41,020 matches
-
e o prințesă?" Și răspunsul ei îl constituie, de fapt, întreaga carte. "O prințesă este o persoană care se naște în public și moare în public, și între aceste două evenimente, trăiesc în public. Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalti în acord cu regulile stabilite pentru toți cei în poziția mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plîng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările." Așadar
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Rodica Zafiu Sintagma război rece e în română, evident, un calc; în limbajul politic internațional, sintagmele echivalente care i-au servit drept model (cold war, guerre froide etc.) au fost mult folosite pentru a descrie starea de tensiune apărută după cel de-al doilea război mondial între blocul occidental și cel comunist. Dicționarele noastre consemnează sintagma, la început cu o definiție
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu se lasă conceptualizat. Bucurie lirica? N-aș spune, desi suntem undeva pe-aproape. E
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
orori. "Nu poți rămîne inteligent sub imperiul ideologiei", declară lucid Besançon, spulberînd parcă prea ușor totuși mitul marilor contraexemple Heidegger sau Picasso ori Aragon. Limbajul unui sistem ideologic este ritual al puterii, el șomează și hipnotizează, asadar nu mai poate servi scopurile comunicării sau exprimării. La un nivel moral termenii analogiei se complică oarecum, dar rămîn în limitele compatibilității: atît nazismul, cît și comunismul au acționat în numele falșificării binelui. Exterminarea evreilor de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
în același timp simplificator determinista. Amintirea exemplara însă este cea care declanșează mecanismul analogiei, acceptînd posibilitatea că evenimentul rememorat să fie doar un element dintr-o serie mai cuprinzătoare. Întrucît aparține unei categorii, în loc să fie o instanță individuală, mă pot servi de el ca model pentru a înțelege situații noi, cu actori diferiți. Rezultatele analogiei sînt dublu-fericite, crede autorul: pe de o parte ea funcționează terapeutic, dezamorsînd propria mea suferință prin obiectivizarea ei, pe de altă parte îmi permite să fac
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
dublu-fericite, crede autorul: pe de o parte ea funcționează terapeutic, dezamorsînd propria mea suferință prin obiectivizarea ei, pe de altă parte îmi permite să fac din evenimentul amintit pildă, si astfel sursă de cunoaștere. Numai în virtutea rememorării exemplare poate trecutul servi pentru înțelegerea prezentului, în măsura în care oferă posibilitatea unei înțelegeri a stărilor de fapt dincolo de cauzalități și contiguități evidente ori directe. David Rousset, fost deținut politic deportat la Buchenwald a supraviețuit Holocaustului, stablindu-se ulterior în Franța. Rousset a preferat memoria exemplara celei
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
ei păstrînd formele legalitătiii. A fost o ipocrizie, dar în fond regulile judecății civilizate au fost respectate... Din punct de vedere istoric, sentința este fără însemnătate. Ea este dată contra unor indivizi care n-au altă vină decît că au servit interesele, reale sau presupuse, dar crezute că reale de întreg poporul german. Au fost judecați cîțiva indivizi, cînd de drept trebuia judecat poporul întreg". Sînt opinii care ar fi scandalizat, atunci că și azi, opinia publică germană. E drept că
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
catastrofal, era efectul ambiției sale nemăsurate de a fi nu numai conducătorul spiritului public (ceea ce, în bună măsură, era!), dar și cel al treburilor țării, conducînd-o și ca șef de guvern. Și încă unul nedemocratic, deasupra partidelor și împotriva lor, servind regelui ca prim experiment al domniei autoritare personale. Era prea mult și, în împrejurările amintite, a clacat lamentabil. Dar din nervurile acestui imens eșec s-au nascut două lucrări memorialsitice, dintre care, cea dinții (O viață de om) este o
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi disonante. Clientul său de ocazie, care i-a marcat destinul, Securitatea, se dovedea în același timp, un insațiabil consumator de imundicii. I s-a servit ceea ce poftea, în porții duble, succesul a fost de asemenea proporții, încât notele sale au devenit, la cerere bănuim, tot mai lungi, chiar repetitive, pe un substrat obsesional. Despre partea Securității, s-ar zice că prin degustătorii ei în cizme
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
