742 matches
-
demers care are sensul opus celui pe care cunoașterea îl are, de vreme ce noi căutăm un temei pentru ceea ce am stabilit deja (relația dintre S și P în concluzie).86 În fond, nu este vorba despre așa ceva. Aristotel este un "constructivist". Silogismul este o construcție, care nu se reduce, structural, la așezarea judecăților (premise și concluzie) în relații determinate de reguli stricte; dacă ar fi fost vorba despre o inversiune a sensului operațiilor de constituire silogistică, atunci demersul său nu ar avut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a fi cel "corect". Așadar, chiar această direcție "pe dos" este căpătată de cunoașterea însăși; mai bine zis, pentru a respecta punctul de vedere al lui Aristotel, nu de cunoașterea pur și simplu, ci de știință. Aristotelic vorbind, așadar, silogismul este o construcție care se bizuie pe termeni, pe trei termeni, dintre care doi sunt dați și trebuie căutat cel de-al treilea. Judecățile care alcătuiesc silogismul devin semnificative nu într-o primă instanță, atunci când de la silogismul în genere, ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel, nu de cunoașterea pur și simplu, ci de știință. Aristotelic vorbind, așadar, silogismul este o construcție care se bizuie pe termeni, pe trei termeni, dintre care doi sunt dați și trebuie căutat cel de-al treilea. Judecățile care alcătuiesc silogismul devin semnificative nu într-o primă instanță, atunci când de la silogismul în genere, ca structură de raționare, se trece la figura silogistică (în care sunt consemnate doar pozițiile celor trei termeni), ci ulterior, după ce aceste poziții sunt stabilite, astfel determinându-se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotelic vorbind, așadar, silogismul este o construcție care se bizuie pe termeni, pe trei termeni, dintre care doi sunt dați și trebuie căutat cel de-al treilea. Judecățile care alcătuiesc silogismul devin semnificative nu într-o primă instanță, atunci când de la silogismul în genere, ca structură de raționare, se trece la figura silogistică (în care sunt consemnate doar pozițiile celor trei termeni), ci ulterior, după ce aceste poziții sunt stabilite, astfel determinându-se modurile silogistice. Primele reguli ale silogismului vizează termenii; apoi sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
primă instanță, atunci când de la silogismul în genere, ca structură de raționare, se trece la figura silogistică (în care sunt consemnate doar pozițiile celor trei termeni), ci ulterior, după ce aceste poziții sunt stabilite, astfel determinându-se modurile silogistice. Primele reguli ale silogismului vizează termenii; apoi sunt formulate reguli privitoare la judecățile alcătuitoare. Situația logică astfel creată de Aristotel este cu totul semnificativă în ordinea multiplicării structurii judicative originare S P. Metodologic, capătă formă un sens precizat mai devreme: este vorba despre constructivism
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această legătură să dea o eroare, nu un adevăr, ci evidența în sensul "realizării" sale, a scoaterii sale la iveală; prin construcție propriu-zis logică, la Aristotel (cuprinzând aici orice schemă de raționare de tip silogistic care este validă, adică și silogismul științific sau demonstrația și silogismul dialectic sau argumentarea), prin demonstrație, la Descartes. Operația originară pentru construcția silogismului este constituirea "figurii silogistice", așadar, căutarea mediului. Abia după aceasta sunt stabilite și relațiile dintre cei trei termeni, în așa fel încât să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eroare, nu un adevăr, ci evidența în sensul "realizării" sale, a scoaterii sale la iveală; prin construcție propriu-zis logică, la Aristotel (cuprinzând aici orice schemă de raționare de tip silogistic care este validă, adică și silogismul științific sau demonstrația și silogismul dialectic sau argumentarea), prin demonstrație, la Descartes. Operația originară pentru construcția silogismului este constituirea "figurii silogistice", așadar, căutarea mediului. Abia după aceasta sunt stabilite și relațiile dintre cei trei termeni, în așa fel încât să fie justificată o relație strict
