14,354 matches
-
nume să-și ispășească - sau măcar recunoască - cele făcute, singurul punct care rămâne deschis discuției în esență se vede legat de însuși titlul lucrării - pe care-l punem sub semnul întrebării. Dacă, închis vreme îndelungată, cu perspectiva de a-și sfârși viața în detenție, torturat fizic la limita supraviețuirii, condamnat pentru vocația de creator literar, dar, totodată, în aceste condiții, Dinu Pillat luminându-și orbitor credința, descoperă sursa împăcării cu viața și cu destinul, desigur, titlul se justifică și este, chiar
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda Hutcheon). În același timp este o pendulare între viitor, prolepsele prin care cititorul află cum vor sfîrși eroii cărții, datorate Creatorului și trecut, prin analepsele ce survin, inserate în prezentul narațiunii. Nu numai că cititorul este pus la curent cu tot ceea ce gîndește fiecare personaj dar află și lucruri pe care ceilalți nu le știu; bunăoară, Aron
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
a fiului său ci și de catastrofa nucleară de la Cernobîl, de suferințele atroce ale puținilor supraviețuitori de care află vizitîndu-și, după o lungă ezitare, țara din care fugise în condiții umilitoare, sperînd să devină un pictor celebru la New York și sfîrșind prin a ajunge un simplu zugrav dar simțindu-se cu adevărat un cetățean american, chiar dacă trebuie să-și refacă anual, ,,cartea verde". Participarea eroilor fictivi la evenimente reale creează o atmosferă de ,,indeterminare", în care imaginarul și realul se suprapun
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
incursiune în perioada post revoluționară, în care cititorului i se prezintă adevărul despre existența cotidiană. Tragicul pândește din umbră, însă povestea din spatele realității crude este una de dragoste, având centrate două personaje ș Ștefan și Elena, a căror idilă se sfârșește trist. Ștefi, un tânăr originar din Bulzeștiul Doljului, este prezentat ca elev la Craiova, student la București, bursier în Rhodos (Grecia). Locuiește în gazdă la Leonora, o femeie echilibrată, marcată, totuși, de regimul abuziv. În carte, îi mai întâlnim pe
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la deviza Țvetaevei: Scrieți, scrieți, scrieți cât mai mult!", Aura Christi formulează și reformulează fraze infinite care nu pot sfârși decât în redundanță. Textul plutește deasupra semnificațiilor, eseurile eterogene nu ajung nicăieri sau, mai exact, se pierd în propriile labirinturi, iar impresia finală este de vast șantier. Iată un fragment despre un poem al lui Nichita: "Un timp care există
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
modă, făceau o croazieră culturală de cinci săptămâni prin insulele Mării Egee. Doamna Forbes sosi în ultima sâmbătă a lui iulie, cu vaporașul ce făcea curse regulate de la Palermo, și de cum am văzut-o ne-am dat seama că sărbătoarea se sfârșise. Purta pe căldura aceea meridională niște cizme soldățești și o rochie cu reverele petrecute și avea părul tuns scurt, băiețește, sub pălăria de fetru. Mirosea a urină de maimuță: ,, Așa miros toți europenii, mai ales vara", ne spuse tata. ,,Este
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
în cu totul altă parte, ale cărei vorbe nu ai cum să știi de te avertizează sau blesteamă. Iar foarte aproape de final (în "capitolul" 71 din 81 cîte are cartea, ce, de altfel, dă impresia că s-ar fi putut sfîrși oricînd sau, ca și călătoria, ar fi putut continua la nesfîrșit), întîlnim o serie de "definiții" alternative ale istoriei, care poate că ar merita citate in extenso. Iată-le: "Istoria este o enigmă. Sau istoria nu e altceva decît minciună
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
implicit, mentale care puneau în valoare tipologii. Într-un tîrg de provincie moldovenesc conviețuirea civilizată dintre un român, un evreu și un turc era un fapt obișnuit. Spectacolul lui Gonța se dorește a fi complex. Din nefericire, nu și modern. Sfîrșește prin a fi, cum s-ar spune, nici una, nici alta. Rostirea nu mai este una memorabilă, nu se pune accentul pe asta, dar nici regia nu propune soluții, idei noi, provocatoare legate, poate, în primul rînd de toleranță, un subiect
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
lată. Pe degete-mi crescuseră Din loc în loc, negi de cerneală, Și toți se logodiseră Purtând inele de-osteneală. Iar brațele-mi, două păreri Pe trena pieptului, abrupte, Slujeau regatul de tăceri Cu sulițe din beznă rupte. Picioarele mi se sfârșeau La țărmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajiști de nașteri arvunite. MĂ-NDEMNI Puțin mai mult sau multicel îmi ceri Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri: Plămadă din făina clipelor Dospită sub ștergarul palmelor. Mă-ndemni
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
trecut cele două ore și jumătate. Nimeni nu se foiește și nu cască în sală și nici chiar fumătorii nu suferă prea tare. Construcția lui Yuri Kordonski și a întregei echipe este seducătoare. Spectatorul este la început un invitat care sfîrșește prin a deveni un martor-prizonier care își petrece un interval pe moșia profesorului Serebreakov, retras la țară ca urmare a ieșirii la pensie. Totul în jur este concret, obiectele au consistență și utilizare. Deodată ceva - o lumină, un miros, o
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
ales (ca vicepreședinte, pe vremea lui L. Ulici, beneficiind de numire, fără a fi măcar membru în Consiliu). După dispariția lui Ulici, Comitetul Director i-a dat atribuții care se limitau la organizarea Conferinței. S-a folosit abuziv de ele, sfîrșind prin a participa la toate adunările din filiale ca să-și facă propagandă, trăgînd sfori, împărțind promisiuni și discreditîndu-și contracandidații. Lucru și mai grav: nu pe banii săi, ci pe ai Uniunii a bătut filialele. Și, venind vorba de bani, trebuie
