1,535 matches
-
Atunci pot să mor“. Nu i-a fost dat să-și vadă împlinirea rugăciunii și de aceasta îmi pare rău. [Pentru mine a fost perfectă, plină de atențiuni delicate și dându-mi întotdeauna un loc de onoare, fără a se sfii de ofițerii germani. Când am pierdut-o, parcă s-a golit mănăstirea; nu mai aveam pe nimeni care să mă intereseze, căci Maica Evlampia, gentilă, blândă și foarte fină, era prea tânără, o consideram ca un copil și mă ocupam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de zece zile pentru îngrijirile lui. D. Kadenbach, la poliție, mi-a prelungit concediul. Atunci l-am văzut pe acel mon stru care nu putea vedea o femeie la el în cabinet fără să-i facă propuneri. Nu s a sfiit nici cu jupâneasa pe care am trimis-o după actele necesare. La terminarea curei cu dr. Fessler, dr. Elias, care îmi îngrijea urechile, mai ceru opt zile. Se întorsese din concediu căpitanul Jelkmann, șeful internaților civili, om subțire și cumsecade
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se fixase ziua plecării. Nu avea însă voie a lua cu dânsa decât 20 000 lei, 150 kg bagaje și nici o hârtie, afară de o listă cu numele persoanelor de cercetat la Iași, listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe de alta] dorința ființelor mediocre de a dobândi o situațiune la care nu putuseră aspira în timpuri normale, dar chiar la inamici, ființe sus-puse, ca Czernin și Kühlmann, veniți în București ca mandatari ai suveranilor lor, nu se mai sfiau să pe treacă prin teatre de mâna a treia, afișându-se în loje cu dansatoare ca Marilena Bodescu, căreia îi dete un auto german pentru a se duce la Brăila la înmormântarea surorii sale. Reîntors la Berlin și interpelat asupra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și a le vorbi de regină decât un ajutor efectiv. Întotdeauna Didina Cantacuzino s-a arătat ingrată, fie din ură de partid în contra Brătienilor, fie din dorința de a favoriza operele ei. Când însă avea nevoie de ei, nu se sfia pentru a face apel la noi. Astfel, a mărturisit că suma cea mare dobândită la Iași de la Bibicescu numai intervenției lui Ionel și Vintilă o datora, deși tocmai atunci bărbatul ei era unul din protagoniștii dării în judecată a ministerului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ținea în curent cu toate cele petrecute în cercul reginei. Aducea astfel un mare serviciu și acesteia. Avea un tact și o cunoștință desăvârșită a lumii noastre. Era însă pasionată, când judeca pe cineva era fără apel și nu se sfia pentru a-și explica verdictul. Astfel, aflând că Lincuța Romniceanu comi sese o mare necuviință față de tatăl său și că Micaela Ghica ridicase mâna în contra maicei sale, le-a închis ușa la amândouă pentru totdeauna. Pe Ionel și pe mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el nu mai întâlneai decât pe domnii Mareș, Mihai Antonescu și puțini alții. Se frământa ca un nenorocit spectator indignat și fatal pasiv la tot ce se petrecea în armată și trebuia să ne ducă la dezastru. Nu s-a sfiit s-o spună și să tragă consecințele pentru țară. Din mai 1940 mi-a spus: „Mi-e frică că nu voi muri în granițele României Mari“. Fugea la Predeal, unde, ca derivativ, avea excursiile în munți. Când, în fine, văzu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu s-ar sfii să-și intruducă nurii printre așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care băieți cu coșuri pe față îi făceau un fel de curte (abia mai târziu, când începuse să se lase pradă fluturilor din stomac, înțelesese ce înseamna asta cu adevărat), țigările se înlănțuiau într-un dans pe care nu se sfia să-l numească macabru, fiind de fiecare dată amuzată de idee, însă ajunsese de multă vreme la concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în ea o cisternă cu sânge, iar durerea din mine m-a zgâriat brusc prin interior, m-a scrijelit cu ghearele ei ascuțite. Nu pot desena durerea asta a