1,273 matches
-
unul despre altul, nu obliga la coabitațiune și scandal exterior, arhitectul socoti că un mic campament ca și casnic, câtă vreme durau lucrările sale, avea farmecul său. Ioana aduse de acasă câteva esențiale piese de lenjerie și vesela strictă, iar servitoarea ei servea masa adusă din apropiere în mari sufertașe și încălzită pe réchaud-uri electrice. Madam Valsamaky-Farfara avu tactul de a nu înregistra schimbarea, ca una ce poseda un mare simț al libertății și se adapta, cu condiția unei decențe exterioare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim la masă! zise Ioana și porni, legănîndu-și șoldurile statuare, spre sufrageria învecinată, unde servitoarea adusese mâncarea, așezată acum pe réchaud. Arhitectul făcu un gest evaziv cu mâna, care însă în limbajul lui însemna: Sunt în delirul facerii, mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată, ea sau servitoarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
servitoarea adusese mâncarea, așezată acum pe réchaud. Arhitectul făcu un gest evaziv cu mâna, care însă în limbajul lui însemna: Sunt în delirul facerii, mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată, ea sau servitoarea aducea o tavă cu mâncare. Dacă mâncarea se răcea era reîncălzită și, dacă și așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înfrîngere îl indigna. Cum, nu i se datora nici o deferență, n-avea dreptul de a fi un obiect de atenție din partea unei femei care pretindea a-l iubi? Îi veni un moment ideea, spre a lichida odată incidentul, să cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obiect de atenție din partea unei femei care pretindea a-l iubi? Îi veni un moment ideea, spre a lichida odată incidentul, să cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse și se plimbă prin curte. Când se întoarse, Indolenta dormea cu fața spre perete pe largul divan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
psihologică, nu voia să exacerbeze un om "supărat". Arhitectul deveni brusc misogin, făcu asupra Indolentei un examen moral amar, exagerând din exces de fineță insensibilitatea femeii. Nu se atinse de cafeaua cu lapte rece, iar spre douăsprezece, ca să evite privirile servitoarei la masă, coborî în stradă, cu gândul de a merge la un restaurant apropiat. Chiar pusese piciorul în pragul localului, când Gulimănescu îl acostă: - Hei, mănânci la restaurant? Singur? Spre a nu lăsa să se creadă că e certat cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un automobil în poartă (instinctul lui avea o justificare: era mașina ce servise la omorul lui Dan Bogdan!) fugi imediat în pod. Poarta era închisă, dulăul lătra formidabil, o servitoare deschizând dinăuntru o fereastră întrebă cine este. Abia după ce, descoperind pe Suflețel în gura podului, primi instrucțiuni, veni la poartă cu cheia, unde mai verifică o dată identitatea vizitatorului. Poarta fu reînchisă imediat tot cu cheia. Suflețel coborî în fine din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mi-e imposibil să-mi cos un nasture, să-mi fierb un ou, să-mi pregătesc de mâncare, oricât de sumar. Nu numai atât, dar singur nu m-aș descurca nici comandând. Dacă "servanta" (Pomponescu zicea "subretă", "servantă", evitând cuvântul "servitoare", ce i se părea de o calitate mai joasă) nu-mi aduce la primul ordin ce am cerut, fie că n-a înțeles bine, fie din alt motiv, nu-mi vine s-o mai chem o dată, de frică să n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sus, încercă s-o calmeze: - Fii liniștită, suntem de la Siguranță. Numai să răspunziexact la ce te întrebăm noi. Aveți vreo ieșire pe din dos? - Nu. E zid. - Cine se află în casă acum? - Eu, fratele meu, doctorul, și o servitoare bătrână. - Bine, vom vedea! În timpul acestui dialog, ceilalți patru se și risipiră prin casă. Unul din ei, din nebăgare de seamă, se lovi așa de violent de violoncel, încît acesta se prăbuși pe parchet, iar cele