814 matches
-
înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin parc, au mâncat înghețată pe băț și au făcut poze la minut la un fotograf care se afla în parc pentru așa ceva. Ziua era pe sfârșite. Nici nu au observat cât de repede a trecut timpul. Se simțeau bine și asta era important pentru ei, pentru sufletul lor. - E timpul să mergem acasă, spuse Frusina. - Da, nici nu am observat cât de repede a trecut ziua
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Cred c-o înghiți cu halba! - Da, numai pe a lui o servesc! zise Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul care-l prevenea repetat atenție, primejdie! Trebuia să ia o decizie care întârzia să îi vină în ajutor el aproape uitase de celelalte existențe și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mergea, se oprea să mănânce din puținele merinde pe care le luase de acasă, se odihnea ți pornea din nou la drum. După câteva zile începu să apară în mintea lui îndoiala că nu va găsi drumul: „Merindele sunt pe sfârșite, picioarele mi-au obosit, soarele îmi topește puterile, iar, în ploscă, mai am doar câteva picături de apă. Ce să fac? Dacă nu găsesc curând un izvor, mă voi stinge”. Continuă să meargă rugându-l pe Dumnezeu să-i dea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-mi facă și mie felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita lui Nicolas din ajun, cînd seara era pe sfîrșite, și Îi spuse de amenințările lipsite de ambiguități pe care le proferase Pérec. Marie aruncă o scurtă privire spre biroul lui Lucas și se hotărî s-o șteargă. Trebuia să-l prevină pe Nicolas de primejdie cît mai iute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soarele dogorea deasupra noastră și râul ne pleznea din când în când gleznele din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei au început să piardă din strălucire, devenind tot mai cleioși sub gelatina morții. L-am târât până la malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și epuizarea i-au lăsat fără glas. Într-o zi, cînd suferința li s-a transformat în agonie, Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic nu părea să se întîmple, și-au adunat ultimele puteri și au întredeschis genele. Omul dispăruse. La picioarele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aplecă spre el: - Ce zici? Nu arată rău deloc. Rateau nu-i răspunse. - Pictezi probabil, continuă celălalt. Și eu. Ascultă ce-ți spun; e în declin. - Crezi? spuse Rateau. - Da. Așa-i succesul. Nimeni nu-i rezistă. E un om sfârșit. - E în declin, sau e sfârșit? - Un artist în declin e un artist sfârșit. Nu vezi? Nu mai are ce picta. Îl pictează alții pe el, ca să-l agațe pe perete. Mai târziu, în toiul nopții, în camera conjugală, Louise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
probabil, continuă celălalt. Și eu. Ascultă ce-ți spun; e în declin. - Crezi? spuse Rateau. - Da. Așa-i succesul. Nimeni nu-i rezistă. E un om sfârșit. - E în declin, sau e sfârșit? - Un artist în declin e un artist sfârșit. Nu vezi? Nu mai are ce picta. Îl pictează alții pe el, ca să-l agațe pe perete. Mai târziu, în toiul nopții, în camera conjugală, Louise, Rateau și Jonas, ultimul în picioare, ceilalți doi așezați pe marginea patului, tăceau. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
reia Gulie ideea, important e că ce am văzut cu ochii mei n-o să mai poată nimeni să-mi scoată din minte, uite așa s-au evaporat cu toții cînd și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Pe sfîrșite n-am mai rămas în dosul șandramalei decît noi și grupul lui Petrică, Monte Cristo, Bulgarul, Croitorașul și ceilalți. Băiatul ăsta, Sena, trecuse de partea noastră. Abia l-am scos din mîinile unui zdrahon care din fecior de curvă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea decât să rup într-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se părea din ce în ce mai potrivit pentru asta, mai ales că marmura din atelierul bătrânei era pe sfârșite. Poate că fără o noapte anume nu m-aș fi hotărât totuși să plec. Și, Doamne, câte s-au petrecut în noaptea aceea. M-am culcat devreme și l-am visat pe Bătrânul. De fapt, nu vedeam decât niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țarc, femeile se adunaseră în fața câtorva colibe și își boceau bărbații. Cu inima strânsă, fără să mai rostească vreun cuvânt, Auta ieși din țarc și se duse spre copacii la umbra cărora îl aștepta Iahuben. CAPITOLUL VI Noaptea era pe sfârșite. Auta nu mai dormea de mult. Stătea în picioare și, sprijinit