13,467 matches
-
scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din scaunul ei de odihnă ca să pună punctul final. Și aceasta trebuie să se întâmple aici, în Norsjö, pentru că aici se cuvenea s-o facă. într-o iarnă de demult, din cauza unor împrejurări care nu țineau de ea, a fost silită să îngrijească doi frați muribunzi în pustietatea de lângă Norsjö. Locuiau fiecare în casa lui, erau bătrâni și erau legați unul de celălalt prin legături puternice de ură, amărăciune și dragoste. Nici unul dintre ei nu putea să se înduplece sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unul dintre conducătorii noii mișcări spirituale - descoperi că un teolog francez, un iezuit, scrisese exact aceeași teză, ba chiar cu șapte ani înainte de director. Cuvânt cu cuvânt. Sau idee cu idee. Se mai întâmplă. în consecință, directorul meu a fost silit să înapoieze diploma și cununa de lauri și să vândă inelul de aur fin cizelat la prețul metalului. Iar tatăl lui și-a luat înapoi societatea pe acțiuni Vidul & Dumnezeu. La urma urmei, putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la casa propriu-zisă, am spus eu. Am primit-o doar în dar de la Coroană. A fost un gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fotografiat. Mă aflam acum în față, lângă mica tribună pe care stătea vorbitoarea. Sinistra cerință de succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al înfrângerii. Fără puteri și înrobiți, singuri și prizonieri, istoviți și zdrobiți, ei se târăsc înainte într-o lume de nedreptăți, împilare și nefericire. De aceea, spunea ea, noi trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor mai săpa pământul ca și cum l-ar mângâia. Ele se cufundau adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul le-a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu renunță niciodată la noi. Noi doi - parlamentara și cu secretarul ei -, acolo, în cămăruța cu ambele ferestre dând spre Högbergsgatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
știu că Tu, orice s-ar întâmpla, vei reuși în viață! Vei trăi întotdeauna spre marea cinstire a mea și a mamei Tale și tot ce Ți s-a promis, vei obține. Numai două întrebări, din cauza lipsei de timp, sunt silit să le las fără răspuns, în speță cele despre elementele componente ale focului și despre durata totală a eternității. Nu Te mai gândi la lucrurile acestea! Eu am adus cu amândouă mâinile, ca să zic așa, cunoștințele despre defrișarea prin foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-mi poată spune cineva cum a murit de fapt Gustave Doré. A murit de epuizare, a spus intendentul. Toți artiștii mediocri mor de epuizare. încearcă necontenit să se ridice deasupra mediei, dar sunt născuți să nu reușească. Până la urmă sunt siliți să renunțe. Atunci mor. Mor de mediocritate, din lipsă de putere și de o prea mare productivitate. Doré n-a fost mediocru, am spus eu. El era măreț. Fără el viața mea ar fi fost o poveste cumplit de dezolantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cât ai zice pește un client mai vechi al forumului, care-și semna consecvent misivele duios-amenințătoare cu numele „Anofelul”, probabil un pensionar de al „organelor” de la Mănăsirea Secu, onorabil cetățean postdecembrist care-și mai omora și el plictisul și se silea din răsputeri să mai fie încă de folos societății, pișcând în stânga și dreapta pe forum cu trompa-i punguentă, încă doritoare de sânge. Plictisit, Bart trecu pe alte forumuri, în căutare de interlocutori mai inteligenți, în timp ce prin minte începură să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pentru ajutor! Cu ei stau doar acum, dar la noapte tu vei fi prințul meu, iar eu o biată sclavă supusă!... Și Liviu acceptase asta, iar ea fusese cu adevărat supusa sclavă... Hei, unde erau bucuriile de altădată? Bart se sili să păstreze o mină surâzătoare și aprobă din cap cu bunăvoință: Da, se poate spune că ai fost cu adevărat o soție fericită, nu-i așa? conchise el cu glasul lui plăcut, frumos timbrat Dar ea nu se lasă amăgită
