3,370 matches
-
Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Lumină lină și tăceri de piatră E bolta lumii tot îndoliată Ca n-a fost scris de viu să se usuce Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce. Ci poarta raiului ce a deschis sicrie Prin cruce trece înspre veșnicie. Crucea-I putere sfântă și iubire Este-n învierea după răstignire. Crucea e cumpăna de judecată Și pentru osândire și răsplată. Deasupra-i Tatăl cel ceresc și sfânt Iar jos cu noi e Fiul pe
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
stins și mama, vaduva din sat Ceasul a stat, n-a mai voit să bată. Dar a murit cu sufletu-mpăcat Că pe Iisus se duce să Il vadă. Trupu-a rămas pe mal langă izvor Și-au pus pe pleoapa de sicriu țărână Și pod i-au pus, și podului zăvor Să se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormânt Ca voal de nuntă mamei să îi țeasă Să meargă mama la ospățul sfânt Să-I fie lui Iisus
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
păduri de spice Și vinul nou se pritrocește-n vii Vin îngerii din ceruri s-o ridice Precum icoana Precistei Marii. Pe cruce chipul ei îmi pare viu Nicicând n-a fost atâta de frumos O, mama n-are pace în sicriu S-a dus să-L vadă pe Iisus Hristos. Citește mai mult S-a stins și mama, vaduva din satCeasul a stat, n-a mai voit să bată.Dar a murit cu sufletu-mpăcatCă pe Iisus se duce să Il vadă
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mai mult S-a stins și mama, vaduva din satCeasul a stat, n-a mai voit să bată.Dar a murit cu sufletu-mpăcatCă pe Iisus se duce să Il vadă.Trupu-a rămas pe mal langă izvorși-au pus pe pleoapa de sicriu țărânăși pod i-au pus, și podului zăvorSă se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormântCa voal de nuntă mamei să îi țeasăSă meargă mama la ospățul sfântSă-I fie lui Iisus mireasă.Pe vale cresc păduri
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
pleoapele în sus? Sau poate dacă ruga mi-ar lumina cărarea, Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus... SE DUC BĂTRÂNII In Memoriam - bătrânilor mei duși Trist epigon, privesc cu ochi de fum Cum stins în fața mea într-un sicriu, Se odihnește moșul meu acum, Ajuns la cap de drum, într-un târziu. Îl vad ca într-o altă primavară... Prin Bucov, sau prin Bazna, undeva, Cum povestea-ntr-o sâmbătă seara, De-o țintă, de-o speranță, și de-
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
și de-o stea. Purta cu el ce-i bine, și ce-i demn, Ce-i poruncea Stapânul lui din ceruri: N-avea poveri de trestie, fân, sau lemn; Ci aur, și argint, și juvaeruri. În gând, văd florile de pe sicriu, Și meditând la viața ce s-a stins, Mă-ntreb pe mine, care-s înca viu: Oare de care lume-s eu cuprins? De grijile care vor arde seci, Ca trestia, și ca lemnul, și ca fânul? Sau de Comoara
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
acest lucru din uriașele averi adunate prin furt și corupție?! Da, mărite geniu român, Eminescu, Așa va rămîne în veci, precum a rostit Poetul Nepereche, care nu și-a dorit trofee, medalii și onoruri!(”Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat,/ Ci-mi împletiți un pat/ Din tinere ramuri...”). Pentru Eminescu, premiul cel mai mare însemna să fie românul cu credință în Dumnezeu și cu dragoste de patrie. Catedrala Mîntuirii Neamului are o însemnătate identitară, teologică, este un simbol al
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
drept, / A fost la drum o călăuză / Și-n vremea aspră și ursuză / EL CU FURTUNILE-A DAT PIEPT. FOLOS ADUSE CÂT FU VIU / ȘI MORT ACUMA CÂND SE DUCE, / Ce alta poate-a va aduce / Decât doar încă un sicriu”. (Nicolae Iorga - „Brad bătrân” Trăim vremuri incredibile! Ceea ce se întâmplă azi în ROMÂNIA este de domeniul fantasmei. Se pare că nu am învățat nimic de la înaintașii noștri; de la istoria zbuciumată stropită cu sângele strămoșilor noștri și udată cu lacrimile lor
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
Nu scapă ochiului său veșnic treaz nici comentariile admirative la adresa vestimentației îngrijite a defunctului pe ultimul drum, dar nici eleganța gesturilor ritualice, pline de demnitate ale familiei îndoliate, nici crescendoul tragic al bocitoarelor, și nici sticla de horincă strecurată în sicriu, ca merindă pentru ultimul drum. Ca probă de umor nevinovat, fără intenție, merită exemplificată întrebarea candidă a englezului cu privire la sensul mistic și la eventuala semnificație adâncă a al borcanului cu nisip în care arde-o lumânare, pe care-l vede
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
acolo îl aștepta Adrian Păunescu, poetul nemuririi neamului nostru, pe care el l-a plâns atât de mult și ducând cu el, drept semn de recunoaștere, - ziarul ,,Flacăra” -, pe care chiar Andrei Păunescu, fiul poetului l-a pus-o în sicriu, cu siguranță s-au întâlnit și de acolo, toți ei veghează peste noi. Toți reprezentanții diasporei cu care am vorbit via Internet și telefonic sunt profund îndurerați de pierderea lui Cornel Diaconu. El va rămâne în inimile noastre ca un
