1,334 matches
-
scopuri, dar în toate subiectul uman îndeplinește un rol. Sunt autori, psihologi și sociologi care vorbesc despre o analogie între jocuri și situații sociale, aceștia fiind de părere că aceste caracteristici sunt similare, chiar dacă există și suficient de multe diferențieri. Similaritatea în interrelaționare socială (care ar cuprinde jocurile și situațiile sociale) se referă la faptul că există scopuri și surse de satisfacție. În cadrul jocului, fie la copil care își creează singur regulile, la adolescenți sau tinerii care joacă fotbal, la adulții
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur), ¾ Coeziunea (unitatea grupului), ¾ Eficienta (îndeplinirea obiectivelor), ¾ Autonomia (independenta), ¾ Controlul (grupul ca mijloc de control a acțiunii membrilor săi), ¾ Stratificarea (ierarhizarea statutelor), ¾ Permeabilitatea (acceptarea altor membri), ¾ Flexibilitatea (de manifestare a comportamentelor variate), ¾ Omogenitatea (similaritate psihologica și socială a membrilor), ¾ Tonul hedonic (plăcerea apartenenței la grup), ¾ Intimitatea (apropierea psihologică între oameni), ¾ Forța (tăria grupului), ¾ Participarea (acționarea pentru grup), ¾ Stabilitatea (persistența în timp a grupului). 2. Obstacole în comunicare Diferențele de putere În organizații puterea se
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sau al unor grupuri diferite ă se dovedesc uneori conflictuale sau chiar distructive, și nu (doar) complementare și constructive. Identificarea printr-o astfel de apartenență este mai acută În situație de interculturalitate, tocmai fiindcă Întâlnirea, Împreună, a diferenței și a similarității este un factor-cheie În procesul de identificare și pentru că, În funcție de Împrejurări, ea poate produce o Întărire a unui sentiment de apartenență „care există deja” și/sau o dezvoltare puternică a unui sentiment legat de o apartenență „nouă”. În cazul apartenențelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui Durkheim, studentul debutant nu poate trece cu vederea distincția esențială Între două mari sisteme de coeziune socială: cel bazat pe similitudine, căreia Îi corespunde solidaritatea mecanică, și cel legat de diviziunea tot mai accentuată a muncii, bazat pe lipsa similarității, căreia i se asociază solidaritatea organică. Însă, atunci când Durkheim Îl utilizează În teza sa din 1893, conceptul are deja o istorie destul de lungă. Nu ne propunem să intrăm aici În detaliile istoriei solidarității, ci doar să clarificăm originile unui termen
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și astăzi, neplăcut și dureros să Încerce comparații. Însă ceea ce este important În plan privat, oricât ar fi de respectabil, nu trebuie să oprească munca istoricului sau a sociologului. „Comparația este un instrument de neocolit al cunoașterii; bineînțeles, ea produce similarități și diferențe. Cunoașterea impersonală are, desigur, aspect de sacrilegiu În ochii indivizilor care sunt obiectul ei: pentru aceștia, experiența este unică, În vreme ce istoricii refuză să izoleze evenimentul singular, căutând, dimpotrivă, În mod sistematic raporturile care Îl leagă de celelalte. În ceea ce privește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și au fost acceptate în multe cercuri academice. Psihologii recunosc valoarea narațiunilor personale în înțelegerea dezvoltării psihologice și a personalității (McAdams, 1993; Runyan, 1982). Antropologii folosesc istoria vieții sau studiul de caz individual ca principală unitate de analiză pentru măsurarea similarităților și a diferențelor culturale (Langness, Frank, 1981; Spradley, 1979). Sociologii folosesc povestirile vieții pentru a înțelege și a defini relațiile sociale, apartenența la grup și interacțiunile din cadrul acestuia (Bertaux, 1981; Linde, 1993). În educație, povestirea vieții a fost folosită ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
li se ofere ocazia de a se face auzite, analizate și să se teoretizeze pe marginea lor, cel puțin pentru a vedea dacă ar putea exista un echivalent feminin al monomitului, astfel încât cercetătorii să fie capabili să determine mai eficient similaritățile și diferențele dintre experiențele masculine și cele feminine și să caute o sinteză care ar dezvolta opțiunile povestirilor vieții pentru toți subiecții și din care să beneficieze ambele sexe (Gergen, Gergen, 1993). Există o arie largă de aplicații și utilizări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
efort mare de eliminare în momentul în care toxinele vor fi mobilizate în cantitate mare de nosod. Aceste remedii atenuează deci criza de eliminare toxinică. De aceea unii autori le consideră drenoare ale acestor toxine. De fapt corespund aplicării legii similarității la acești bolnavi. Stricto sensu, denumirea de drenori ar trebui rezervată remediilor care ar fi prescrise în scop de drenaj în mod cvasi-sistematic și nu în funcție de similitudinea simptomatică. De aceea, socotim, în acord de altfel cu majoritatea autorilor, că și