patru coarde, cu toate că solide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cadavrul descompune amintirea, b. o desființează, și Ioanide nu voia să piardă pe Pica. Reașezîndu-se la masă, făcu până noaptea târziu fel de fel de jocuri lineare pe foi de hârtie, într-o distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu, servitoarea îi puse alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci. După aceea, descoperind-o, Ioanide bău ceaiul rece. La trei noaptea arhitectul încă mai ședea în fața biroului, privind fotografia Pichii, cu capul rezemat în palmă. Apoi se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
integrale; a doua clasă e compusă de Elvira și copii, pe care îi respectă ca persoane strâns legate de mine, cu o mică nuanță, în sensul că își dă seama că nu decid în cămin; în clasa a treia intră servitoarea, tolerată, la nevoie adulată, niciodată considerată. Îndată ce o servitoare pleacă, o scoate din clasa a treia și o trece în clasa a patra, a persoanelor care conlucrează temporar cu mine. Față de acestea Ștolț se arată răbdător, atâta vreme cât crede a-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copii, pe care îi respectă ca persoane strâns legate de mine, cu o mică nuanță, în sensul că își dă seama că nu decid în cămin; în clasa a treia intră servitoarea, tolerată, la nevoie adulată, niciodată considerată. Îndată ce o servitoare pleacă, o scoate din clasa a treia și o trece în clasa a patra, a persoanelor care conlucrează temporar cu mine. Față de acestea Ștolț se arată răbdător, atâta vreme cât crede a-mi fi indispensabile. Îndată ce constată că mă supăr și ridic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
limitate: supă de varză, iahnie de cartofi, mai rar fasole, o dată varză cu carne. După ce voi mânca din ultimul fel de mâncare mă vor vesti probabil că a sosit ora execuției. Acum o imagine din copilărie îmi revine brutal înainte. Servitoarea tăia găinile, după ce le dăduse, ca de obicei, porumb. Când le scotea gușa, răsturna cu economie boabele pe masă, neatinse. Astfel și mie, la o posibilă disecție, îmi vor găsi în stomac varză. În acest timp, spiritul meu vede numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sorei sale. Îi arăta numai mutește cu degetul locurile maculate, și atunci Erminia venea repede cu o flanelă îmbibată de ceară și dregea punctele nevralgice. Altă dificultate apoi. Nici vorbă că Gonzalv, având copii, avea să aibă trebuință de o servitoare tânără cel puțin. Ei bine, Erminia nu îngăduia în casă decât femeia bătrână rămasă de la părinți, care la rîndu-i era o tirană și nu suferea nici un ordin străin, având socotelile și planurile ei. Acestea și altele fură informațiile oneste, poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestea. Un continent întreg dispăruse, ca și acoperit de apă. Asupra lui Pomponescu făcea impresie defecțiunea totală a oamenilor săi și, din birou, trăgea cu urechea la cea mai mică trosnitură, părîndu-i-se că cineva a intrat în anticameră. Uneori suna servitoarea și întreba dacă ușa e deschisă, întrucît a auzit zgomot de pași. l se răspundea că nu fusese nimeni. Câteodată deschidea singur ușa de la birou și privea în anticameră, unde avea aproape întotdeauna neplăcerea să nu găsească nici un vizitator. Madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
popor care se autoguvernează - să nu îndepărteze pe filosofi, ci să le recunoască dreptul de a se rosti public.” “Tot așa [...] cum se povestește și despre Thales că, cercetănd stelele și privind în sus, a căzut într-un puț. O servitoare din Tracia, minte aleasă și subțire, l-a luat, zice-se, peste picior, cum că pune suflet să știe ce se află în cer, dar ce se află la picioarele sale și în juru-i îi scapă. Aceeași zeflemea se potrivește
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
