740 matches
-
urat numărul șapte condoleanțe pentru căței, i-a cerut scuze în numele meu, degeaba: de câte ori l-am vizitat după aceea, trebuia să trimită un coleg înarmat cu un băț să mă aștepte la 100 de metri de bloc, ca să nu fiu sfâșiată; nu-mi dau seama de unde știa că eu gătisem tocana... Mi-au explicat anchetatorii mai târziu că avea fler, era o cățea polițistă sub acoperire. Fusese infiltrată în bloc ca să-i supravegheze pe traficanți... - mâncărurile arse pot fi aruncate la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
2006), Alex Muchielli et al., Teoria proceselor de comunicare (2006); Dominique Paquet, Frumusețea. O istorie a eternului feminin (2007); Suzanne Lilar, Cuplul, 2008; Jacques Maritain, Omul și statul, 2008, Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii. Pioase amintiri (2010), Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată (2010), Marquerite Yourcenar, Ce? Eternitatea (2011). Traduce, de asemenea, numeroase volume pentru colecția "Cotidianul" coordonată la Editura Univers. Premiul I pentru proză la Concursul Național "Tinere condeie", București (1993), Marele Premiu pentru proză și poezie la Concursul Internațional "Iulia Hașdeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Bloy, Mîntuirea prin evrei. Sîngele săracului Dan Botta, Unduire și moarte Thomas Carlyle, Cultul Eroilor Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației Emile Durkheim, Despre sinucidere Jules de Gaultier, Bovarismul Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei Vasile Lovinescu, Incantația sîngelui Vasile Lovinescu, Mitul sfîșiat Vasile Lovinescu, Monarhul ascuns Marcel Mauss, Eseu despre dar Marian Papahagi, Fața și reversul Marcel Petrișor, Gogol Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine Vassili Rozanov, Apocalipsa timpurilor noastre Lev Șestov, Începuturi și stîrșituri
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sălbatic, pletele aurii ale clematitei rodite, nucile mărunte ale ghințurei albe ca laptele, tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci gata să se deschidă, desfăcîndu-și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sale clasice, care privea către cele o mie de ferestre oarbe ale hotelului Adlon, distrus de flăcări. Ceva mai încolo, ruinele ambasadelor și reședințelor particulare aveau un aer de melancolie distinsă și oarecum încărcată, ce amintea de Palmira. Drapelul roșu, sfîșiat, mai degrabă atîrna decît plutea deasupra Porții Brandenburg, arc de triumf știrbit de tirurile artileriei. Pietrele sale, smălțate de nuanțele cenușii roșiatice ale apusului, păreau a fi niște ruine nespus de vechi, triste și senine. Ajunsesem pe altă planetă. Asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și imperialiste: în fapt, din punct de vedere istoric, democrațiile occidentale s-au arătat înclinate mai curînd să se alimenteze din imperialism decît să-i limiteze constrîngerile implacabile, și nimic nu pare să se fi schimbat. Chiar dacă Europa este dărîmată, sfîșiată, sfărîmată, prăbușită, ea rămîne în spiritul denigratorilor săi sălașul cuceririi și al dominației, potrivit unui fenomen foarte des întîlnit de histerezis psihologic, care menține prezent, împotriva tuturor evidențelor, adevărul din trecut. După același histerezis, întreținut de propaganda comunistă, Germania paralitică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o mare parte din textura planetară. Ne aflăm de bună seamă în era planetară de vreme ce aceasta se află în noi. Nu ne aflăm doar în era planetară, ne aflăm în epoca de fier planetară. Devenind solidară de facto, planeta rămîne sfîșiată, convulsivă, seismică. Vechile dușmănii și înverșunări, rasiale, etnice, religioase, departe de a fi dispărut, au năvălit asupra formelor moderne de civilizație, începînd cu statul-națiune. Acea formulă, împrumutată de la asupritori, care le-a permis colonizaților să se elibereze s-a generalizat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
utopiile totalitare. În forme ce sfidează dreapta judecată. Excesul raționalist s-a întors contra rațiunii expunând vaste regiuni bunului plac al dictatorilor. Societatea românească n-a fost nici ea scutită de asemenea experiențe. Supusă la mari presiuni, într-o Europă sfâșiată, ea n-a fost în stare să oprească, după ultimul război mondial, instaurarea dictaturii comuniste. Și a plătit, de aceea, un preț extrem de ridicat, începând cu morții din 8 noiembrie 1943 și terminând cu genocidul pus la cale de regim
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în lumea comunistă. Răfuială în oraș împrumută, cu o mare dexteritate, formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