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu un glas apăsat de o ciudată melancolie și peste chip îi trecu parcă o umbră. Azi nu te las să fii tristă! se grăbi Bart să acopere tăcerea cu glasul său voit vesel și, prinzând-o de mână, o sili să se așeze împreună cu el pe canapea. Hai să stăm la povești, spune..., spune-mi mai bine despre copilăria ta... Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci, să te trag de codițe... Arm încercă să schițeze un surâs: Copilăria
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă trupul istovit de suferință cu ajutorul qigong-ului, acel panaceu pentru aproape toate suferințele imaginabile și inimaginabile ale bietei ființe umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece, Bart nu mai putuse și se prăbușise literalmente pe covor, întrun lac de transpirație, ca un ocnaș silit să vâslească din greu pe o galeră, cu toate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
după o tăcere bine calculată. Și lăsând bagajul din mână, trecu pe lângă el și dispăru cu pași neauziți în dosul ușii care dădea în balcon. De acolo nu se mai auzi apoi nici un zgomot și minute lungi în apartamentul bărbatului silit de soarta implacabilă să ducă de atâta amar de vreme viață de pustnic nu se mai auzi decât ticăitul rar al ceasului cu pendulă. Păru să treacă o veșnicie până când Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu ochelarii ăștia, dragule, ai nevoie de ceva mai șic, ca pentru un intelectual ca tine, și părul trebuie pieptănat altfel , după care îl apucă de mână și-l duse la cabina de machiaj, în ciuda protestelor sale. Aici ea îl sili să se așeze pe un scaun, în fața unei oglinzi, și un tip gras înfășurat într-un halat alb apăru de după un paravan și se apucă imediat să-l frizeze și să-l pomădeze cu multă vigoare, făcându-l să arate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
urmă. Trec prin pustiu fără tine, spunea sufletul ei în fiecare clipă, dar își dădea silința să meargă mai departe. Se trezea devreme, nu lenevea, în timpul zilei trudea din greu, seara stătea tot aplecată asupra icoanelor, cu pensule și vopsele, silindu-se să se concentreze pe munca migăloasă de restaurare, până când se simțea epuizată fizic. Căci dacă în timpul zilei munca migăloasă reușea să o absoarbă și să o mai abată de la suferința ei, nopțile erau un iad. Deși nu rămăsese niciodată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un mic dejun luat în tăcere cu Camelia, plecă spre serviciu cu sufletul apăsat de tristețe. * Prin ferestrele aburite lumina zilei de toamnă târzie se strecura cu greu. Ploua fără încetare. În biroul redacțional, dotat ultramodern, Bart lucrase toată dimineața, silindu-se să pună la punct suplimentul bilunar al „Investitorului”, care urma să iasă la sfârșitul acelei săptămâni, centrat tematic pe evoluția pieței energetice după aderarea țării la Uniune, dar fără prea mare tragere de inimă și fără să se poată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o altă înțelegere asupra textului. Scrisul ei e rece, sever; scoate în evidență ceea ce litera mea grăbită ascunde fără voie. Recitesc și fac adnotări, modific. Erika va retranscrie rând după rând, însă - aproape de fiecare dată - găsesc alte nepotriviri, care mă silesc să refac ceea ce, până atunci, mi se păruse perfect. Pot să caut cuvântul potrivit încă multe zile, chiar săptămâni în șir: el există. Sunt și file de care nu mă ating. Așezate lângă Erika, nu multe, îmi dau senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea nu face casă bună cu perorația. Gîndurile iuți nu pot fi stufoase la rostire. Cum s-ar spune, sîntem laconici nu fiindcă am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande lexicale. Preferi scurtimile argotice și șabloanele subînțelese, adică exact elementele care nu cer un dram de oratorie. A doua cauză vine în prelungirea celei
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
