2,780 matches
-
un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu vin. — Niciodată, auzi? Niciodată! urlă cu ochii injectați de ură. Inima bătrânului servitor zvâcnește, avertizându-l că fle rul lui de curtean nu a dat nici de data asta greș. Dintr-un motiv pe care mintea nu reușește să-l pătrundă, împăratul nu este de loc po trivnic dorinței nesăbuite din sufletul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mădularul nu le e mort cu totul. Doi poponari. Încearcă să-și calmeze respirația precipitată. Ceva nu e în regulă. Nu păreau a fi ibovnici. Unul dintre ei avea hainele în ordine. Exhibiționiști atunci? Dar cum să-și permită niște servitori o asemenea mojicie față de gazda stăpânilor? Greu de crezut să nu fi aflat că pedeapsa pentru o asemenea faptă este cru cificarea. Atunci cine? Se uită în față la ferestrele sălii de lectură. Pe o zi senină și calmă ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chinuit. Sigur că i-a pătruns șiretlicul de la bun început. S-a amuzat chiar, ca o proastă. N-a înțeles că singurul mod în care Gallus intră în viața oamenilor este numai pe ușa din dos, ca hoții sau ca servitorii. Nu va alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și duplicitatea fac parte din natura lui și îl împiedică să se comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce ochii și-și stăpânește cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată din priviri să vadă dacă totul e bine organizat. Fără să vrea, zăbovește cu ochii pe chipurile mândre ale servitorilor. Aprobă imperceptibil din cap. Quintius i-a ales bine. Sunt cu toții frumoși la vedere. Pieptănați și îmbrăcați la fel. Sunt, se pare, și în asentimentul lui Claudius. — Îmi place u... uniforma, murmură destul de tare. Cu fi... fir de aur. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nimic, domina, murmură pierdut, printre picăturile de su doare ce-i țâșnesc din toți porii. O contemplă în tăcere, cu sufletul opărit. Domina, așa îi spune și el, la fel ca toți ceilalți membri ai fa miliei, de la copii până la servitori. Nu scumpa mea, ci domina. Nu i-a șoptit niciodată un nume de alint. Nu i-a cerut-o și nici el n-a simțit nevoia. Ea este domina, stăpâna casei. Prezența ei impune reținere în conversație și comportament. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Armăsar de prăsilă, bun să o lase borțoasă. Să-i facă copii. El nu e decât un pion în lupta ei pentru putere. Un pion pe care îl împinge tot timpul în față. Îl mână din urmă ca pe un servitor. Nu cu biciul sau cu ocara, cum face cu sclavii, ci cu gheața din suflet, cu focul orgoliului și al trufiei ce se ascund sub masca de soție supusă și ascultătoare. Găsește puterea să zâmbească. Halal nevastă! O soție adevărată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ianuarius o altă însărcinare. Germanicus înțelege și nu mai insistă. Îl apucă de braț: — Unde e lectica ta? Afară? — Nu, n-am venit cu... — Ia puneți mâna și scoateți iute husa de pe încă o lectică, strigă stăpânul către grupul de servitori care încearcă să acopere atriumul cu pânze, ca să facă umbră. Nu e nevoie, protestează moale Herodes. Se bate ușor cu palmele peste un început de burtă: — Trebuie să mai dau jos din burdihanul ăsta! Prietenul său îi aruncă o privire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-o clădire închiriată. Personalul infirmeriei era format dintr-un medic, acesta fiind medicul plășii și al orașului Mangalia, un subchirurg, "care este, în același timp, și agent sanitar"2627, un vaccinator "care servește și ca infirmier"2628 și doi servitori. În aceste condiții, prefectul județului Constanța aprecia că "deși resursele bugetare ale orașului sunt mici, este indispensabil să se găsească mijloacele pentru a se numi un medic de oraș deoarece actualul medic de plasă nu poate face față la numeroasele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr fire albe. Privindu-le, samuraiul își aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima oară pușca în mână. Yozō cel cu ochi duși în fundul capului, cu pomeți ascuțiți și mirosind a pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
