910 matches
-
cazul și duminica. Toamna, angajații - la fel ca elevii și studenții - participau la campania agricolă, contribuind la strânsul recoltelor. Sărbătorile puteau fi împărțite în două grupe mari: personale și cele oficiale. Sărbătorile personale le includeau pe cele religioase și se serbau în familie. Unul dintre martorii intervievați, catolic, afirma că apartenența religioasă nu i-a provocat niciodată neplăceri și nici nu i-a îngreunat intrarea în rândurile Partidului, cu condiția ca această temă să rămână o chestiune pur personală: „Sărbătorile religioase
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se dădea de mâncare recruților în primele zile ale concentrării, când îi trimitea la muncă la particulari ca să aducă 30 lei zilnic la casa regimentului, când se închideau sute de școli și nu se plăteau funcționarii și pensionarii, să se serbeze a 50-a aniversare a Castelului Peleș cu o cheltuială de mai multe milioane, unii zic 60, alții 20, și să se petreacă trei zile și trei nopți în banchete, recepții și serate care nici un rost nu aveau, mai ales
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a distrus totuși pasiunea pentru reviste. Ea de atunci datează, din vremurile când citeam cu mari delectări Universul copiilor. Profesorul Vicol În acest februarie, dacă nu murea acum doi ani, profesorul Ion D. Vicol, născut în 1898, și-ar fi serbat centenarul. Iar dacă ar mai fi trăit încă doi ani, și-ar fi împlinit o dorință pe care o nutrea în secret și pe care odată mi-a mărturisit-o: aceea de-a deveni unul dintre rarii oameni de pe această
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a datei. Aici am întinerit cu o zi, deoarece mergând spre răsărit, se scade o zi. Evenimentul l-am sărbătorit la bordul aeronavei ciocnind o cupă cu șampanie". Ultima parte a Marelui Raid a legat New York-ul (unde s-a serbat Anul Nou 1970) de Insulele Canare, urmând apoi Maroc, Algeria, Tunisia, Italia și Turcia. Avionul a aterizat la București pe 7 ianuarie 1970, după 27 de zile de zbor. Fusese parcursă o distanță de aproape 52.000 km, în 72 de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Pirogan, un om care a trăit o viață de erou. Pe vremea când era copil, locuia cu părinții săi la Bălți și în dimineața zilei de 28 iunie 1940, în chiar ziua sa de naștere, când se pregătea să-și serbeze împlinirea celor 16 anișori, dând drumul la aparatul de radio și ascultând postul de radio ce se transmitea de la București, avea să audă înspăimântat de groază, anunțul transmis de ministru Tătărăscu, care spunea: „Să fim liniștiți, să fim uniți (?!). în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
numit „ciocârlia subteranelor”. În amintire i-a rămas neștearsă Învierea din 1953 (lacrimile îi umezesc ochii). „Comandantul Szabo Zoltan, evreu ungur de o răutate deosebită, a ordonat să fim băgați în mină. Ne-am hotărât să nu lucrăm ci să serbăm Învierea; eram în schimbul de noapte și era aproape ora 12 (nu aveam ceas dar am aproximat). La un moment dat, s-au stins toate lămpile și doi preoți, unul ortodox, pr. Antal Valeriu, fost protoereu în Toplița, și unul catolic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sus, au strigat: veniți de luați lumină!. Am început să cântăm toți: Cristos a Înviat din morți... Eram obligați să scoatem fiecare câte 400 tone de minereu. Se aștepta ieșirea vagoanelor cu minereu la suprafață, dar vagoanele nu apăreau. Noi serbam Învierea. La un moment dat, a fost trimis comandantul de gardă, plutonierul Fehir, tot ungur, să vadă ce se întamplă. S-a apropiat de noi, dar nimeni nu s-a uitat la el și s-a continuat Slujba. Nu a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întamplă. S-a apropiat de noi, dar nimeni nu s-a uitat la el și s-a continuat Slujba. Nu a avut curajul să deschidă gura în fața noastră; s-a întors și a raportat comandantului că deținuții nu lucrează și serbează Învierea. A dat ordin să fim scoși la suprafață. Ne-am hotărât ca toți să ieșim cântând Cristos a Înviat. La prima corfă (cușca metalică cu care sunt coborâți și ridicați minerii) din care au coborât cei 12 deținuți cântând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îți repet, dragul meu, devii un tip imposibil! Bietul Atti păru cu adevărat pătruns de enormitatea preten țiilor sale... — Uite ce e, continuă Pierre, îți fac o propunere: renunț la inginer, în schimb mi-l dai pe Mihai! Sâmbătă îmi serbez ziua de naștere, invită-l din partea mea. Atti stătu la îndoială, chibzuind propunerea. Inginerul, oricât de puțin tentant ar fi, era totuși un lucru real, prezent, pe când Mihai... Îi plăcea foarte mult Mihai, dar din păcate știa prea bine că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
al echipei, și am pornit spre casă în formație completă. În timp ce noi eram ocupați cu adunarea crengilor uscate de pe zăpadă, la postul de miliție al tinerei noastre comune lucrurile nu erau tocmai "limpezi". Șeful de post al ghetoului Bumbăcari își serbase cu mare fast ziua onomastică, tizul lui fiind după dorința expresă a nașului de botez cel care trăise o bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu te miri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de un timbru de Lumea a Treia...), plus un desen special pentru Zece ani de la deschiderea negocierilor de aderare la UE. Mesaj imbecil, inutil, grotesc, "festivism" românesc cu iz de Cântarea României, când orice motiv politico-ideologic era bun pentru a serba ceva. Memoria comunismului are mâna lungă. 17 ianuarie 2005. Tocmai s-a terminat "Miss Piranda 005", spectacol organizat la Sala Palatului din București, locul unde altădată se țineau marile congrese comuniste. Articolul din ziarul Adevărul, ediția on-line, pe care-l
