1,322 matches
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ȚIE DOAMNE Autor: Flora Mărgărit Stănescu Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Păși-voi Doamne cu sfială pe calea ce mi-ai arătat, scăpat de chin și de-ndoială, cu gândul bun de-a fi iertat. Spăla-voi trupul meu de tină, în râu de lacrimi curgător, știi că nu-i om fără de vină, doar Tu ești
ŢIE DOAMNE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348279_a_349608]
-
iertător nu sunt, doar trist că viața mea se stinge. Acum eu știu, țărână-am fost, neputincios în ea mă voi întoarce, am risipit un dar prea prețios, și-i prea târziu spre-al mai reface. Păși-voi Doamne cu sfială, în casa Ta, în paza Ta, mă-ncredințez fără-ndoială, Ție și veșniciei Tale. Flora Mărgărit Stănescu 14 aug.2013 Referință Bibliografică: ȚIE DOAMNE / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1011, Anul III, 07 octombrie 2013. Drepturi
ŢIE DOAMNE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348279_a_349608]
-
reacționăm altfel la necazuri, creierul reușește să se programeze să accentueze aspectele pozitive și să le elimine pe cele negative.... II. ȚIE DOAMNE, de Flora Mărgărit Stănescu , publicat în Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013. Păși-voi Doamne cu sfială pe calea ce mi-ai arătat, scăpat de chin și de-ndoială, cu gândul bun de-a fi iertat. Spăla-voi trupul meu de tină, în râu de lacrimi curgător, știi că nu-i om fără de vină, doar Tu ești
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > DE LA CITITOR, OMAGIU! (MESAJ ANIVERSAR, DISTINSULUI SCRIITOR NICOLAE DABIJA) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 562 din 15 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Mult prețuite Domnule Nicolae Dabija, Cu sfială, căci conștientizăm diferența care ne separă (dar îndrăznim, contând pe raportul Scriitor-cititor, care ne apropie), vă semnalăm prețuirea noastră - a celor care vă citim Slova la Miroslovești -, spre a adăuga (și) modestul nostru gest de recunoștință și admirație la mai
DE LA CITITOR, OMAGIU! (MESAJ ANIVERSAR, DISTINSULUI SCRIITOR NICOLAE DABIJA) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348321_a_349650]
-
picioarele direct în papuceii ce-o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbracată în cămășuța lungă până în pământ porni fără sfială dar cu grijă în pași spre valul de murmur ce venea-curios-dinspre bucătărie. -Suntem așa de obosite! Toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână, e adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
lui Eminescu - Arhanghelul poeziei românești. Poate că a fost cel mai potrivit loc cu putință pentru a fi de ziua lui, alături de spiritul său. În ciuda frumuseții acestui lăcaș de cultură, în care eu pătrundeam prin sălile sale cu o mare sfială în liniște, să nu deranjez tablourile de pe pereți, mobilierul autentic precum și candelabrelele de o frumusețe aparte ce luminau toată scriitorimea junimistă strânsă la una din ședințele de cenaclu, am pătruns și în ultima sală a muzeului, orientată în partea de
EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345163_a_346492]
-
viața de familie. În familia creștină este acasă comuniunea membrilor întreolaltă, dar și cu celalți oameni și mai ales cu Dumnezeul iubirii și al comuniunii. Cu alte cuvinte, așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă, de exemplu, vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,,taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau întregul dinamism al vieții sale duhovnicești, în centrul căruia se află sistemul minte - inimă, constituie o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
a încercat în ultima vreme să amplifice registrul introspectiv, trecând cu lejeritate de la fastuoasele impresii, la caracterologie și expresie. Nu o dată, prin frumusețe, unele imagini devin de-a dreptul ireale și diafane. Privitorul participă la aceste exerciții de admirație cu sfiala ca nu cumva să fie tulburată respirația cosmosului a cărui ordine divină se cere protejată de privirile indiferente la miracolul ce tocmai se produce. Rafinamentul vine de la sine, ca o componentă a inefabilului la care aspiră.” Valentin Ciucă - critic de
POEME IN LUMINA SI CULOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345281_a_346610]
-
La acest om cu suflet bun, zicală "Omul sfințește locul" se potrivește de minune! Susțin acest lucru deoarece am citit mereu cu atenție ce a scris și am avut ocazia, (pentru care îi mulțumesc pe această cale), sä pätrund cu sfiala și pioșenie într-o viață de om; în viață acestui scriitor inimos, simplu și binecuvântat, Mihai Leonte. Descrierile locurilor natale, a minei în care a muncit în condițiile vitrege de pe acele timpuri, dialogurile avute cu...Dumnezeu, povestirile învelite cu dibäcie
TRECĂTOR PRIN LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345323_a_346652]
-
de a izola poporul de rând de casa împăratului. Dar, acestea sunt, mai degrabă, simboluri ale distanței dintre împărat și supușii săi, fiind simboluri ale puterii suveranului absolut, simboluri ale prosperității de neimaginat, inaccesibile muritorilor de rând. După ce pășeai cu sfială prin una din prin cele trei porți gigantice de la intrare în Palat, distanțate cam la o sută de metri una de alta, plătind o modică taxă de intrare de doar cinci fâni (100 fâni = 1 Yuan), te vedeai liber să
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
soare, mai facem o baie, după care mâncăm din merindele pe care le-am luat de acasă, apoi mergem la bâlci, că doar ăsta este principalul scop pentru care suntem aici. În timp ce fetele vorbeau cu el, Mache le privea cu sfială și constată că Veta pe lângă că era foarte frumoasă, avea și un corp de invidiat. Se retrase în spatele unui copac și își dădu jos pantaloni, după care se strecură ușor printre copaci, astfel încât fetele să-l vadă cât mai puțin
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
