1,227 matches
-
Conviețuirea slavo latină Conviețuirea în Evul Mediu a populațiilor slavizate și a celor romanizate a constituit o realitate incontestabilă. Elementul latinofon a supraviețuit în Balcani și după retragerea, iar, mai târziu, dispariția Imperiului roman chiar dacă s-a petrecut într-o simbioză cu factorul slav. Așadar, furtuna slavă nu a avut puterea să stingă făclia romanității la sud de Dunăre. Miracolul s-a produs în condițiile în care slavii au întemeiat state puternice, uneori și cu aport romanic, exercitându-și influența inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
noastre. Extinderea țaratului bulgar și a imperiului dualist (vlaho bulgar) în spațiul românesc a lăsat urme palpabile. Le regăsim în prevalența toponimelor și antroponimelor de origine medio bulgară pe care le putem citi în primele documente medievale slavone 120. Dovada simbiozei profunde rezultă și din rădăcinile comune din care folclorul românesc și bulgar își trag seva, de la cel coregrafic, la cel muzical și narativ 121. Este surprinzător să întâlnești coincidențe între regiuni aparent îndepărtate, precum Macedonia și Ardeal sau Tracia și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ariile romanice datorită sprijinului de care beneficia din partea autorităților politice și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată a comunităților noastre sud dunărene. Doar nucleele marginale, transhumante, aflate în contact cu elena, au rezistat, pentru că nu a existat o simbioză cu grecii bizantini. În schimb, la nord de Dunăre, înrâurirea slavă nu a mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
devine posibilă o nouă geneză. Este cazul templului din Emesa, de pildă, un templu al Siriei lui Heliogabal înălțat pe o colină a orașului, dar având și o bună parte din structură îngropată adânc în pământ, ca un simbol al simbiozei dintre lumină și întuneric, dintre viață și moarte. În pietrele din care a fost zidit se ascunde secretul unei zămisliri, secretul primordial al vieții ce nu poate fi despărțită de moarte. În întregul lui, acest templu bizar - ale cărui porți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tragic” - se va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul. Căci pentru acest „ultim joc al iluziei”, cum definește Kantor Clasa moartă, regizorul (dirijor în persoană al intrărilor și ieșirilor din scenă) a creat formidabila imagine a simbiozei tinerețe-bătrânețe, „altoind”, ca să zicem așa, pe trupul actorilor reali - bătrânii -, dublurile lor tinere, manechinele-școlari, „copilași semănând cu niște micuțe cadavre” ce se agață cu disperare de cei dintâi, se cațără pe ei, se ghemuiesc ori se târăsc la picioarele lor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei, care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Jolie; de jos; lamă; lipicios; lînă; luci; margine; mari; Maria; mărginire; minuscul; mîncare; mușc; a mușca; neted; parte a corpului; parte a gurii; pas; petală; plăcere; plin; ploi; portocală; prostie; pup; pupici; putere; roșcată; roșii; sărutată; scaun; scurtă; seducție; sensibilitate; simbioză; sînge; soț; sport; strugurel; suav; subțire; supărare; sus; tentație; tremura; tricou; umede; unde; unealtă; vas; vînătă; vopsit; vorbă; vorbe; vorbit; zemoasă (1); 770/158/59/99/0 cal: animal (133); căruță (49); putere (36); iapă (30); șa (23); armăsar (21
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mirific; mîinile; mozolește; nasol; nevasta; Oana; palmă; parșiv; pasionant; pasionat; pasiuni; părintește; pătimaș; pe cineva; pe obraz; persoana iubită; persoană; pipă; plecare; popă; nu pot; prietenă; prietenește; profund; respect; rom; romantic; roz; salivă; seducere; seducție; semn de afecțiune; senzație; senzualitate; simbioză; simpatizare; simțire; sînul; smiley; soare; soția; soție; suav; super; nu știu sigur; tace; tandru; ultima oară; urme; valoare; vinde; vrea; zîmbet (1); 796/184/71/113/0 scară: trepte (71); pod (58); bloc (46); sus (43); treaptă (35); urcare (34
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la o intersectare conceptuală între corporalitatea cyborgică și „mașinile dezirante” sau „corpul fără organe”, sintagme din filosofia deleuzo-guattariană rediscutate în noile contexte tehnoculturale. Atingând problematica dorinței, studiul se îndreaptă în direcția reformulării noțiunilor de corporalitate, plăcere, seducție și erotism în cadrul simbiozei ființă umană - tehnologie, trăgând concluzia necesității prezenței procesului de întrupare în urma punerii față în față a unor discursuri cyberculturale (de tipul Sobchack vs Stoneă sau a discutării critice a teoriei filosofice a lui Michael Heim. Alte raporturi, de genul organ-proteză
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mașinic până la interferență și feedback: umanul a intrat mintal, senzorial și corporal în procesul medierii, aducând un aport organic elementului mașinal, iar ordinatorul a dobândit un rol de intermediar tehnologic sau de interfață în cadrul acestui sistem circuitar, reglând prin retroacțiune simbioza și interacțiunea. Însuși părintele ciberneticii (vezi Wiener, 1954Ă nu se limitează să stabilească relația comunicațională ființă umană - computer sub imperiul controlului, ci raportează omul la mașina informaticii în diverse moduri: ontologic, psihologic, sociologic și cultural. Dacă analogiile istorice om-mașină au
