864 matches
-
departe. close. so far away; Marele Premiu Nichita Stănescu al Serilor de Poezie de la Desești (2010); Țara mea, viața mea, dragostea mea despre modesta mea ratare personală, ed. RENTROP & STRATON, 2014. Antologii de poezie în care este prezent: Dan-Silviu Boerescu, Sfâșierea lui Morfeu, ed. Phoenix, București, 1994; Laurențiu Ulici, O mie și una de poezii românești, ed. DU Style, București, 1997; Dan-Silviu Boerescu, Mica antologie a poeziei române, ed. Regală, București, 1998; Vasile Muste, Un sfert de veac de poezie, ed.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și a încercat să le depășească, vizând acea stare de grație, de ieșire din propriul eu, când înțelegi la modul profund, total, că tu ești celălalt, că poți parcurge o succesiune infinită de vieți prin identificarea cu substanța eternă: Arheul. Sfâșierea tragică a unui suflet conștient de căderea în corporal, de scufundarea „în toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ” atrage după sine, în mod firesc, întoarcerea la credință, la rugăciune. Poezia cu acest
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și a încercat să le depășească, vizând acea stare de grație, de ieșire din propriul eu, când înțelegi la modul profund, total, că tu ești celălalt, că poți parcurge o succesiune infinită de vieți prin identificarea cu substanța eternă: Arheul. Sfâșierea tragică a unui suflet conștient de căderea în corporal, de scufundarea „în toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ” atrage după sine, în mod firesc, întoarcerea la credință, la rugăciune. Poezia cu acest
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
uman, prea uman... O slăbiciune a creatorului ei ca și în cazul lui Kuraghin, când doar războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te omor și penibilă experiența morală alături de Platon Karataev. Teren al acestei dedublări aflam că a fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că nu știu de toate ale tale? Crezi că nu știu că ții calea lui Ștefan?... De asta te gătești, ca să-i ieși înainte!... Simți o amețeală, o sfâșiere. Fata lui Sanis se ridicase cu ochii plini de mânie; voia să spuie ceva și-i tremurau buzele. Apoi izbucni, șuierându-și cuvintele: — Crezi c-are să te ieie!... Ai să rămâi cu copilul tău în sărăcie... Da! poate mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și revine la ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-o parte, și-a zărit fiul îndreptându-se spre ea cu un mers încet, în cerc, pașii lui tăcuți se învârteau în jurul ei, o privea cu reproș, fără să clipească, dar fără o vorbă și ea gesticula disperată, cu sfâșieri de inimă atât de intense, încât răspundeau în întreg trupul, în picioare, în brațe, în măruntaie, în creieri, dar el continua s-o privească rece, cu o liniște de moarte Îdintr-odată spațiul aducând a încăpere în care se aflau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scuipe sputa care o sufoca, să-și șteargă buzele ude și fierbinți; n-a mai fost în stare de altă mișcare, nici cât să întindă mâna până la soneria de la marginea patului, să cheme o soră. Rămăsese pironită locului de o sfâșiere lăuntrică ce părea să nu se mai sfârșească și care mai părea să fie și ultima. „Pricepi?“ Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric subțiat de sclipirile lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal al motorului și alunecarea roților pe astalt, ca o sfâșiere interminabilă de hârtie. Îi zâmbea, dar nu se simțea bine, însă nu i-a spus asta, pentru că nu se simțea într-atât de rău pe cât îi fusese în timpul nopții. Se vedea cum va fi arătat: gustând o vreme din bunătățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi fulgerător. Se simțea sensibilizat la maximum. În autobuz i se părea uneori că simte capul Ioanei Sandi pe umărul lui, cum făcea aproape întotdeauna când călătoreau împreună. Întorcea privirea și, evident, nu era nimeni, dar simțea un fel de sfâșiere în adâncurile lui. Cuvintele cântecelor pe care le asculta întâmplător îl durea. Întotdeauna avusese o memorie formidabilă, își amintea după mulți ani cifre, vorbe, vise, culorile în care se îmbrăcase careva, gesturile. Dar atunci i se părea că niciodată memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori frâul calului în jurul mâinii. Numai că imaginea rămăsese și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sunt doar puțin răcit, răspunse el zâmbind forțat. Ce spuneai? — Moartea a fost cauzată prin strangulare. Cu ceva subțire și neted, poate un cablu electric. Are răni extinse pe spate, Între umeri, iar fruntea, nasul și obrajii prezintă urme de sfâșiere. Aș spune că agresorul l-a pus pe copil la pământ și s-a lăsat În genunchi pe spatele lui În timp ce Îl strangula. Tonul vocii ei era foarte profesional, ca și cum disecarea copiilor era ceva ce făcea În fiecare zi. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe scîndura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