mea, dar știu doar atât: are gheare lungi. Și nu se sfiește niciodată să le înfigă în mine, sunt momente în care aproape că le văd cum împing carnea și caută să ajungă la lumină. Parcă se și întunecase afară sau mi se pusese mie o ceață neagră pe ochi, îmi zvâcneau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă. Trebuie doar să-ți fixezi aproximativ termenul și, poc-poc, na milionul, verișcane! Altceva? Niște treburi mai abstracte cum ar fi gloria? Poftim, nene! Ce anume vrei? Zi, dom'ne, nu te sfii! Nobelu', Oscaru', titlul olimpic ori de campion mondial? Avem de toate, pe alese. Uite, vitrina-i plină, arată cu degetuțul Universul, neavând nimic mai bun de făcut, gata, te-a servit la termenul pe care i-l fixezi. Toate lucrurile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajuns aproape de genunchiul broaștei, a devenit aproape sinonimă cu a fi criminal. Deși în preajma anului 1989 chiar și eu, asemenea multor altora, i-am dorit moartea lui Nicolaie Ceaușescu, nu pot să nu admir acest om care nu s-a sfiit ca să înfrunte colosul sovietic și care pe 25 decembrie 1989 a mers spre locul de execuție cântând Internaționala, până când un individ pe nume Boieriu i-a zis mitocănește: „Taci, băă!”, și l-a făcut să tacă definitiv cu o rafală
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i răspunse. În ziua următoare au fost nevoiți să onoreze invitația la familia Ionescu. Radu nu se sfii deloc să arate că el și nevasta lui nu erau altceva decât doi străini. O abandonă în pragul ușii și-o ignoră pe tot parcursul serii. Bău, peste măsură, așa cum nu-i era în obicei. La apariția Rebecăi Schtac, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
una care-l dezamăgise, îl părăsise și devenise a altuia. Ștefan îi tăia elanul de fiecare dată. Își apăra fosta soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grup de discipoli ai lui Basilide, un învățat care a trăit acum aproape cinci veacuri în Alexandria din Egipt. El susținea că Iisus n-a murit pe cruce și că în locul lui a fost răstignit altcineva. Urmașii săi nu se sfiesc să spună că Iisus râdea de cei care îi plângeau moartea. Cercetează cărțile antice, practică magia și ritualuri secrete. După câte mi-aduc aminte, acestea au fost cele din urmă cuvinte, căci Gundo deja sforăia. La ceasul stabilit al întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
picioare în formă de șarpe sau de pește îndreptate în sus. Atunci când o să-l vezi, află că n-o să fii aproape de începutul cunoașterii, ci de sfârșitul ei, iar sufletul tău se va pierde, de vreme ce Basilide al Alexandriei nu s-a sfiit să pună dualismul gnostic și în Dumnezeu cel Atotputernic, în loc să-i prețuiască esența intimă, care nu poate fi definită prin asemenea cuvinte.2 Te-am pus doar în gardă și mă rog pentru tine să te eliberezi de aroganța minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu voi pleca cu el și nu voi avea nici un motiv să n-o caut pe Ana, 7 iulie, Ana e plecată la Paris, mi-a spus bunica ei, care m-a poftit cu curtoazie în casă, nu s-a sfiit firește să-mi mărturisească ce mult ar însemna pentru Ana căsătoria cu Alain, cum el are cu aproape zece ani mai mult decât ea îi va putea oferi tot ceea ce are nevoie o femeie, siguranță și protecție, am rămas să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alții înainte, fără a fi citați predecesorii sau, pur și simplu, fără a fi cunoscute interpretările anterioare. O parazitoză a locurilor comune crește sufocant și obositor peste o operă încă vie și atractivă. Exemple ar fi din abundență, dar mă sfiesc să le dau, pentru că mulți profesori nici nu vor altceva decât să aducă "o contribuție modestă". Un compilator cu pretenții este Adrian Dinu Rachieru, în cele două cărți ale sale, Pe urmele lui Liviu Rebreanu (1986) și Liviu Rebreanu. Utopia
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