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale la iveală; prin construcție propriu-zis logică, la Aristotel (cuprinzând aici orice schemă de raționare de tip silogistic care este validă, adică și silogismul științific sau demonstrația și silogismul dialectic sau argumentarea), prin demonstrație, la Descartes. Operația originară pentru construcția silogismului este constituirea "figurii silogistice", așadar, căutarea mediului. Abia după aceasta sunt stabilite și relațiile dintre cei trei termeni, în așa fel încât să fie justificată o relație strict determinată între S și P în concluzie. Acum înțelegem că, într-o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus concluzie nu reprezintă altceva decât însăși structura judicativă originară, S P, care trebuie să primească o anumită interpretare, în așa fel încât să fie determinat tipul de judecată de predicație pe care ea îl întruchipează într-un anumit silogism, pe baza tipurilor premiselor. Figura silogistică are, neîndoielnic, o preeminență la Aristotel. De aceea este firesc să vorbim despre întâietatea sensului formal al logicii-organon. Concluzia unui silogism este dată în însăși formatul structurii judicative originare, ca S P. Trebuie însă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tipul de judecată de predicație pe care ea îl întruchipează într-un anumit silogism, pe baza tipurilor premiselor. Figura silogistică are, neîndoielnic, o preeminență la Aristotel. De aceea este firesc să vorbim despre întâietatea sensului formal al logicii-organon. Concluzia unui silogism este dată în însăși formatul structurii judicative originare, ca S P. Trebuie însă interpretată această relație, adică trebuie determinată în forma unei judecăți de predicație, dar nu oricum, ci printr-o construcție logică a cărei primă operație deschide actul căutării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cuprinde operații de includere sau excludere, adică operații de natură extensivă, dar și operații de stablire a ierarhiilor "atributelor" celor doi termeni, adică operații de natură intensivă. Înaintea acestor operații de determinare a tipurilor judecăților de predicație din alcătuirea unui silogism (ceea ce înseamnă construcția unui mod silogistic) trebuie identificat al treilea termen; apoi construcția modului silogistic poate continua. b) Identificarea unui termen care poate susține, intermedia, un tip de relație între S și P din judecata finală. Operațiile prin care este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dată fiind această poziție a sa, "obiectul" poate intermedia relația dintre "carte" (S) și "frumos" (P). Intervenția atributelor predicatului este cu totul necesară cercetării materialului de gândire care poate oferi temeiul unei relații între termenii din judecata finală a unui silogism. Nu este vorba, așadar, doar despre o ameliorare a dificultății de a identifica cel de-al treilea termen, deși ne putem gândi și la acest fapt. Deocamdată, prin operațiile numite, nu putem ști ce tip de relație vom avea între
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre o ameliorare a dificultății de a identifica cel de-al treilea termen, deși ne putem gândi și la acest fapt. Deocamdată, prin operațiile numite, nu putem ști ce tip de relație vom avea între termenii judecății finale a unui silogism, dar, odată identificat cel de-al treilea termen, avem tot ce este necesar pentru structura "figurală" a silogismului; avem cei trei termeni, fiecare cu poziția proprie, determinată ca loc în judecata finală a silogismului pentru primii doi, încă nedeterminată în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la acest fapt. Deocamdată, prin operațiile numite, nu putem ști ce tip de relație vom avea între termenii judecății finale a unui silogism, dar, odată identificat cel de-al treilea termen, avem tot ce este necesar pentru structura "figurală" a silogismului; avem cei trei termeni, fiecare cu poziția proprie, determinată ca loc în judecata finală a silogismului pentru primii doi, încă nedeterminată în premise, nedeterminată complet în cazul celui de-al treilea; adică, în cazul acestuia din urmă, nu-i cunoaștem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între termenii judecății finale a unui silogism, dar, odată identificat cel de-al treilea termen, avem tot ce este necesar pentru structura "figurală" a silogismului; avem cei trei termeni, fiecare cu poziția proprie, determinată ca loc în judecata finală a silogismului pentru primii doi, încă nedeterminată în premise, nedeterminată complet în cazul celui de-al treilea; adică, în cazul acestuia din urmă, nu-i cunoaștem poziția logică în judecățile premise, deși i-o cunoaștem pe cea din silogism. Dată fiind această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata finală a silogismului pentru primii doi, încă nedeterminată în premise, nedeterminată complet în cazul celui de-al treilea; adică, în cazul acestuia din urmă, nu-i cunoaștem poziția logică în judecățile premise, deși i-o cunoaștem pe cea din silogism. Dată fiind această nedeterminare, căpătăm o rațiune foarte puternică pentru diferența logică dintre judecată și raționament. Dar, pe de altă parte, în ambele cazuri este vorba despre aceeași structură judicativă originară S P. Prin urmare, cel de-al treilea termen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și raționament. Dar, pe de altă parte, în ambele cazuri este vorba despre aceeași structură judicativă originară S P. Prin urmare, cel de-al treilea termen, deși nu se va confunda nici cu S nici cu P (poziționați în structura silogismului), va prelua fie funcția de S în ambele premise, fie pe cea de P în ambele, fie în una pe cea de S, iar în cealaltă pe cea de P. Numărul pozițiilor logice rămâne, prin trecerea de la judecată la raționament