bonne (the Maid) din Lecția să accepte varianta "corectă politic" the woman who does, un soi de "femeia care face treabă". "Aveți soluție, a întrebat-o Marie-France, și pentru bufonii lui Shakespeare? Ne puteți propune ceva pentru cameristele, valeții și servitoarele lui Moliere?" Toate acestea se petrec într-o lume care până deunăzi nu excela prin vertiginoase schimbări de mentalitate. Monica îmi povestește cum în Franța abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din Codul Napoleon, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se-ntoarce oarbă, urâtă, însă pocăită în brațele bărbatului; contele, cicisbeo al femeiei fierarului, natură nobilă, care nu refuză a-i da acestuia satisfacere tot după codul duelgiilor; mama fierarului, natură nobilă, contesa pe care a dădăcit-o, estremamente nobilă, servitoarea, o bunătate de femeie, ucenicii fierarului item, fetița cea de 6 ani, virtutea încarnată, păstorul luteran, un adevărat apostol, și toate aceste într-o dramă în care se petrec lucruri grozave. Această piesă curioasă este un infern plin de îngeri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
timp, tânărul absolvent de seminar reușise să-și convingă consătenii să accepte înființare unei școli în localitate, întocmește, împreună cu ei o Declarație, prin care își exprimă „dorința pentru luminarea fiilor noștri”, scop pentru care - scriu ei - „am preparat o casă servitoare pentru învățământul copiilor de aice și un stipendiu de câte patru lei pe un anu de fiecare contribuabilu - salariul unui învățătoriu”. Actul a fost semnat de locuitori din satele Condrea (Salcia), Dumitrache Cucoaneș, Dănăilă Perjeru, Manolache Nistor, Enache Crivățu ș.a.
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aranjament social, ea a avut dezavantajele la fel ca și avantajele ei. Puterea mare deținută de bătrâni în multe societăți preindustriale înseamnă că alții, adulții mai tineri au avut putere mai mică. Oare ne putem imagina astăzi o femeie fiind servitoarea soacrei ei cât trăiește aceasta așa cum era în China antică? Poate cineva să-și imagineze că un bărbat trebuie să aștepte să aibă propria proprietate, soție și copii până tatăl lui moare așa cum era în Irlanda medievală? GRUPURILE DE VÂRSTĂ
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
actele trupești în pat, iar ale altora nu le realizează deloc, unii autori găsesc locuri inedite. Astfel Birică o posedă pe Polina pe o movilă de lut rece, săpat în vederea fabricării de chirpici. În Cimitirul Buna-Vestire, un universitar vede o servitoare spălând podeaua. Profită de poziția ei și de lipsa desuurilor. Stăpâna casei îi surprinde și e inclusă în joc. În același roman, un tânăr beat violează o bătrână îngrijitoare de toalete. După un protest inițial, victima se plasează comod pe
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
despre medici. Arghezi scrie chiar o piesă satirică împotriva lor: Seringa. În Cimitirul Buna-Vestire medicii sunt complici cu groparii și primesc comision de la aceștia. Tratamentele costisitoare constau în injecții cu apă de la robinet. Este justificat, s-ar zice, scepticismul unei servitoare analfabete care, în loc de tratament medical, pune pe răni pânză de păianjen și își vindecă buba spurcând-o cu excremente, e drept că ale stăpânei. Copiii, pretinde ea, se vindecă de orice cu un cărbune stins în apă. Așa pare să
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
destructive pentru că dau detalii clare despre acțiuni concrete. Scrisoarea Miței se pierde. Scrisoarea Joițicăi e găsită de cine nu trebuie, dar apoi furată de domnul Nae Cațavencu. Scrisoarea lui Mircea către Wanda, în Gaițele, e cumpărată de malefica Fraila de la servitoarea Wandei cu banii cumnaților expeditorului. Numai ultima este fatală, dar nu adresantei, nici autorului, ci soției lui. În Jocul ielelor apar două scrisori ce motivează acțiunea: una a Mariei către Gelu, amantul său, în care e relatată o crimă a
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]