730 matches
-
își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din cale-afară de singur fără ei. Calu adormi primul. Cum jumătatea de cal nu putea să viseze, Calu își luă, din cap până în tălpi, înfățișarea de om, pentru a visa nestingherit. Dar jumătatea cealaltă se însoțise în visul lui, căci sforăia cu un fornăit mulțumit de gustul ovăzului proaspăt, iar gleznele îi tresăreau. Când tălpile păreau că se desprind de pământ, cele două jumătăți se întâlneau, călărindu-se pe sine, visul absolut. Bunelu, ca orice om foarte bătrân, nu mai putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Marea Împărăteasă va crede că sunteți pregătită pentru asta. Servitorii se uită la mine fără nici o expresie. Habar nu am ce e în mintea lor. — V-am desemnat cei mai buni servitori, zâmbește strâmb eunucul-șef Shim. Pe cei care sforăie i-am dat doamnei Mei, iar pe cei leneși i-am dat doamnei Hui. I-am desemnat pe cei răi doamnei Yun și... Îmi aruncă o privire și face o pauză, de parcă s-ar aștepta să spun ceva. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vedea pe oricine ar vrea să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oricine ar vrea să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Soarele bate deasupra acoperișului și aerul din cameră s-a încălzit. Parfumul dulce de iasomie de la plantele așezate în colțuri se răspândește în încăpere. Treptat, lumina soarelui modifică forma umbrelor aruncate de plante pe podea. Împăratul Hsien Feng începe să sforăie. Prințul Kung își freacă mâinile și se uită în jur. Servitorii vin și strâng ceștile de ceai, după care aduc farfurioare cu prune japoneze. Nu am poftă de mâncare. Nici prințul Kung nu se atinge de fructe. Ne uităm fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un taxi? —Mmm. O să dorm puțin, iubire. Hrr. Își ridică picioarele Încălțate pe canapeaua mea cu o agilitate surprinzătoare și strânse una dintre pernele din set la piept. Trecuse puțin de două când am aruncat o pătură pe Philip, care sforăia, am recuperat-o pe Millington din spațiul dintre cadă și chiuvetă și ne-am băgat amândouă sub plapumă, fără să mă deranjez să mă dezbrac sau să sting lumina. 23 Sosise În sfârșit ziua: trebuia să plecăm În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sală înăbușitoare, oamenii mei încep s-o "soilească", răsuflînd greoi și împrăștiind un miros de doagă. Pînă aici, lucrurile încă nu intră în scandalos; dar nu trecu mai mult de un sfert de oră și Gigel al meu începu să sforăie! Atît de tare, încît îl trezi din somnul (ceva) mai discret pe Fănică. Acesta, după ce văzu că nimerise la Casa de Cultură, unde un tip sobru își făcea autocritica, și văzu apoi cum partenerul său de pahar grohăia cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că nimerise la Casa de Cultură, unde un tip sobru își făcea autocritica, și văzu apoi cum partenerul său de pahar grohăia cu bărbia în piept, nu avu de lucru și-l clătină cu mîna, atenționîndu-l: "Băi, scoală-te, că sforăi!"... Nemulțumit că era trezit din activitatea de regenerare a neuronilor, inspectorul protestă energic deși cu jumătate de gură: "Dă-o-n aia mă-si!" Și acest regretabil fapt, însă, a fost mușamalizat de oamenii de ordine: au profitat cînd sala
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
clasă, dar unul dintre învățăcei, mustăcind, mă avertizează să nu intru. După ce stau pe gînduri vreo 5 secunde, îl întreb: "De ce?". E cineva obosit, acolo!" Curios, intru: pe canapeaua din sală, prăvălit într-o poziție post-bahică, discipolul meu preferat, Claudiu, sforăia suportabil. Aflu că fusese ziua lui și, deci, o sărbătorise cu asupra de măsură. Dau să-l scol: grea operațiune! În fine, după vreo două minute, face ochi: cam tulburi. Privește debusolat în jur și scoate onomatopee indescifrabile. Îl rog
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
câmpurile par lovite de ciumă. Dacă pleacă, măcar el scapă; în mânăstiri e îndestulare, va putea să mănânce pe săturate și să citească multe cărți, să se roage și să vorbească direct cu Dumnezeu. Noaptea trecu liniștită; din pricina oboselii, cismarul sforăi, se tot întoarse pe saltea, făcând să foșnească pănușile de porumb. Porumbul în Calabria nu avea vechime, iar pănușile erau folosite, între altele, de țărani ca să umple saltelele pe care dormeau: făceau zgomot, ce-i drept, dar luau forma corpului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise cu atâta lume și unde era respectat și iubit, sau voiau să-l ancheteze și să-l tortureze? Stinse pe loc candela, se aruncă pe saltea și se prefăcu că sforăie. Glasul gardianului răsuna prietenos, ca de obicei, și cei doi ce-l însoțeau aveau un fel de a vorbi ce nu aducea cu cel al anchetatorilor. Sunt Tobia Adami iar el este Rudolf von Bunau din Meissen. Tocmai ne-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atât de aproape/ de perfecțiune, încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am iubit-o. Noaptea îmi amintesc/ diferite poziții cu ea, și nu pot să dorm. Sforăie?