de gardul țarcului, privea în sus spre miazăzi steaua necunoscută pe care n-o slăbise din ochi de-a lungul drumului prin deșert. Din cort, venise după el și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de vacă sau un ochi de zeu pentru că altceva nu știm despre ea. Iahuben îi aruncă o privire, apoi se încruntă, îngîndurat. Intrară în tabără, fiecare ducîndu-se la cortul său. Acum, când armata lui Puarem își aștepta corăbiile, era pe sfârșite anotimpul apelor, ahet, când toată firea din Ta Kemet se înviorează. Cât călătoriseră prin deșert, dincoace fusese anotimpul uscat, șemu, și plantele erau atunci veștede. Iar când pășiră întîia oară în valea marelui fluviu, apele lui, din anotimpul ahet, tocmai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bună, nu mai avea același gust. Se culcă gîndindu-se la Hapi. A doua zi îl căută pe Auta, în ceasurile când avu răgaz, și-l rugă să se ducă împreună spre malul râului. Vremea era plăcută. Anotimpul ahet era pe sfârșite și se apropia anotimpul pert. Apele lui Hapi se retrăgeau între maluri. Țăranii și robii se grăbeau acum să are și să semene ogoarele umede și negre, și după ei păstorii mânau peste semănături turmele de oi, ca să intre sămânța
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
virgulă... plină de revelații virgulă... căci prietenul nostru virgulă... din obiceiul intimității virgulă... liniștea intervalelor virgulă... demnitatea distanțelor și apropierilor punct și virgulă... casa virgulă... pentru simțurile sale neliniștite virgulă... era În nobilul și plăcutul stil al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
surprinderea mea, el sesiză cât mi-e de rău. Mi-era foarte, foarte rău, de-abia mă puteam ține pe picioare, tremuram, mi-era foarte greu să respir, eram transpirată, dar nu aveam o stare de disconfort, chiar dacă mă simțeam sfârșită, ci mai mult o greutate binevenită care mă apăsa, aproape strivindu-mă, îmi venea înfiorător să vărs. El veni în fața ușii, și, întinzând o mână, blând, spuse: Nu pleca în starea în care te afli. Mi-ar face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Casa Fiului Răsare, Vultur-în-Zbor dormea, cu un braț petrecut în jurul taliei doamnei Gribb, ca să reziste călare, și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat ușurat. Afară, focul arsese ultimele lemne și ploua peste cenușa caldă... Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
curte. Cam aprins, că era la începutul săptămânii și el se grijea lunea la Stere, să-i meargă bine. Când și-a văzut câinele cu sângele baltă sub el, -lau apucat dracii. Animalul își Ungea rana și avea o privire sfârșită, rugătoare. Chirică ținea la al lui ca la un copil. Încă la cârciumă mai glumea cu Spiridon: "Ehe, Spiridoane, păi al meu mă cunoaște după miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a căror viață e pe sfârșite semne în trup și în minte pentru ca ei să se pregătească să dea ochi cu chipul Său strălucitor. Ție, Hassan, nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și de la tine vor aștepta ei în fiece clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte, ca să-i scoți la liman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zile mai devreme Rămăseseră fără locuri de întâlnire. Regula de aur într-o zonă de gherilă - niciodată de două ori în același loc - necesita resurse infinite de case de siguranță și Salim Nazzal se temea că ale lor erau pe sfârșite. Negocierile de pace din Ierusalim nu făcuseră bine afacerilor; oamenii de pe străzile Palestinei erau brusc mai puțin receptivi la cei care puneau bombe în autobuzele din Israel și în malluri. Dați o șansă negocierilor, asta devenise lozinca preferată a bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sfârșitului istoriei; mai degrabă, Înaintea Începutului ei. Dar, mă rog, treburile astea au legătură cu convingerile mele, nu cu șocul pe care trebuie să-l fi produs În Centru amenințarea cumplită pe care o reprezenta exhibarea publică a credinței autorului Sfârșitului istoriei, că democrația liberală Înseamnă capătul evoluției umanității și garanția noului ei viitor. Desigur, era un punct de vedere, o idee, dar subteranii știau foarte bine că o idee poate să miște lumea. Iar direcția În care ar fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat, o acoperă, mai Întâi parțial, apoi tot mai puternic, finalmente luându-i locul cu totul. Un cuvânt, un simplu cuvânt, produsese În mintea mea un declic, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]