ca un inel. - Plângi, prea-cuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumină iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel De partea umbrei moi să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfiala, Se oglindi în pielea-i cheala; Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inima plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem, Că-i greu mult soare să îndure Ciupercă crudă de pădure
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare, Cum fără de sfială, păcatului slujea. Și ai bătut deodată la poarta casei mele, Un loc de găzduire cerând, căci obosit Erai de drumul lung, însă doar vorbe grele Eu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut! De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
cu jale, de zări întregi tiviteCu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns.Și-ai mers desculț pășind pe căile în careDe slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta,Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare,Cum fără de sfială, păcatului slujea.Și ai bătut deodată la poarta casei mele,Un loc de găzduire cerând, căci obositErai de drumul lung, însă doar vorbe greleEu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut!De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți cer și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
valențe taciturne: Nici îmbătarea nu are forță în seara asta/ Noapte/ Întuneric/ Liniște// Nici cuvântul azi nu vorbește/ În liniște/ Tace/ și măine... (LINIȘTE). Chiar și în aceste circumstanțe problematice, speranța se dovedește inexpugnabilă, vestind incandescente renșteri întâmpinate, totuși, cu sfială: Îngerii sunt acolo/ După vedere/ După plecare// Un pas mai departe/ Este timpul/ nu îndrăznesc să îi ies înainte (DEPARTE DE TIMP). (Octavian Mihalcea) Referință Bibliografică: Octavian Mihalcea despre Gentiana Muhaxhiri / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1331
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE GENTIANA MUHAXHIRI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376476_a_377805]
-
arde, Rămân pe căi nedeslușite. Urmează raza lungă-a rugii, Devastatoare în chemare, Deși rămâi iubirea mea, Sunt semnul tău de întrebare! Să nu iubești cu dus și-ntors În viață taci dacă iubești, De te încearcă cineva Zâmbește larg, fără sfială Și dragostea n-o divulga. Motivu-i inima și visul, Râde, nu plânge pe furiș, Aleargă, prinde steaua nopții, Ascunde-o bine-n aluniș. Fă-ți buzele cupe de-amor, Sărut în dulce primăvară, Sublimul cer îți va cânta Lumina cerului
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
mă cheamă să-mi mângâie fața În laț de păianjen îmi simt provocare Alerg către tine tu ești interfața. Părinte Duhovnic e camera goală În care-al meu suflet se zbate-ntre ziduri Mă poartă-n lumină mă poartă-n sfială Să nu-mi las credința uitată-ntre riduri Se-apropie zorii spre altă-ncercare Pășind lângă tine o liniște cade Începe-voi rugă cu drag de-nălțare Lăsa-voi în urmă tristețile fade. * Oh Doamne credința e cât un grăunte
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
cafea de pildă, ca un cerșetor de dragoste - poetul adună și memorează gânduri rimate și ritmate în poeme speciale mai toate slujind cu un scop: gândul și dragostea pentru Alexandra. Prin întrebări retorice, uneori își cântă isprăvile autodepășindu-se din vasta sfială aflată în fața iubirii. Imaginea poeziilor lui Sebastian Golomoz este realistă; dorința este insuficientă ori poate nehotărâtă spre a-și atinge stăpânirea de sine. Își îngăduie să înceapă din nou, totul de la capăt. ,,Te-am căutat stigmatizat boem Tu nearătându-te
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
știe bine,Că te bucură pe tine.Văzându-i curajul mare,Iată și brândușa-apare,Toporașii, viorele,Îndrăznesc de ies și ele.Toate sunt flori curajoase,... XII. GHIOCELUL, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Cu sfială și curată, Floarea albă, delicată, De sub plapuma cea moale, Ar dori raze de soare. Frunzulițe se ridică Pe tulpina-i mititică, Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește. Cu petalele plăpânde, Căpușorul și-l întinde; Cercelușul fin se-arată Peste
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
plăpânde, Căpușorul și-l întinde; Cercelușul fin se-arată Peste neaua înghețată. Nu se teme de răceală, Deși încă-i ger afară. Primăvara o vestește, "Ghiocelul" se numește. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Cu sfială și curată,Floarea albă, delicată,De sub plapuma cea moale,Ar dori raze de soare.Frunzulițe se ridicăPe tulpina-i mititică,Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește.Cu petalele plăpânde,Căpușorul și-l întinde;Cercelușul fin se-aratăPeste neaua înghețată
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai timp în tine să
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
el". Cu deosebit respect și prietenie Un nou volum, o nouă primăvară! Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot. Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate. Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
mine, el". Cu deosebit respect și prietenieUn nou volum, o nouă primăvară!Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot.Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate.Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Citește mai mult Din degete
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
revin spre vindecare,Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul,Se zbat pe traiectorii în oarba încercareDe-a oferi soluții găsite pe de-a rândul.Sublime introspecții pătrunse de-obosealăRevin în nemurire, ca-n veșnic început,Le posedăm esența, le-așternem cu sfială,Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut.Se-agață cu asprime de umbre fără urme,Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți,Animă viziunea cu strigătele sumbre,Create-n închisoarea unei prea terne sorți.... XXXIII. IRELEVANT, de Carmen Popescu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]