în creierul nostru elementul iconic are un efect mai puternic decît cel lexical. Tocmai de aceea, un om care vine la televiziune ca să vorbească plictisește. Dacă ar trăi astăzi, Cicero ar avea o audiență bătînd spre zero și ar fi silit să renunțe la pîinea oratorică. În replică, ar scrie o carte intitulată Prohodul oratoriei și s-ar grăbi să-și găsească o ocupație mai potrivită înzestrării sale. A treia cauză are croială psihologică: siliți să trăiască într-un necurmat climat
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
bătînd spre zero și ar fi silit să renunțe la pîinea oratorică. În replică, ar scrie o carte intitulată Prohodul oratoriei și s-ar grăbi să-și găsească o ocupație mai potrivită înzestrării sale. A treia cauză are croială psihologică: siliți să trăiască într-un necurmat climat de agresiune mediatică, oamenii și-au pierdut atît de mult naivitatea încît nu mai dau doi bani pe vorbe. Pur și simplu nu mai cred în cuvinte, în virtutea de a aduce în fața minții niște
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
prea mare). Odiseea Nadejdei și a lui Osip Mandelștam a început în 1934, când - urmare a unei poezii demascatoare la adresa lui Stalin (reprodusă la finalul volumului) - poetul a fost arestat pentru prima dată și cei doi damnați ai destinului au fost siliți să părăsească Moscova, pentru a locui în domiciliu obligatoriu la Cerdân, apoi la Voronej, îndepărtate așezări urbane de pe teritoriul vast al Uniunii Sovietice. Odiseea petrecută în zodia istorică a marilor speranțe teoretice și a lipsei efective de speranță s-a
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
Nietzsche e poate geniul cel mai predispus spre fulgurațiile de expresie scurtă. Ca un ghepard a cărui viteză de țîșnire îi limitează drastic raza de acțiune, Nietzsche se mișcă foarte bine pe spații mici, dar își pierde suflul de cum e silit să depășească trei pagini în urmărirea aceleiași teme. Și, semn patognomonic al copturii morbide ce i-a măcinat mințile, ghepardul pierde direcția; obosește repede și conturul țintei începe să-i joace înaintea ochilor, volatilizîndu-se în timpul goanei. Din acest motiv, divagația
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
de primă importanță, căci pînă la urmă savoarea observațiilor vine din creierul care le emite, nu din adecvarea la obiectul sarcasmelor. Pur și simplu spiritul lui Nietzsche se descarcă, cu sacadări și volute de neprevăzut, asupra lumii în care era silit să trăiască. Șarjele se țin de unele singure, prin zvelteața îndemînării retorice, dar adunate la un loc, nu dau liantul unei structuri întregi, ci doar destrămarea unui mileu sfîșiat. Nu-i nimic mai compromițător decît o reflexie" (p. 23) scrie
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
Iagăr cheltuielile de judecată în urma proceselor pe care le-au avut, așa că fosta atletă a apelat la un executor judecătoresc pentru a-și recupera banii. Conform unor surse judiciare, executorul judecătoresc angajat de Monica Iagăr a depus dosarul de executare silită în urmă cu două zile la Judecătoria sectorului 1 din Capitală, urmând ca solicitarea să fie dezbătută pe 24 octombrie. Suma pe care Iagăr o are de recuperat de la fostul său iubit e de aproximativ 6.000 de lei, informează
Cosmin Cernat, executat silit de fosta soţie. Vezi de ce () [Corola-journal/Journalistic/68906_a_70231]
-
dezvăluit o seamă de compromisuri ale clerului ortodox și a luat apărarea drepturilor Bisericii greco-catolice, s-a ales cu ostilitatea unor publiciști cu trecut național-comunist, dependenți de serviciile secrete, reorientați prin pretextul ortodoxist. Ca rezultat al acestei aprige dușmănii, e silit a demisiona de la România liberă la 1 ianuarie 2007, ceea ce îi îngăduie a se consacra creației literare, satisfăcută pînă atunci doar sporadic. Amplul poem al lui Ion Zubașcu, intitulat Omul disponibil (d-sa îl numește, nu fără noimă, „epopee") are
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]