criminale, riscurile de proliferare haotică a armamentului nuclear toate acestea au reprezentat prețul pentru libertatea redobândită de Europa Centrală și de Est. În 1998-1999, când izbucnește din nou conflictul în Balcanii de vest cum e numit acum cu pudoare spațiul sfâșiat al fostei Federații Iugoslave, importanța strategică a României, prea puțin luată în seamă până atunci, s-a aflat subit într-o lumină orbitoare. Acestei noi conjuncturi i se adaugă și faptul că Rusia lui Elțân nu-și poate permite să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o abandoneze. În primăvara lui 1993, prietena Îl anunță: „Am uitat să-mi iau pilula luna trecută. Sunt Însărcinată și bineînțeles că păstrez copilul. De tine depinde dacă vrei să fie și al tău”. Și iată-l pe eroul nostru sfâșiat dureros Între dorința de a nu-și bulversa deloc viața și ocazia de a-și vedea Împlinit unul dintre cele mai dragi vise... În Revoluția Solară Uranus, Neptun și Venus din casa a V-a (copiii) se află În opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon ori hohot rătăcitor, din via,/ Multipla fremătare n-a străbătut prin zid./ Doar, rareori, cînd vîntul își despletea urgia,/ Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini și-acum mă dor/ De-a fi-ncercat să-mbine sau de-a fi vrut să spargă/ Puținul de cristale, desprins întîmplător./ Căci truda, - truda numai, - putea ea să învie/ Simetrica ta moarte și miezul tău steril?". Veghea ne
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sus. Mă vor ierta, sper, cei care fac acest apostolat public din convingerea iluministă că merită, în orice condiții, să aduci un strop de lumină intelectuală în viețile de cele mai multe ori triste ale acestor copii lăsați în derivă, cu familii sfâșiate sau plecate în lume pentru a câștiga o bucată de pâine, aruncați într-o lume fără repere morale și valori. Pentru ei, pentru acești dascăli de vocație care, în ciuda vitregiilor, își continuă lupta cu întunericul neștiinței, pentru copiii care merg
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ing. Alpár Wonerth, din Timișoara. Emblema Excelenței Sale Petru Gherghel este o compoziție cu note de specificitate ale demnității de episcop, având în zona centrală scut timbrat cu pălărie episcopală cu ciucuri ce atârnă de o parte și de alta. Scutul sfâșiat încrucișat este așezat pe panglică cu deviza „CA TOȚI SĂ FIE UNA” și are, după cum receptăm noi imaginile simbol, în cartierul 1, palatul episcopal, în cartierul 2, vechea catedrală, în cartierul 3, Maica Domnului, Maria, iar în cartierul 4, Sfântul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să le dezvăluie, ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai permisivă, în care un suflet sfîșiat are dreptul să-și strige durerea fără s-o ascundă sub farduri. Jocul trecerilor de nivel, dacă le putem numi astfel, atacă toate aspectele scriiturii, de la vocabular la filo sofia timpului, trecînd prin codurile de încheiere. Într-adevăr, citi torul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
celui dintîi dar, de această dată, din punctul de vedere al trădătorului. Ipostază infinit mai complexă și mai dificilă, pentru că, dincolo de empatia autorului pentru eroul-personaj care îl bîntuie, îndoielile se strecoară tot mai insidios în mintea cititorului. Într-o țară sfîșiată, precum Irlanda, care e locul unui combatant zdrobit de Istorie, obosit ființial, purtat de un război pe care nu și l-a dorit? Cu sobrietate și discreție, Chalandon (devenit Antoine în text) mînuiește măiestru cuvinte precise, lacrimi și tăceri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l depăși chiar prin simpla virtute a limbajului, aceasta e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și infatuat care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu care am afinități. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
La românii lăudați”) este proiectată imaginea unui trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe se răsfrânge deopotrivă în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
plouă, Cu ploaia ce cade, m-apasă Durerea cea veche, - cea nouă... Afară e trist ca și-n casă, - Plouă, - plouă. De acum, efect al condițiilor de viață, Macedonski apare invadat de psihoza de persecuție. Poetul e sub trăsnet, lovit, sfâșiat. Aci el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alpár Wonerth, din Timișoara. Emblemă Excelentei Sale Petru Gherghel este o compoziție cu note de specificitate ale demnității de episcop, având în zona centrală scut timbrat cu pălărie episcopala cu ciucuri ce atârnă de o parte și de alta. Scutul sfâșiat încrucișat este așezat pe panglică cu deviza „CĂ TOȚI SĂ FIE UNA” și are, după cum receptam noi imaginile simbol, în cartierul 1, palatul episcopal, în cartierul 2, vechea catedrală, în cartierul 3, Maica Domnului, Maria, iar în cartierul 4, Sfanțul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite de ipocrizia și parvenitismul vremii. Abstracția și convenționalul minează o astfel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
propria-i suferință, devine ageră și devoratoare „ca tigrul În pustiuri”: „Îmi place a naturei sălbatecă mînie, Și negură, și viscol, și cer Întărîtat, Și tot ce e de groază, ce e În armonie Cu focul care arde În pieptu-mi sfîșiat. La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfa așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sfngerînd.” Tudor Vianu credea că Gr. Alexandrescu „descrie o configurație, nu un peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]