afli și tu, precum polenul“, spunea el. „Tot ce am scris și chiar ce am tradus se află sub semnul tău.“ CÎntarea CÎntărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfîșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, avînd o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
studenți (Universitas magistrorum et scholarium), dar și a disciplinelor cunoașterii (Universitas scientarium). Renașterea se va afirma cu putere ca o pedagogie a totalității. Pentru Comenius, această pedagogie a unității - pe care el a numit-o pansophia - reprezenta un remediu pentru sfâșierea științei în discipline fără legătură între ele. Căutarea unității, a integralității, transmisă din epocă în epocă, a devenit una din marile axe ale istoriei cunoașterii. Pe măsură ce progresul științei se realizează prin specializare, preocuparea pentru unitate trezește dorința unei regrupări care
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De vrei să mă știi, cutreerând prin crucile plânse. Vino și vezi cum sângele mi-e bolnav în adâncuri de iarnă. Vino și vezi-mi veacul cum a înfrunzând prin sfâșieri, tremurânde. Dar, eu știu că numai bunătatea lui Dumnezeu va împărți dreptatea în așa fel încât cel vinovat va trebui să moară, puțin câte puțin, astfel încât din pământul de lună, chipul lui îmi va zâmbi pentru o veșnicie de clipe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
își află moartea și infamul Roland. Europa lui Corto cuprinde și un colț scăldat în sânge și răzbunare. Călător în Irlanda pe cale de a deveni dominion, după anii de luptă ce culminează cu Easter rising, Corto este spectatorul ce contemplă sfâșierea unei națiuni și prăbușirea unor familii. Aprigul sânge celt trăiește în femeile care au energia devoratoare și ucigașă a zeităților păgâne, în vreme ce bărbații spală în sânge trădarea de frate. Sumbră și înconjurată de o aură a exaltării romantice, Irlanda lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
afli și tu, precum polenul“, spunea el. „Tot ce am scris și chiar ce am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfâșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, având o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
orașul de pe Dunăre. Era detașat pentru câteva luni în capitala Ungariei. Stătea foarte puțin în țară. Călătoriile lui erau stranii și neașteptate. Absențele lui o dureau tot mai tare, erau mai devastatoare ca durerea de dinți, simțea un fel de sfâșiere în șira spinării. Se știa o ființă rațională, își controla perfect viața, dar cu Alex pășise pe un teren mlăștinos. Trăia cu amintirea atingerilor lui cum trăiești cu nevoia de aer. Parcă toate frustrările vieții ei se răvășiseră în această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație nesfârșită de greață. Nu mai poate suporta această sfâșiere lăuntrică, îi vine să-și ia lumea în cap, înțelege că e complet manipulată, dar nu se poate opune sentimentelor care îi devastează ființa. L-a sunat să-i spună că va avea un concert, de data aceasta chiar la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în când, considerații despre literatură... numai fragmentul poate reda sfâșierile mele... mi se pare că-mi inventez identitatea... dar oare ce e adevărata sinceritate? Care-i adevăratul eu? Eu mai sunt eu când scriu? A, nu uita să zici, cât de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Acum atacam chiar unicitatea ființei mele. Dintr-odată, ființa mea s-a rupt în două. Una care juca cu piesele albe, alta care juca cu piesele negre. Aceste jumătăți din mine se combinau, se refăceau, se reuneau, într-o continuă sfâșiere și reconstituire a unității mele. După un timp am renunțat și la tablă. Stăteam întins în pat și ore întregi, cu ochii în tavan, mă luptam corp la corp cu mine însumi, cum zicea Van Gogh, dar nu ca să creez
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]