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
pe care le vom numi respectiv topologică, genetică și arheologică. A. Metoda topologică: istoria ca obstacol Autorii care aplică literal modelul lui Rokkan și Lipset propun efectuarea unor simple statistici de ordin topografic: ei înțeleg astfel să contabilizeze diferențele și similaritățile între diviziunile formate în societățile post-comuniste și clivajele occidentale. Postulatul lor este unul dintre cele mai simple: în țările Europei Centrale și Orientale, formarea unor clivaje ușor de observat este împiedicată de caracterul contrastant al reformelor gândite ca o încrucișare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Defecțiunea, abandonul organizației este prima atitudine (exit). Cea de-a doua atitudine imaginabilă este luarea de cuvând, reacția critică, protestarea în cadrul organizației care încă inspiră, în ciuda declinului său, un anumit tip de loialitate care se opunea abandonului. Se poate observa similaritatea între comportamentul economic sau politic, mai ales atunci când este aplicat sistemelor concurențiale: economie de piață și democrație pluralistă. Doar în asemenea conjuncturi abandonul și critica pot să-și desfășoare clar funcțiile, adică să evidențieze declinul și eventual să impună organizației
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
roumaine, cu o prefață de Emile Faguet, Paris, 1909 (lucrarea, poate prima de acest gen la noi, este influențată metodologic de primii comparatiști francezi exact în ceea ce era exagerat la ei, anume căutarea peste tot a "modelelor" pe baza unor similarități, de fapt generale, în romantismul european ; rezultatul este ignorarea oricărei originalități românești și proclamarea de către Faguet a "transplantării" romantismului francez în țara noastră); Charles Drouhet, Le Roumain dans la litterature francaise în Mercure de France, 1924, mai, pp. 598-625, V.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
paralele de observații lexicale, morfologice etc., tot atîtea abateri de la norma istorică, ușor de întîlnit însă la mai toți scriitorii unei epoci. De aceea, obiecțiile lui Wellek si Warren, la studiile englezești, pot fi extinse si la acestea, în limitele similarității de metodă. Materialul lingvistic este însă aproape exhaustiv analizat, oferind o bază solidă oricăror cercetări literare sau estetice. De aceea, adevărata continuare a stilisticii lui Vianu mi se pare a consta nu în studiile de limbă literară, ci în cele
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
pronume personale. Această relație diacronică a fost observată pentru limbile indo-europene de gramaticieni ca Bopp (1816), Müller (1875) și Brugmann (1916), Meillet (1912), Kuryłowicz (1964), Watkins (1969), Szemerényi (1989) - vezi Fuß (2005: 2). Prin reconstrucția formelor proto-indoeuropene, s-a observat similaritatea dintre pronume și morfemele de acord ale verbului (cele care exprimă acordul cu subiectul). Prin urmare, gramaticalizarea unor elemente pronominale și transformarea lor în mărci de acord este un fenomen atestat istoric. Întrucât procesele de gramaticalizare au un caracter ciclic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
am rupt. (v) În altă analiză, cliticul și nominalul formează un grup determinant extins (vezi Uriagereka, 1995, Bleam, 1999, via Van Peteghem, 2003-2004, Cornilescu și Dobrovie-Sorin, 2008). Cliticul se deplasează spre verb pornind din GD extins. Un argument ar fi similaritatea formală dintre clitic și determinant în limbile romanice, explicabilă prin originea lor comună: articolul definit și cliticul pronominal au la bază pronumele demonstrativ latinesc illum, illa. Analiza propusă ar capta și faptul că nominalul complement din structurile cu dublare este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
politice: în vârful sau în nucleul sistemului politic, în eșaloanele imediat următoare sau în rândurile de mijloc. Gradul de schimbare este, de asemenea, diferit între capitală și centrele locale și regionale. Gradul de înlocuire a elitei depinde în plus de similaritățile și diferențele dintre vechiul și noul regim: dacă ambele sunt autoritare sau ambele sunt democratice ceea ce Juan Linz și Alfred Stepan 29 numesc tranziții de regim "within-type" înlocuirea tinde să fie mai puțin substanțială decît în tranzițiile "out-of-type" de la regimuri
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și croații din Croația și Dalmația. În Transilvania, ungurii și secuii erau uniți împotriva românilor, care erau de obicei sprijiniți de germani. Aceste dezbinări naționale nu s-au atenuat niciodată. Problema sîrbilor și croaților era de departe mai dificilă din cauza similarității, dacă nu a identității celor două populații. În secolul al XIX-lea, după cum am văzut, erau exprimate două puncte de vedere în acest domeniu. Majoritatea partidelor politice erau organizate pe o bază națională separată. Mișcarea iliră avansase totuși ideea existenței
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