îndrăznit. Să luăm Africa de exemplu. Dacă-i cunoști pe africani, ei n-au aceeași concepție despre bani ca alții. Pentru africani, banii sunt echivalenți cu gunoiul. Or, gunoiul există și trebuie să te descotorosești de el. Banii trebuie să servească în funcție de felul cum gândești. Acum, singurul lucru care contează e rentabilitatea, diferența dintre țările bogate și țările sărace. E revoltător! Uneori, când privesc fotografiile dvs., ele mă fac să mă gândesc la unele tablouri din epoca Renașterii. E, probabil, influența
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Europa până la istovire, până la pierderea rațiunii... Îngrozit, dl Iliescu a trimis scrisoarea unuia dintre contracandidații săi la președinție, nu dlui Roman, fostul său zglobiu prim-ministru, nu dlui Meleșcanu, fostul său ministru de Externe, nici dlui Corneliu Vadim Tudor, întotdeauna servindu-i voturi în parlament, însă al cărui prea gingaș aluat sufletesc - el n-ar putea nu ucide dar nici măcar alunga musca de pe glazura cozonacului - n-ar fi putut suporta citirea, de sus până jos, a scrisorii. A transmis-o dlui
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
piesă de teatru în opt zile (înjumătățind astfel termenul, la fel de nebunesc de cincisprezece zile). Angajamentele obligă, iar febra te consumă. Apoi - sau între timp, cine mai știe?! - el face parte dintr-un cortegiu funerar a cărui trecere pe străzile Parisului servește ca pretext declanșării Revoluției de trei zile, din iulie 1830. În ziua următoare, citește într-un jurnal al Puterii o relatare în detaliu a propriei execuții. Scena e pînă într-atît de verosimilă, că naratorul însuși are "un moment de îndoială
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
romane, își răpește mireasa, contractînd o căsătorie pe ascuns, la țărmul mării, talazurile și imensitățile căreia îi ademeneau, probabil, sîngele spre aventură și risc. A uns cu lingușiri miniștri și a înduioșat, a înlăcrimat cu "of"-uri patetice doamnele acestora, servindu-se, deci, de poezie ca de un mijloc de căpătuială. A măscărit și a calomniat reputații, încercînd prin acest penibil meșteșug, să-și facă el însuși reputație. Spiritul său de nomad și colindător l-a purtat din loc în loc, urmărind
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Înțelesesem de ce Charles voise să-mi arate încă de la început bucătăria profesorului, lăsîndu-i pe ceilalți oaspeți să se întrețină cu gazda în holul principal de primire decorat cu cele mai năstrușnice plante exotice. Mă învățasem cu mîncarea din America, îmbelșugată, servită pe niște platouri mari de carton, cu alimentele pline de calorii, la grămadă. Mult, dens, deși fără gust. Pe străzi, văzusem panourile unui mare trust pe care scria cu litere de 3-4 metri înălțime FOOD. Dacă e un loc în
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
cu litere de 3-4 metri înălțime FOOD. Dacă e un loc în care nici un om nu poate muri de foame, - oricît de sărac - acela este America, - numai de n-ai vrea să mănînci! De obicei, la acele partiuri totul se servea laolaltă pe niște farfurii imense de plastic sau carton. Ceea ce îl făcuse pe un prieten francez și pe soția sa, profesori la universitatea locală, să ne invite într-o seară la ei acasă, la o cină pe drept cuvînt europeană
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
continuitate, de o jalnică scamatorie în care noul vodă preia, în întregime, acareturile și metehnele înaintașului. Dl. Constantinescu se lamentează că l-au învins securiștii. Așa o fi. Dar de ce s-a complăcut să fie înconjurat, de la cei care-l serveau la masă, sepepiști odioși dresați de Ceaușescu și Iliescu, la cei care-l păzeau, precum Truțulescu - șeful gărzii prezidențiale, orișicâtuși -, de prea mulți oameni ne-curați? De ce, chiar și acum, în ceasul al doisprezecelea, îi oferă azil unui ofițer, generalul
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
Mihai Chirilov Aparatul de filmat scrutează o mănăstire budistă, oprindu-se asupra unui monolit sacru călugărilor tibetani. Un cadru mai tîrziu, același aparat intră în curtea mănăstirii, mărind progresiv imaginea unei cutii de tablă turtite care servește călugărilor drept... minge de fotbal. Citim: "Always Coca-Cola". Mai nimerit ar fi "everywhere Coca-Cola". Intuim, în ceea ce-ar putea urma, un denunț al invaziei valorilor americane. Mai departe: cutia e confiscată de călugărul-șef și predată "starețului". Acesta, plutind
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
odiseea cenușie a unei familii de irlandezi întorși acasă după eșecul expediției americane, consumînd-o totodată pe Emily Watson în rolul unei mașini de făcut și îngropat propriii copii... Sunt două exemple în care Realitatea (din nou, ea!) nu a mai servit la nimic: nici tușele autobiografice ale lui Figgis din The Loss..., nici cele ale lui Frank McCourt din Angela's Ashes. De unde și o posibilă concluzie: realitate, realitate, dar ceva mai multă ficțiune nu strică...