España. Velasco închise Biblia și, arborând din nou același zâmbet de mai înainte, își trecu roată privirea peste negustori ca să vadă ce sentimente le stârnise povestirea lui. Printre chipurile lor cuminți, găsi unul care-l privea parcă înfuriat. Era Yozō, servitorul samuraiului. După ce Velasco ieși din cabina cea mare, negustorii își puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin, dar se simțea rușinat când îl vedea pe Velasco după ce acesta îi împrumutase lui Yozō din puținele sale haine și așternuturi. În mintea sa, îl socotea pe Yozō un supus, un servitor, dar Velasco nu făcea asemenea deosebiri. — La ce bun să le vezi pe toate cu ochi răi? spuse samuraiul de alături. Nici mie nu-mi place... — Mirosul lui Velasco arată înverșunarea străinilor! continuă Matsuki. Numai un bărbat ce răspândește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea fi Papa. Numai că Papa are o putere mult mai mare chiar și decât Măria Sa împăratul. Dar până și Papa... nu e decât un servitor în fața unui alt Om. Zâmbind, Velasco cercetă chipurile solilor. — Cred că înțelegeți și fără să vă spun... cine este acel Om. ...Ați văzut chipul Său pretutindeni în Nueva España. Și nu numai în Nueva España. Nu numai aici în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dau? Întrebă Macomber. — O liră e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să le-o Împartă șefu’ lor? — Clar. Cu o jumătate de oră mai devreme, Francis Mcomber fusese purtat În triumf pe brațele bucătarului, ale servitorilor, ale jupuitorului și ale hamalilor, de la marginea câmpului până la cortul său. Cei care cărau armele nu participaseră la această demonstrație. După ce băștinașii l-au lăsat jos, el le-a strâns mâinile, s-a lăsat felicitat și apoi a intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stat și și-au băut cocteilurile abia răcite, ezitând să se privească-n ochi cât timp băieții au pus masa. Wilson și-a dat seama că toți băieții se cam prinseseră cum stă treaba și, când l-a surprins pe servitorul lui Macomber uitându-se curios la stăpânul său În timp ce punea farfuriile, s-a răstit la el În swahili. Băiatul s-a Îndepărtat, fără ca fața lui să exprime ceva. — Ce i-ai zis? Întrebă Macomber. — Nimic. I-am spus să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
peste toată câmpia. Mici vietăți Își căutau hrana pe lângă tabără - le privea cum ieșeau din tufișuri, aplecându-și rapid capetele și dând din coadă. Păsările nu mai stăteau pe pământ. Se adunaseră ciorchine-ntr-un copac. Acum erau mai multe. Servitorul lui stătea lângă pat. — Memsahib mers să vâneze. Vrea bwana ceva? — Nimic. Se dusese să-mpuște ceva și, știind cât Îi place lui să vadă animăluțele, se dusese cât mai departe, ca să nu deranjeze priveliștea pe care-o avea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
casa Mamei Scumpe. Când tovarășul cel sărac care avea o fiică s-a Întâlnit cu cel bogat care avea un fiu, i-a pomenit de jurământul lor din trecut, deși standardele lor de viață erau acum incompatibile. Toată lumea știa, spuneau servitorii, că bunicul meu era un bărbat cu un Înalt simț al moralității dacă l-a forțat pe fiul său cel mai mare să se Însoare cu o fată atât de insipidă, atât de lipsită de farmec, care să compenseze zestrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-l aștepta portarul, un om rău pe nume Luo pe care nici unul dintre noi nu-l plăcea. El aranjase plecarea noastră În grabă Înainte ca Shanghaiul să cadă cu totul În mâinile comuniștilor. În fața fraților mei, a bunicului și a servitorilor, Mama