. Când nu e copleșită de artificiu, de angrenajul baroc, greoi ornamentat, sensibilitatea poetului, reală, dă naștere unor imagini pline de grație și senzualitate: „Salcia ca o fecioară/ Stă pe mal să se dezbrace,/ Lăsând părul lung să-i joace/ Alintat de vânt de seară” (În parc). Și ca prozator, P. are o pronunțată preferință pentru lumea rurală, din care extrage, bunăoară, subiectul romanului
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
unui feminism nonagresiv, nici iritant, nici provocator. Iubirea înseamnă foc devastator, de aceea obrazul iubitului e „palid ca pământul în care/ n-a plouat”, iar chipul lui pare „icoană arsă în pământ”. Catrenele de inspirație iberică, „cople”, emană temperatura și senzualitatea proprii erosului hispanic, cu toate că uneori cadența și vocabulele vin dintr-o gamă minoră: „Nici cu tine, nici fără tine/ Nu-mi pot găsi leac de dor/ Cu tine fiindcă mă ucizi/ Și fără tine fiindcă mor.” Deși face o notabilă
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
lui Salman Rushdie. Depășind, după cum mărturisește într-un interviu, reticențe de mentalitate, autoarea a oferit publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf.
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
creează o geografie spirituală, lipsită însă de coerență, de vreme ce viziunea se întemeiază pe imagini poetice disparate. Se simt influențe mai cu seamă din Lucian Blaga și Mihai Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o predilecție vizibilă, sunt pătrunse de o senzualitate de circumstanță, oarecum mimată: „Răul de tine e mai rău ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Oprea, Romanul unei femei fragile, „Ziua literară”, 2003, 65; Horia Gârbea, Neliniștit, fără încântare, LCF, 2003, 32; Sanda Cordoș, Deshumări și emancipare, APF, 2003, 7-8; Ovidiu Mircean, O oglindă în care nu mai e nimeni, ST, 2003, 9; Iuliana Alexa, Senzualitate și moarte, RL, 2003, 43; Crenguța Năpristoc, „Agata murind”, OC, 2003, 198. N.Br.
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar mecanismul intim, declanșator al fluidului poetic: un peisaj interior cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar mecanismul intim, declanșator al fluidului poetic: un peisaj interior cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată, tradus într-o concretețe inedită. Continuă este „poetica tăcerii”, a climatului inactual, a reveriei în limburi ieșite din durată: „S-a sfărâmat, aproape, miezul nopții/ Ca un bloc sonor, peste clopote...” (Soliloc). Vârsta maturității lirice - corespunzând colaborării la „Jurnalul
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]