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, săpată în piatră stema Țării Românești, ca semn că acolo odihnește domnitorul acesteia. La inițiativa fostului Patriarh al României Miron Cristea, în anul 1934, cu prilejul praznicului Sfinților Împărați Constantin și Elena, sicriul cu osemintele lui Constantin Brâncoveanu a fost strămutat din biserica Sfântul Gheorghe Nou și depus în Paraclisul Patriarhal, pentru a se săvârși cuvenita slujbă de pomenire. Apoi, a doua zi a urmat o procesiune, în cadrul căreia sicriul cu cinstitele oseminte
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Constantin și Elena, sicriul cu osemintele lui Constantin Brâncoveanu a fost strămutat din biserica Sfântul Gheorghe Nou și depus în Paraclisul Patriarhal, pentru a se săvârși cuvenita slujbă de pomenire. Apoi, a doua zi a urmat o procesiune, în cadrul căreia sicriul cu cinstitele oseminte a fost purtat, în sunetele clopotelor bisericilor, de-a lungul a mai multor străzi din București, și repuse în biserica Sfântul Gheorghe Nou, unde se află și astăzi. Prin aceasta, s-a dat cuvenita cinstire celui care
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
explozie provocată de o scurgere de gaze, în vila unde lucra. “Îl cunoșteam, chiar m-a ajutat în campania electorală. E o tragedie care ne-a afectat, cred, pe toți. Familia nu dorește să se vorbească despre accident, vor însoți sicriul până în România”. În legătură cu victoria obținută „în întârziere”, consilierul român precizează: „Teoretic, mai am încă trei ani și jumătate de mandat, vom vedea ce responsabilități voi avea în cadrul consiliului. Făcând parte dintr-o coaliție la putere, domeniile de lucru pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93549_a_94841]
-
coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când au fost așezați în sicriu, care se mirau că toți fugeau de ei și-i făceau să înnebunească pe cei care îi înmormântaseră. Coana preoteasă se minuna de năzbâtiile pe care le debitau copiii, numai ca s-o sperie. Deseori chiar se speria cu adevărat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
aflat multe și prețioase informații, punându-i În seamă - nu ca o certitudine, evident, doar așa, În formă de „se zice” sau „gurile rele susțin” - o micuță și suavă tentativă de asasinare a binefăcătorului ei, cu argumentul că Marie comandase sicriul abatelui cu vreo săptămână Înainte de decesul acestuia. Ce părere aveți? Inventiv omul, nu? Se non e vero, e ben trovato, cum zice italianul. Asta În eventualitatea că n-avea dreptate, bineînțeles, că dacă avea, ehei... Toată treaba evolua Însă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să se descompună ca un cîine unul a scuipat și nici capacul sicriului nu l-au mai putut Închide cum trebuie și nimeni nu mai rezista să se apropie că) — ...zicea că miroase, și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată familia, vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ținându-și batistele la nas. Înjurau și mi-au spus ca altădată să le zic dacă mai moare bunicul. Apoi au plecat. S-au întors pe la prânz cu un medic, doi oameni în alb, alți doi în negru și un sicriu de serviciu. L-au băgat repede pe Eberhart în ladă, au început să dezinfecteze peste tot cu niște pompe manuale, medicul le arăta pe unde să mai stropească și între timp își lua notițe. — E epidemie. Abia acum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acasă, prima oară după zece ani, dar nu l-a căutat pe nici unul dintre cei vechi. A scos-o pe fiica lui din mormântul comun, iar asta l-a costat o avere, și i-a făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus într-un sicriu de lemn, care la rândul lui urma să fie pus în superbul sicriu al comunității evreiești, după ritualul spălării. Corpul părăsi casa cu picioarele înainte și cu două lumânări la cap. Un bărbat cu o calotă neagră pe cap cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus într-un sicriu de lemn, care la rândul lui urma să fie pus în superbul sicriu al comunității evreiești, după ritualul spălării. Corpul părăsi casa cu picioarele înainte și cu două lumânări la cap. Un bărbat cu o calotă neagră pe cap cânta un psalm: Începutul vieții există la sfârșit. În aceeași zi, la Solna, Tua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl puseseră pe seama căderii de la înălțime a corpului. Neavând experiență, nu mai căutaseră și celelalte semne. Se mulțumiseră cu faptul că îl găsiseră spânzurat. Așeză cu multă grijă capul bătrânului înapoi pe perna din sicriu și își lăsă mâna dreaptă pe fruntea sa, rămânând așa un moment. Acoperi apoi trupul cu pânza albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]