Scumpă continua să protesteze privindu-mă și așteptând să spun ce voia să audă. Ar fi trebuit să mă arunc la picioarele ei, să mă dau cu capul de podea și s-o implor să nu mă părăsească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asistentă birmaneză cu ochi strălucitori care lucra la secția de chirurgie. Și ea vorbea o engleză impecabilă pentru că fusese adoptată de un cuplu britanic al cărui automobil accelerase fără vreun motiv aparent și-i lovise și ucisese părinții care fuseseră servitorii devotați ai cuplului adoptiv. Într-o zi, asistenta și trei misionari plecaseră cu mașina Într-un sat unde era un Început de epidemie de malarie printre noii profesori americani. Pe drum, mașina ieșise de pe drum și se răsturnase Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
său. După ce s-a lăsat păcălit să bage bani Într-o speculație, situația sa financiară a cunoscut o răsturnare fără Întoarcere. Gata cu balurile mascate care răsunau de râsete, de fapt, gata cu râsetele pentru că nu le mai rămăsese nici un servitor care să pregătească, să Întrețină și să strângă după baluri. Nu tu un servitor sau măcar un valet, bucătar sau fată la bucătărie, grădinar sau băiat la grajduri. Matilda Andrews a căzut Într-o stare de perpetuă apatie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
financiară a cunoscut o răsturnare fără Întoarcere. Gata cu balurile mascate care răsunau de râsete, de fapt, gata cu râsetele pentru că nu le mai rămăsese nici un servitor care să pregătească, să Întrețină și să strângă după baluri. Nu tu un servitor sau măcar un valet, bucătar sau fată la bucătărie, grădinar sau băiat la grajduri. Matilda Andrews a căzut Într-o stare de perpetuă apatie și s-a Închis În apartamentul ei, unde stătea de vorbă cu soțiile demnitarilor din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Multe articole rămâneau nevândute, dar marja de profit era suficient de mare ca Phineas să devină din nou un om bogat. În acea comunitate restrânsă, familia Andrews ajunsese repede să aibă standardul unei familii de Înalți funcționari. Avea douăzeci de servitori, ar fi putut avea și o sută dacă doreau, și trăiau Într-o casă cu atâtea camere și grădini că cele mai multe dintre ele nu aveau nici o destinație precisă. Phineas nu era un om rău, ci doar Împrăștiat și ineficient. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părăseam casa din Shanghai În pragul revoluției comuniste. V-am spus deja ce nebunie era să te hotărăști ce să iei cu tine, să faci aranjamente ca să fugi. Nu era loc decât pentru familia mea, așa că nu ne-am luat servitorii cu noi, ceea ce era foarte trist pentru noi toți, dar ne-am dat seama și cât de incapabili eram să ne descurcăm singuri. Bucătarul și doica fraților mei se tânguiau că și-au pierdut locul pe lume. Ceilalți - mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
foarte trist pentru noi toți, dar ne-am dat seama și cât de incapabili eram să ne descurcăm singuri. Bucătarul și doica fraților mei se tânguiau că și-au pierdut locul pe lume. Ceilalți - mai ales cei mai puțin harnici servitori ai noștri - Își făceau deja planuri cum să devină niște proletari puternici sub noul regim, și, Încercând să-și intre În noul rol, ne-au spus-o verde-n față că se bucurau să scape de noi, „paraziții burghezi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
proletari puternici sub noul regim, și, Încercând să-și intre În noul rol, ne-au spus-o verde-n față că se bucurau să scape de noi, „paraziții burghezi ai Chinei“, cum ne-au numit. Un rămas-bun destul de neplăcut. Dar servitorul de care-mi amintesc cel mai bine În acea noapte a fost portarul, Luo. El, tatăl lui și bunicul lui, toți lucraseră pentru familia mea. Tradiție sau nu, Luo era un tip antipatic căruia Îi plăcea să joace jocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]