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
naturalism digital este o formă mimetică de simulare (întâlnit în jocuri pe computer, în filme de animație digitală, în simulările de zbor sau în simulările medicale ale trupului și ale creieruluiă, cu ajutorul căreia spațiile sau experiențele naturale sunt redate prin simbioza om-calculator. Natura și naturalul sunt „artificializate” sau „sintetizate” în cadrul interfeței ordinatorului până la obținerea efectului de naturalețe într-un sistem cognitiv autoorganizațional și transformațional, dobândind o ordine artificială secundă. Natura asistată de computer (Computer Aided Nature sau CANĂ este o sintagmă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care, plecând de la premisa că ordinatorul nu oferă o viziune reductivă asupra științei și asupra lumii înseși, spre deosebire de tehnologiile precedente, au început să considere computerul un adevărat amplificator mintal. Astfel, Bush (1945Ă discută gândirea asistată de calculator, Licklider (1960Ă analizează simbioza om-computer din perspectiva construirii de interfețe conform unui model uman, Engelhart (1962Ă este interesat în modalitățile prin care grafica interactivă augmentează intelectul uman, Sutherland (1965Ă dezvoltă un simulator grafic interactiv etc. Pentru aceștia, ordinatorul este capabil să creeze medii virtuale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Mașini cyberorganice ale supraviețuirii, aceste informații sau entități ale viului artificial sunt considerate ca provenind din „oceanul” electronic primordial și ca propulsând noi generații ale diferitelor forme de viață. Fie că înclină balanța înspre considerarea umanului drept chintesența evoluției în simbioza om-mașină, fie că se deschide mai mult înspre noi tipare numerice de existență, discursul cybercultural al vieții artificiale trebuie abordat cu măsură și cu ochi critic, în ciuda faptului că oferă imaginației umane cadre fertile de evadare din obișnuință, în special
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mașinilor din toate dimensiunile lumii: ansamblul mașinic deopotrivă își respinge părțile constitutive (deteritorializareă și le atrage (reteritorializareă într-un proces infinit de dezmembrare și de recombinare. Întrepătrunderea uman-tehnologic este una dintre multiplele valențe ale acestui proces mașinic al dorinței de simbioză, dorință 7 specifică „mașinilor dezirante”: Mașinile dezirante sunt mașini binare supunându-se unei legi binare sau unui set de reguli guvernând asociații: întotdeauna o mașină este cuplată la o altă mașină. Sinteza productivă, producția producției, are o formă conectivă: «și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Corpurile dorinței sunt permanent supuse recombinării interne și contestării externe: întotdeauna corpul dezirant este în proces sau în devenire, în alteritate și în diferență. Alăturarea dintre corporalitate și dorință este realizată de către filosofii francezi pentru a evidenția constantele legături și simbioze conduse de forțele instabilității mașinice, de mișcarea neîncetată a părților și a organelor. Corpul mașinic nu este important în ceea ce este, ci în ceea ce devine, astfel că ontologia devenirii la Deleuze și Guattari se referă nu la imutabilitatea a ceea ce
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la interfață (vezi Lupton, 1995 pentru un exemplu al relației emoțional-corporale a utilizatorilor cu computereleă. Raportul uman-mașinic, din perspectiva „dorinței” cyborgice, este caracterizat prin ambivalență: pe de o parte se produce antropomorfizarea artefactului tehnologic (computerul este supus umanizării pentru ca procesul simbiozei să pară cât mai „natural”Ă, devenit un „umanoid” cu o interfață prietenoasă, iar, pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici 8 ai subiectivismului și ai iraționalității (conotate diacronic cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ontologică a cyberentităților plecând de la idealismul platonician. Relația ființei umane cu tehnologia calculatorului este urmărită sub emblema mitului Erosului: realitatea fenomenală a entităților virtuale provine din fascinația erotică a omului („inimile care bat în mașini”Ă pentru noile tehnologii întrucât simbioza om-ordinator se realizează ca o „căsătorie mintală cu tehnologia”: Relația noastră de dragoste cu computerele, cu grafica și cu rețelele computerului este mai adâncă decât fascinația estetică și decât jocul simțurilor. Căutăm o casă pentru cuvinte și inimă. Fascinația noastră