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să-ți arăt linia care îl anulează, făcându-l inofensiv prin adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia proză - Labirint - lectorului i se servesc formulări axiomatice de genul: Unde sfârșește viața începe arta sau, mai precis, unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept să-i slăvim pe
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
chefliilor de la țigani), adormit în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit prin a mă obosi. El se poate, cred, lucra, strînge, ritma (atenție la excesivele coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
ceilalți sau ai simțit, la un moment dat, că te incomodează? Nu m-a ajutat niciodată, m-a încurcat tot timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Așa arată spectacolele tale. Te încăpățînezi aproape să
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
unor imbolduri doctrinare, forma ajunge a se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
generației de critici interbelici și ea a fost preluată nediscriminatoriu de criticii contemporani. Datarea celor două mari curente nu mai pare să pună astăzi nici o problemă. Acceptată fiind ideea formaliștilor ruși că o epocă literară nu începe și nu se sfîrșește exact acolo unde se sfîrșește ori începe epoca de dinaintea sau din urma ei, ci se "pregătește", subteran, o bucată de vreme, prelungindu-se apoi, tot subteran, ani buni, periodizarea actuală a literaturii diferă considerabil de aceea de odinioară. Iată: romantismul
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
ea a fost preluată nediscriminatoriu de criticii contemporani. Datarea celor două mari curente nu mai pare să pună astăzi nici o problemă. Acceptată fiind ideea formaliștilor ruși că o epocă literară nu începe și nu se sfîrșește exact acolo unde se sfîrșește ori începe epoca de dinaintea sau din urma ei, ci se "pregătește", subteran, o bucată de vreme, prelungindu-se apoi, tot subteran, ani buni, periodizarea actuală a literaturii diferă considerabil de aceea de odinioară. Iată: romantismul se întinde de la manifestul lui
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
speranță, într-un moment când chestiunile majore cu care s-au confruntat în narațiune s-au rezolvat. Pentru mine, când scriu un roman, e o preocupare constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întotdeauna o idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă de obicei pe măsură ce se încheagă opera. Aceasta și din cauză că scrierea unui roman implică atâtea "coduri" - codurile coerenței narative, ale plauzibilității psihologice, semnificației tematice, eleganței formale etc. etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
al familiei Valldaura este locuința lor, spațiul sacru ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
de multe ori și monotonie. Ioan Flora scrie "aproape-poeme" "rîvnind la statutul de poezie și izbutind fragmentar aceasta". Același ton păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu propria generație, a cerchiștilor, și sfârșind cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și o imagine completă, exactă și destul de nuanțată asupra literaturii române postbelice. Schimbările de "canon" nu sunt importante pentru el decît în măsura în care se supun celui mai restrictiv "canon": al valorii. Acest extraordinar
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
volume, lucrarea era amenințată să se risipească, ajungînd mai bine în marile biblioteci publice, dar mai greu în bibliotecile cercetătorilor. Dar, nenorocire, editorul, dl. Tiberiu Avramescu, ne previne acum că pune capăt muncii sale, reeditarea cărții lui C. Bacalbașa luînd sfîrșit cu anul 1888. E o decizie care mă mîhnește mult (căci mai e mult pînă departe), ea relevînd soarta dramatică a edițiilor critice la noi, prost retribuite și insuficient considerate. Poate că stimatul editor va reveni, totuși, asupra deciziei sale
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
în 1888), nu realizase numai independența țării dar pusese fundamentele României moderne. În ciuda uzanțelor rotativei guvernamentale la fiecare patru ani, regele avea încredere în guvernul său și rezista avalanșei în manifestări a Opoziției Unite, pentru debarcarea guvernului. Și cînd a sfîrșit prin a o face, în martie 1888, nu a făcut-o în favoarea extrem de gălăgioasei opoziții unite. A numit un guvern junimist în frunte cu Theodor Rosetti, cu P.P. Carp la Externe și T. Maiorescu la Instrucție Publică, tocmai pentru că gruparea
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
dominat de încrîncenata luptă dintre guvern și Opoziția unită înregistrează abandonarea, de către Take Ionescu, a partidului liberal și trecerea lui în opoziție. De atunci începe, de fapt, cariera lui Take Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881, în aprilie, publică G. Panu în Lupta, în semn de protest, celebrul articol antidinastic Omul periculos. Panu scria în acel furtunos articol: "Instigatorul acestei
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
dintru început într-un anume fel. Ce rost ar mai avea, prin urmare, să mă plîng, incontinent, de nedreptăți? Ajunge să le constat concrescute cu ceea ce sînt, " Puțin cîte puțin, mărturisea Cioran, ne obișnuim cu nedreptățile cărora le cădem victimă, sfîrșind chiar a le iubi. Ele fac parte din decorul și din structura existenței noastre, se confundă cu ea". Îmi descopăr, tot mai mult, un suflet cioranian. Credeți în destin? Da, cred în destin ca într-o forță misterioasă, capabilă a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O astfel de distrugere a cărților trimite cu gîndul la Urmuz care sesizează criza literaturii tradiționale și face o apologie a devorării acesteia de către bizarele sale personaje. Și personajele lui
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]