/ La bătrânețe mai toți sforăim. (Știi tu povestea cu sfoara.)/ Mă gândesc la moguli, îi visez mai tot timpul/ pe Ginghis și Stalin. Văd că bat câmpii,/ așa că'ți urez cele bune, și mai ales/ o moarte plăcută, prin violență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am iubit-o. Noaptea îmi amintesc/ diferite poziții cu ea, și nu pot să dorm. Sforăie?/ La bătrânețe mai toți sforăim. (Știi tu povestea cu sfoara.)/ Mă gândesc la moguli, îi visez mai tot timpul/ pe Ginghis și Stalin. Văd că bat câmpii,/ așa că'ți urez cele bune, și mai ales/ o moarte plăcută, prin violență și cu surpriză" (Altă scrisoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cere să repete celui care îi adresează cuvîntul și nu gustă mai niciodată ceea ce i se spune. Își scoate batista și își suflă nasul cu zgomot; scuipă foarte departe și cască foarte tare. Doarme ziua, doarme noaptea și încă adînc; sforăie cînd iese în lume. Se remarcă aici că, după o descriere a fizicului lui Giton, se trece treptat (printr-un procedeu metonimic) la descrierea mersului său și, mai apoi, la felul de a vorbi și obiceiuri. Așa cum a arătat foarte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Era huidumă-n lege feticica,/ Cu nasul cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept e drept.”930 Nu este foarte delicată sau manierată, ci bea bere și sforăie alături de părinții ei, însă își apreciază „asediatorul”, pe diacul Allan, căruia îi mărturisește furtișagul pe care tatăl ei, morarul, îl făcuse. Din nou binele se îmbină cu latura negativă, personajul este o donna demonicata cu unele aspecte pozitive. Naratorul participă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
minute. RINITELE CRONICE CATARALE HIPERTROFICE Se caracterizează printr-o degenerare a mucoasei nazale, care se Îngroașă și astupă fosele nazale, la Început la o singură nară, apoi și la cealaltă nară. Bolnavul are uscăciune a gurii, a nasului, auzul scăzut, sforăie În somn. Ceai de cimbrișor și cimbru de grădină, o linguriță de frunze și flori la o cană. Se beau 2-3 căni pe zi, din care ultima, seara la culcare. Ceaiul concentrat (2 lingurițe la o cană) se poate folosi
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
începui a mă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) " Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura jos de pe spatele sale și a mă arunca cât colo la pământ, cu tot calabalâcul meu sentimental de visătoare filozofie... Toate îndemnurile și silințele mele de a hotărî să
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ei; dar nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte: ba, dimpotrivă, ea se încumeta să mă târască pe mine înapoi. O lăsai un minut să se liniștească; tremura cum îi varga și, sforăind, se uita cu ochii speriați în toate părțile. Năzatică n-o știam și, prin urmare, nu-mi puteam da cu socoteala ce se întâmplase cu dânsa... Mă mulțumii deci, deocamdată, să stau locului și să mă lupt cu smunciturile ei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Omul însă, trecut acum prin multe, a tras cu urechea, și cuminte, cum se făcuse, a luat troaca de la porci și-a pus-o în locul lui în pat, iară el s-a pitit frumușel sub pat și-a-nceput să sforăie din greu." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) (e) "Mă întreb, spuse el, dacă stelele nu sunt oare luminate pentru ca într-o bună zi fiecare să și-o poată regăsi pe a sa." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Formulați enunțuri în care
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da senzația unei metamorfoze confuze sînt, Într-adevăr, remarcabile la Bolintineanu. Hugo deschidea versul spre „le grand tourbillon”, le
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suferit mari pagube materiale și umane: Panciu, Focșani, Bârlad, Petrești, Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
se ridică în două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
În foc? Obrazul îi devenea violent? Spumă la gură? Strângea mult membrele? Făcea mișcări mari? Vorbea în timpul accesului? Sau după? Cât timp ținea criza? O minută sau un sfert de oră? Făcea sub el în timpul accesului? Dormea mult după criză? Sforăia? Când se deștepta avea darul de a înțelege ce se petrece în jurul său? Făcea în acest timp lucruri bizare? Se ducea de acasă fără să știe încotro? Își aducea aminte ceea ce s-a întâmplat în timpul crizei? Afară de accesele sale n-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]