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fără jenă resturi în timp ce mănâncă. Îmi place să-i privesc, par mult mai naturali, în tot ceea ce fac, decât noi ceilalți. Sala de mese din Pavilionul Parent, din nou. 20 mai, sărbătoare națională a Camerunului. Studenții originari din această țară serbează evenimentul (unde altundeva?) în sala de mese. Aduc un casetofon mare, obosit, dar cu bas de calitate, care azvârle în aer ritmurile unei muzici îndrăcite. Un fel de manea cameruneză, bănuiesc. Pe la mijlocul melodiei erau întreruperi scurte și se auzea un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
epopeea constructorilor socialismului, care, într-o perioadă istorică scurtă, au ridicat patria noastră pe culmi înalte de progres și civilizație». Este vorba de cei 40 de ani de la victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, împliniți și serbați de curând, în acest an, de întreaga perioadă literară postbelică, din care ultimele două decenii vor fi desemnate de istoricii literari viitori drept Epoca Ceaușescu.“ („O înaltă apreciere, un generos îndemn“, Flacăra, 30 noiembrie 1984) PITUȚ Gheorghe „Căci el stă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se așează astfel, și el, între lucrurile care participă la tragicul destin al Iașului? Cu moartea nefericitului nostru amic, se încheie cel mai luminos capitol al existenței noastre, tinerețea. Însemnările unui ziarist din alte timpuri Acum patru ani, Franța a serbat, după cuviință, împlinirea a trei secole de la apariția primului său jurnal, adică de la nașterea presei periodice. Primul număr din celebra Gazette de France, opera nu mai puțin celebrului Théophraste Renaudot, poartă data de 30 Mai 1631. Și noi am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cuviință, împlinirea a trei secole de la apariția primului său jurnal, adică de la nașterea presei periodice. Primul număr din celebra Gazette de France, opera nu mai puțin celebrului Théophraste Renaudot, poartă data de 30 Mai 1631. Și noi am fi putut serba, nu de mult, o dată istorică tot de același fel și de aceeași importanță; centenarul presei române. Am serbat-o chiar, pe cât îmi aduc aminte. Am serbat-o însă așa de ușurel și de discret, încât faptul acesta n-a atras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
celebra Gazette de France, opera nu mai puțin celebrului Théophraste Renaudot, poartă data de 30 Mai 1631. Și noi am fi putut serba, nu de mult, o dată istorică tot de același fel și de aceeași importanță; centenarul presei române. Am serbat-o chiar, pe cât îmi aduc aminte. Am serbat-o însă așa de ușurel și de discret, încât faptul acesta n-a atras atenția decât a prea restrânse cercuri și, în particular, a celor care, cunoscând de mai înainte evenimentul, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
celebrului Théophraste Renaudot, poartă data de 30 Mai 1631. Și noi am fi putut serba, nu de mult, o dată istorică tot de același fel și de aceeași importanță; centenarul presei române. Am serbat-o chiar, pe cât îmi aduc aminte. Am serbat-o însă așa de ușurel și de discret, încât faptul acesta n-a atras atenția decât a prea restrânse cercuri și, în particular, a celor care, cunoscând de mai înainte evenimentul, îl și sărbătoriseră la timp în inima lor. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
strălucit și mai cu autoritate din întreaga serie. Deși cu alt caracter și cu altă structură, nu pot trece cu vederea nici Societatea Medicilor și Naturaliștilor, cea mai veche asociațiune culturală din principatele unite, și care nu demult și-a serbat o sută de ani de existență activă. Toate aceste formațiuni (afară de Societatea medicilor...) nu contează însă numai prin activitatea lor literară și culturală, ci mai ales prin mișcarea critică, socială și politică, pe care au susținut-o fiecare în parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și nu e bine? Nu! Că tu n-ai ce cîștiga. Ba dimpotrivă: ți-ai creat noi dușmani. La cabana aceea merg mulți... Și noi am fost o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și serba ziua odrasla unuia de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de furie. N-o mai fă atîta pe indiferentul... Azi te-ai zbătut de ceasul morții să dai de urma tabelului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lor cu funcții publice. 19 octombrie 1947 - Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu decide reluarea ședințelor cenaclului literar „Sburătorul“; sub presiunea evenimentelor politice, tot ea le va suspenda definitiv, la sfârșitul anului. 29 octombrie-11 noiembrie 1947 - Procesul Iuliu Maniu. 31 octombrie-7 noiembrie 1947 - Se serbează cu mare fast 30 de ani de la Revoluția bolșevică din 1917. Asemenea tuturor profesorilor, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu este obligată să participe la manifestații, împreună cu clasa căreia îi era dirigintă. Noiembrie 1947 - Mari tensiuni sociale. EBL o înștiințează pe ML că opoziția
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ale tale să petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată de conopidă, iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată de conopidă, iar pentru sandviciuri icre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
șifonat gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă mami, așezându-se. Totul e grandios! Se uită în jur, cu ochi curioși. Ei, ce comandăm? Un ceai sau ceva mai tare, ca să serbăm fericitul eveniment? — Ceai, cred, zice Elinor. Luke... — Mă duc eu să comand, zice Luke, sărind în picioare. Doamne, ce mă enervează cum se poartă în preajma maică-sii. Altfel, e atât de sigur pe el și emană atâta forță. Când e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]