1,491 matches
-
deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la pictura neoimpresionistului Seurat: "l'âme des choses"10. Acest caracter difuz dispare acolo unde filiația onirică este asumată ca în cazul viziunilor embrionare ale lui Odilon Redon, sau a celor erotico-macabre ale lui Alfred
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la pictura neoimpresionistului Seurat: "l'âme des choses"10. Acest caracter difuz dispare acolo unde filiația onirică este asumată ca în cazul viziunilor embrionare ale lui Odilon Redon, sau a celor erotico-macabre ale lui Alfred Kubin. Caracterul difuz la picturii simboliste se poate constitui ca un spațiu al negocierii diferenței atât față de pictura realistă, preocupată de a decupa felii de viață, dar și față de tincturările decadente cu temele specifice. Tot aici poate fi marcată diferența față de simbolismul picturii prerafaelite, care beneficiază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între desen și pictură, un aparent efect pointilist à la Paul Signac, heliogravura, procedeu utilizat și de Félicien Rops etc. Rodolphe Rapetti este de părere că această convergență între noutățile tehnice asociate destructurării sau ingnorării canonului academic și noua sensibilitate simbolistă, constituie o trăsătură a epocii. "Creația în afara normelor consacrate de tradiție reprezintă o trăsătură caracteristică sfârșitului de secol XIX și se confirmă în cazul simbolismului"14. În contaminarea picturii cu elemente care țin de arta grafică, a afișismului, a caligrafiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura, prin evaluarea celei de-a treia dimensiuni într-un sens deopotrivă decorativ și bidimensional, așa cum un alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu mijloacele unui orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist în special important, ea implică din partea artistului efortul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist în special important, ea implică din partea artistului efortul de a combina elementele care se găsesc în lumea reală, ba chiar împrumutate altor opere de artă, pentru a produce o realitate separată, diferită și perfect autonomă"15. Sistemul corespondențelor care marchează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
domeniul artei plastice, deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei, termenul sacrificat este cel de "decadentism", cu toate că în absența unui stil propriu, a unei școli, și prin afinitățile structurale cu fenomenul literar, multe aspecte ale artei plastice simboliste evidențiază o sensibilitate estetică decadentă, pun în circulație teme sau miteme, pentru a folosi termenul lui Gilbert Durand 17, care-i sunt specifice și pe care simbolismul literar le-a tezaurizat ulterior ca un propriu al lui. Un mod de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
continuitate care precizează afinități structurale între pictura prerafaeliților britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică decadentismului și nimic mai mult, din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă, Verlaine, înlocuiți nu cu mult mai târziu de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
configurația conceptuală atât cât este, utilizarea sa în cadrul artelor plastice fiind una marginală și fără corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
curentului decadent în Franța. Faptul că decadența, dandysmul și snobismul se pot adesea defini în termeni de refuz, refuz de a participa la un eveniment sau de a recunoaște o individualitate, atrag atenția asupra aspectelor global negative a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a marcat conceptual în istoria literaturii și unul de mainstream. Chiar dacă ne aflăm în domeniul literaturii, cele două perechi de autori sunt suficiente pentru a situa corect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică în matricea simbolistă. Rămânând în spațiul culturii franceze de vocație pedagogic-modelatoare pentru pictorii români formați la Paris, se poate constata că tocmai mutația decadentă a gustului ex-naturalistului Huysmans aduce în prim plan o serie de artiști plastici, majoritatea asimilați simbolismului, unii dintre ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aduce în prim plan o serie de artiști plastici, majoritatea asimilați simbolismului, unii dintre ei lipsiți la momentul apariției romanului, de notorietatea dobândită ulterior. De asemenea, esențial este faptul că în critica de artă sau doar în organizarea unui club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident, în arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum cel al lui Huysmans în literatură. Interesante în acest caz devin distorsiunile simboliste care se insinuează în arta lor, refuzul mărturiei naturaliste și a fidelității față de lumina zilei la Carrière, eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un sens redempționist, mesianic, al suferinței care transcende scena mizerabilistă a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe spiritualizate, în cea de-a doua, catafalcul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a doua, catafalcul improvizat, modest pe care zace Ellenai a fost înlocuit cu aripile îngerului Eloe care o poartă spre paradis. Remarcabil în pictura lui Malczewski este tocmai această trecere dinspre tabloul cu subiect istoric, cu o intrigă, la compozițiile simboliste. Cadrul realist al unor picturi din seria Thanatos este brizat de apariția îngerului morții în cel mai familiar loc cu putință, cel al casei părintești, apariție de o concretețe care răspunde prin ecou convențiilor realiste. Fără a fi o dominantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictură nu devine tributar unui singur stil, în cadrul său sunt permise o serie de inovații cu privire la tehnica picturală, sintetismul, divizionismul și pletora de stiluri noi, care însă nuanțează curentul în ansamblul său. Cu alte cuvinte, stilul nu devine o marcă simbolistă, nu există un "stil simbolist". "Simbolismul nu a fost limitat la un stil anume, și nici nu a generat unul propriu. A utilizat diverse stiluri și abordări de la romantism la realism, de la arta decorativă, plană a Jugendstil-ului la expresionism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
singur stil, în cadrul său sunt permise o serie de inovații cu privire la tehnica picturală, sintetismul, divizionismul și pletora de stiluri noi, care însă nuanțează curentul în ansamblul său. Cu alte cuvinte, stilul nu devine o marcă simbolistă, nu există un "stil simbolist". "Simbolismul nu a fost limitat la un stil anume, și nici nu a generat unul propriu. A utilizat diverse stiluri și abordări de la romantism la realism, de la arta decorativă, plană a Jugendstil-ului la expresionism. Cu toate acestea, indiferent de ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gustav Klimt a încorporat portrete realiste, ușor stilizate în vârtejuri ornamentale aurite, astfel inserându-le simbolic în excelența sentimentelor nobile"31. Caracterul eclectic al simbolismului în artele plastice iese și mai bine în evidență în încercările de ordonare taxonomică. "Manifestului simbolist" în literatură al lui Jean Moreas, în 1886, și "Artei poetice" a lui Verlaine, din 1874, îi corespunde în pictură articolul publicat despre Gauguin de Albert Aurier în Mercure de France, în 1891. Opera de artă, consideră Albert Aurier, trebuie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1. alegorico-metaforic (Prerafaeliții, Max Klinger); 2. ilustrativ-literar (cultul lui Dante, pictorii de teme biblice și mitologice); 3. panteist-pan-simbolic (Caspar David Friedrich); 4. subiectiv-psihologic (Odilon Redon); 5. senzual-expresiv (Van Gogh)32. Tipologia sa nu face decât să hașureze zone de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum Van Gogh, în cercul simbolist. Istoricul de artă român, Paul Constantin, în Arta 1900 în România, așază simbolismul sub semnul unui eclectism stilistic, reconsiderând o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]