mai rezervat În a fi prea intim cu Mitsuhide. — De ce? — E o idee cam prea inteligent. — Bine, dar toată lumea spune că Reverența Voastră este cel mai inteligent om din Japonia zilelor noastre. — Eu? Nu, eu gândesc mult prea Încet, se sfii preotul. — În nici un caz, Îl asigură Hideyoshi. Reverența Voastră se pricepe nespus de bine cam la toate. Cele mai slabe puncte ale samuraiului sînt relația cu nobilimea sau cu negustorii puternici, dar pe Reverența Voastră nu-l Întrece În abilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
influența slavă/rusă în organizarea socială, în organizarea politică, în limbă și în cultură, conviețuirea îndelungată atât în nordul, cât și în sudul Dunării, relațiile de colaborare politică și comercială, dar și culturală din epoca medievală și modernă), nu se sfiește să le găsească lipsuri: datarea venirii slavilor în Dacia (amintită după năvălirea bulgarilor mongoli), omiterea relațiilor comerciale și politice medievale ruso-române anterioare lui Ștefan cel Mare, cercetarea prea limitată a influențelor mișcărilor revoluționare, ale socialismului rusesc la români, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străini). în realitate, dacă Dej a câștigat în cele din urmă partida, aceasta s-a datorat tocmai fidelității sale față de Moscova. Conflictul personal între cei amintiți, și nu disputa ideologică, a cauzat confruntarea la vârful partidului. Dej nu s-a sfiit să-și elimine fizic rivalii (cazul lui Ștefan Foriș, asasinat în 1946, și cel al lui Pătrășcanu, în 1954, fiind cele mai cunoscute) sau să-i treacă într-o inactivitate politică totală (Luca închis, mort apoi în detenție, Pauker în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Îl petreacă alături de familia sa și sugerând că guvernul român ar trebui să fie mai atent la atitudinea și limbajul opoziției. În aceste discuții a fost pomenit și George Bibescu, cel care, având relații apropiate cu Izwolski, nu s-a sfiit a ataca dinastia și a avea pretenții la tron <ref id="46"> 46 Documente diplomatice române..., p. 228-236.</ref>. În cele din urmă acest conflict s-a rezolvat prin rechemarea lui Moruzi și numirea sa la Stockholm <ref id="47
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
românii."37 Celelalte urmări se cunosc. Parlamentul României protestează zadarnic împotriva luării Basarabiei. Conservatorii l-au acuzat pe I.C. Brătianu de comportament dictatorial, dar tot ei l-au îndepărtat, cu diplomație, pe Eminescu din București, singura voce care nu se sfia să spună adevărul, în editorialele de la Timpul, privitor la culisele evenimentelor. Atunci, sub pretextul căldurii din București, l-au trimis într-o vacanță la moșia lui Nicolae Mandrea de la Floreștii Gorjului, dându-i-se sarcina să traducă din tratatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
transferaseră în capitala Moldovei năravurile de răsculați, între care și cele antievreiești, declanșând un veritabil „pogrom economic” care l-a impresionat teribil pe arhidiaconul Paul de Alep, însoțitor atunci prin țările Române ale patriarhului Macarie al Antiohiei) și nu se sfiește să le scrie în letopiseț. Din Timuș, marele logofăt al Moldovei (care nu refuză un elogiu spectacolului nupțial: „însă câte trebuia la o nuntă domnească nemică n-au lipsit”), vădit indispus de nepotrivita „alianță” încheiată de Vasile Lupu cu Bohdan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
culoare roz, îmblănită 325. Dar socot că aceste câteva „demonstrații” sprijină îndestul titlul pe care l-am dat acestui paragraf. Și rochiile apusene erau purtate cu grație Când ajungeau, într-un fel sau altul, în Apus, Doamnele noastre nu se sfiau să adopte veșmintele acelor locuri. Ele se adaptau firesc la codul vestimentar al „celorlalți” - cum a făcut Doamna lui Grigore I Ghica, aflată la Veneția (căci - zice cronicarul - „când fu leatul 7173, iar Gligorașco temându-se de turci să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]