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea de S, iar în cealaltă pe cea de P. Numărul pozițiilor logice rămâne, prin trecerea de la judecată la raționament, constant: este vorba despre două poziții, S și P. Structura judicativă originară este cea care susține, prin multiplicare, și alcătuirea silogismului, ca structură de raționare mai complexă decât judecata. Aceasta înseamnă că tot ceea ce este valabil, din punct de vedere formal, pentru judecată și a fost consemnat în demersul anterior este valabil și pentru raționament. Următoarea etapă operațională, în căutarea mediului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai complexă decât judecata. Aceasta înseamnă că tot ceea ce este valabil, din punct de vedere formal, pentru judecată și a fost consemnat în demersul anterior este valabil și pentru raționament. Următoarea etapă operațională, în căutarea mediului, de fapt, în construcția silogismului, se va referi tot la judecata finală a acestuia. Dar de acum încolo, trebuie stabilită poziția mediului în premise, după tipul de judecată de predicație al concluziei (al judecății finale). c) Stabilirea tipului de relație dintre S și P (termeni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicat în premisa majoră și subiect în cea minoră; bineînțeles, majorul și minorul vor ocupa pozițiile rămase în fiecare premisă. Operatorul "trebuie" se aplică, acum, fiecărui pas în construcția modului silogistic, în scopul corectitudinii acestuia. În această etapă a construcției silogismului, prin căutarea mediului, devine clar rostul construcției ca atare: acela de a obține noi adevăruri, pe temeiul unor adevăruri anterioare, anume acelea ale premiselor. Și prin scopul său, silogismul aparține judicativului constitutiv. El este un mijloc de trecere de la anumite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
modului silogistic, în scopul corectitudinii acestuia. În această etapă a construcției silogismului, prin căutarea mediului, devine clar rostul construcției ca atare: acela de a obține noi adevăruri, pe temeiul unor adevăruri anterioare, anume acelea ale premiselor. Și prin scopul său, silogismul aparține judicativului constitutiv. El este un mijloc de trecere de la anumite adevăruri la altele. Scopul este adevărul, al cărui suport exclusiv este judecata. Raționamentul, în orice ipostază a sa, are statutul de mijlocitor al adevărului; și nu al oricărui adevăr
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
argumentarea (raționamentul dialectic) sunt mijloace de dobândire a unor adevăruri noi, pe baza celor recunoscute ca atare. e) Formularea ca atare a concluziei și semnalarea necesității sale. Desigur, concluzia a ajuns la forma sa potrivită înainte de ultima etapă a construcției silogismului prin căutarea mediului. Dar nu-i este încă dovedită necesitatea, adică tocmai calitatea de adevăr, condiționantă pentru funcția sa logică. Necesitatea concluziei este determinată de reguli. Dacă acestea au fost respectate, atunci nu ne putem îndoi de necesitatea concluziei. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și în cel al raționamentului. În ultimă instanță, constatăm că "formalul" domină construcția raționamentului și că el este decisiv în privința adevărului concluziei acestuia. Regulile se găsesc în Analitice, iar Aristotel le gândește în aplicarea lor și la alte tipuri de silogisme decât cele categorice, totuși, pe baza celor stabilite în legătură cu acestea din urmă: la raționamentele prin reducere la absurd, la cele ipotetice sau la cele modale.88 Silogismul are exclusiv trei termeni și două premise; termenul mediu trebuie să fie același
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Analitice, iar Aristotel le gândește în aplicarea lor și la alte tipuri de silogisme decât cele categorice, totuși, pe baza celor stabilite în legătură cu acestea din urmă: la raționamentele prin reducere la absurd, la cele ipotetice sau la cele modale.88 Silogismul are exclusiv trei termeni și două premise; termenul mediu trebuie să fie același în ambele premise; trebuie să existe măcar o premisă afirmativă; trebuie să existe măcar o premisă universală; trebuie ca S și P să apară în concluzie chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
premisă afirmativă; trebuie să existe măcar o premisă universală; trebuie ca S și P să apară în concluzie chiar cu partea cu care apar și în premise. Acestea sunt, formulate cât mai schematic, câteva dintre regulile de bază ale construcției silogismului în ipostaza sa de mod silogistic valid (corect). Odată respectate toate aceste reguli, putem avea o condiție necesară pentru necesitatea concluziei. Pentru adevărul acesteia, mai trebuie să se adauge și o condiție (necesară) "alethică" referitoare la premise; de aici ideea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]