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
de acest aspect, să-i zicem, al biografiei lor după toate schimbările și siluirile prin care a trecut legea lui Ticu Dumitrescu. Scăpați de rușinea posibilă, foștii încep să vadă treptat o onoare în faptul că instituția pe care au servit-o, în secret, odinioară, se dovedește, citez: "la fel de puternică, azi ca și ieri, recondiționîndu-și emulii și adaptîndu-i vremurilor noi. În plus, aceștia au acum libertatea de a nu se mai ascunde, de a putea ieși la lumină, îmbrăcați în toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
familiei sale. Încheierea episodului era însă previzibilă. Întors la Varșovia, în plin stalinism, a fost arestat, ținut singur, într-o celulă, și eliberat după două săptămâni. Din acest moment activitatea lui Reich-Ranicki se reduce strict la critica literară. Germania îi servea acum exclusiv pentru cronicile despre autorii din R.D.G. - singurii scriitori germani admiși la acea dată în Polonia: Brecht, Anna Segers, Willi Bredeck, Peter Huchel. Excepție făcea și cehul de limbă germană Egon Ervin Kisch. Admirația pentru Brecht, acutizată și de
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
a apărut în 1935 - Bing-Bang, filmul a doi populari actori de estradă, Stroe și Vasilache, debutanți în cinema, care nu vor mai recidiva. Dar "artizanii sînt uneori geniali", remarcă autorul, evocînd secvența în care Birlic, mîncînd la un restaurant, îl servește pe Vasilache - șomer înfometat, ascuns sub masă -, cu friptură: "Pardon, credeam că sînteți cîine!"... Plini de neîncredere, proprietarii de săli ai vremii au expediat premiera în provincie. Adus în București, filmul a avut, complet neașteptat, un mare succes, publicul s-
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
rutier, noaptea, alergând ca un atlet de maraton, pe marile artere ale Tamirei. (22) Se observă că nu e vorba despre deviațiile de sens specifice absurdului urmuzian, cît mai degrabă de o tonalitate comună, dată de aglomerarea de amănunte eterogene servite cu impersonalul pasiv al prezentării lui Stamate sau Turnavitu. De altfel, gustul lui Ion Scorobete pentru asemenea efecte vine din tradiția manieristă de care prozatorul pare să nu fie străin. El introduce în text ambiguități ciudate, folosește, de exemplu, în
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
de o cu totul altă mînă: e un film sobru și pasionant, impecabil jucat (de Travolta, James Woods și, mai ales, de Madeleine Stowe), ținut din scurt și deloc sedus de farafastîcurile de montaj și pretențiile filozofarde din Con Air. Servit de un scenariu (consemnat de veteranul William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un acid comentariu asupra poziției femeii în armată, turnat sub
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este foarte bine servit de pervertirile din plan estetic. În condițiile în care oamenii nu au fost apreciați, sub comunism, în limitele necesităților lor reale, irealitatea și fantezia stearpă, compulsiv-repetitivă ale unor descrieri ale poetului au venit probabil ca o confirmare din afară, nesperată
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]