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru inginerie”, un obiect care poate fi alterat în mod tehnologic și accesat digital. Ceea ce pentru Deleuze și Guattari (vezi mai susă înseamnă „corp psihologic schizofrenic”, „obiect al invidiei” sau „dorință mașinică”, pentru Stelarc înseamnă cybercorp obiectivat sau cybersistem. Noua simbioză om-mașină propusă de Stelarc distruge orice noțiune de existență umană subiectivă, cybersistemul reducându-se la accepția de „a fi operațional”. Artistul mărturisește că devine el însuși parte a sistemului creat în cadrul lucrărilor sale, pierzându-și simțul identității umane; atunci când performează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mișcarea involuntară a corpului conectat cu electrozi („Fractal Flesh”Ă. Artistul australian a devenit astfel primul om „teleportat” al istoriei, teleportarea trupului său realizându-se prin controlul agenților virtuali aflați la distanță asupra „corpului involuntar” (Dery, 1996Ă. O astfel de simbioză om - rețea digitală este realizată de artist în „Parasite”, un proiect în care imaginile corporale ale Internetului, socotit un fel de sistem nervos virtual, mișcă trupul uman din realitatea fizică. Aceeași problematică o întâlnim în „Stimbad”: un ecran tactil care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umane la interfață: Virtualitatea nu înseamnă a trăi într-o activitate imaterială a informației, ci înseamnă percepția culturală că obiectele materiale sunt interpenetrate de patternuri informaționale (Hayles, 1997, p. 204Ă. Autoarea înțelege adesea prin subiect virtual conceptul de cyborg datorită simbiozei ființă umană - computer. În momentul când simțurile umane sunt interfațate până la protezarea virtuală care asigură contopirea granițelor corpului uman cu ecranul calculatorului, „coerența proprioceptivă în întrepătrundere cu protezele electronice joacă un rol important în reconfigurarea granițelor corpului perceput” (Hayles, 1997
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
până la protezarea virtuală care asigură contopirea granițelor corpului uman cu ecranul calculatorului, „coerența proprioceptivă în întrepătrundere cu protezele electronice joacă un rol important în reconfigurarea granițelor corpului perceput” (Hayles, 1997, p. 202Ă. Astfel, una dintre concluziile teoreticienei este faptul că simbioza om-ordinator produce interceptarea viziunii cyborgice: Suntem deja cyborgi în sensul că experimentăm, prin integrarea percepțiilor și a mișcărilor noastre corporale în arhitecturile și topologiile computerului, un simț schimbat al subiectivității (Hayles, 1997, p. 201Ă. În ceea ce ne privește, preferăm să
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
creion optic, costum de date, microfoane, cască și ochelari de realitate virtuală etc.Ă și ca program sau limbaj informatic. Într-o viziune apropiată de viața artificială, interfața poate fi considerată ca având un rol organic, senzorial în procesul de simbioză om-mașină (sau în parafrază deleuzo-guattariană, procesul de devenire-mașină a omuluiă, intermediind între două sisteme până la fuziunea lor și mijlocind noi percepții și senzații corporale (vizuale, auditive, tactile, motriceă în spații ale realității virtuale sau/și ale cyberspațiului. Cel mai adesea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt urmărite în modurile în care produc un nou nivel de conștiință, în special prin spulberarea ideii de unicitate a individului și prin pulverizarea barierelor corporalității fizice. Problema este că Ascott (1989, 1995Ă discută strict conectarea minților umane (mind-to-mindă sau simbioza conștiință-mașină în cadrul rețelelor computerizate, considerând chiar posibilitatea lipsei trupului (mintal of bodyă. Astfel că teoreticianul vorbește de diseminarea eului în rețea, de interconectarea subiectivităților, de multiplicarea minților umane pentru a se delimita de abordarea unitară, solitară a minții sau a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în care poposește. Avataritatea se ipostaziază astfel sub zodia nomadismului, chestionând sedentarismul identitar, logica asemănării și principiile aceluiași. În spațiile imersive, generate în timp real și interactive ale realității virtuale, interfața mediază între corporalitatea biologică și cea tehnologică, astfel că simbioza dintre aceste două tipuri de corporalitate formează cadrele existențiale ale unor intracorporalități și intrasubiectivități. La fel ca în cazul fuziunii dintre fizic și digital în cadrul spațiului virtualității, intercalarea dintre biologic și informațional ține de o arhitecturare a corpului și a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în momentul expunerii sub lumină ultravioletă. Artistul a creat cu ajutorul acestei gene și alte creaturi transgenice (plante, pești, bacteriiă care pot fi controlate prin sistemul audiovizual al biobotului din perspectiva căruia spațiul poate fi experimentat și prin intermediul căruia se efectuează simbioza organism-mașină. Animalele, plantele și bacteriile alterate genetic sunt plasate în instalații unde acestea pot interacționa cu roboți biologici și unde privitorii-vizitatori le pot modifica local sau prin procesul de teleprezență specific Internetului. După cum am remarcat deja, arta transgenică ridică nu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]