volumul I în ce fel cucerirea otomană și bătăliile ulterioare dintre creștini și musulmani au constituit marile teme ale literaturii balcanice, de la ciclul Kosovo și baladele despre klefți și haiduci pînă în epoca modernă. În mod asemănător, termenii culinari conțin similarități cu cei ai altor țări din Orientul Apropiat și diferă de, să spunem, cei folosiți în Rusia, Italia sau Austria. Cetățeanul din Balcani a beneficiat și de faptul că multe dintre aspectele vieții otomane erau splendide. Arhitectura otomană, atît aceea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pună mîna pe o mică pradă în plus pe care să o aducă acasă. Întrucît asemenea acte erau totodată patriotice și eroice, calea aceasta de scăpare din leneveala inutilă a satelor de munte devenit irezistibilă. Același autor a observat și similaritatea cu situația din Iugoslavia, singura cealaltă țară europeană unde activitățile partizanilor și-au făcut prompt apariția: "Iugoslavia era de asemenea singura cealaltă țară din Europa care avea sate în munți lipsite de hrană suficientă, ca și cele din Grecia, unde
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bun și credincios și vrednic de onoarea Imperatului, de amoarea patriei și de placerea lui Dumnezeu și a oamenilor (p. 110). Patriotismul este definit în termenii unui civism al cărui virtute principală este loialitatea față de dinastie. Se pot observa puternice similarități punctuale între obligațiile față de Imperator detaliate de Carte de cetire seaé Legendariu românesc și îndatoririle patriotice față de Stăpânire listate de Catehismul lui Aaron Florian. Ambele materiale didactice, puternic îmbibate de ceea ce în psihologia socială se numește status quo bias, îndeplinesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manualul lui Aaron este îndeplinită de Ștefan cel Mare în manualul lui Albineț. Transilvania prezintă, la rându-i, deși cu oarecare întârziere, același tipar care a putut fi observat deja în cazul celorlalte două provincii românești, Țara Românească, respectiv Moldova. Similaritățile structurale cu istoriile celorlalte provincii românești sunt evidente în Compendiu de istoria Transilvaniei apărută în 1864 sub semnătura lui Ioan V. Rusu. Departe de a fi integrată în istoria comună a poporului român în întregul său, Compendiul plasează istoria Transilvaniei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Hunedoara, despre care autorul afirmă că "barbatu mare cá Huniade nu s'a mai nascutu nece in Tier'a unguresca nece in Ardealu" (Moldovan, 1866, p. 39). Iancu și Ștefan, fiecare în propria sa patrie, beneficiază de portrete în oglindă. Similaritățile în care sunt caracterizați cei doi sunt de-a dreptul izbitoare. Privită din perspectiva ardeleană, cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul nu are nicio relevanță națională, acesta nefăurind o unitate de mult visată, ci acționă în numele și sub pavilion german: "Michaiu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în regimurile staliniste și modul în care autorii Raportului au contribuit la crearea unei "narative istorice oficiale unică și unilaterală prin suprimarea tuturor posibilelor narative rivale și ștergerea memoriilor neconvenabile" (Ciobanu, 2009, p. 316). Mai caustic, D. Barbu (2008) punctează similaritatea dintre Raportul de condamnarea a comunismului și "vechile rapoarte ale Partidului [Comunist]" (p. 77). Ambele se conformează unei logici comune, aceea de a impune o unică grilă oficială de interpretare a realității, în deplină armonie cu spiritul politic al vremii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o adecvare; potrivit filosofului german, exprimarea, în structură predicativă, a acestei relații constituie o afirmație, a cărei valoare de adevăr este Adevăratul. În alți termeni, obiectul respectiv este adecvat conceptului; sau lucrul respectiv este adecvat cuvântului. Substituțiile propuse aici, precum și similaritatea chiar identitatea formală dintre adecvarea lucrului la cuvânt și relația dintre un obiect și un concept sub care acesta cade sunt posibile pe temeiul identității orizonturilor tematice ale celor două serii de fapte. Lucrul și "obiectul" aparțin orizontului ontic; cuvântul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vechilor poeți, prin rime numite înlănțuite, concatenate, anexate sau înfrățite ; el amintește, de asemenea, de „cuvintele-pivot”, kake kotoba, din versificația japoneză, unde una și aceeași silabă sau unul și același grup de silabe primește simultan două semnificații. Exploatînd și ea similaritatea și diferența, rima face să apară raporturi de echivalență între sunet și sens : „Ar însemna să comitem o simplificare abuzivă dacă am trata rima doar din punctul de vedere al sunetului. Rima implică în mod necesar o relație semantică” (Jakobson
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
olărit. De la acesta se trece la Rîndunica-de-noapte, pentru că, în unele mituri, lutul este efectul, iar pasărea respectivă este cauza. Abia formată, imaginea Rîndunicii-de-noapte se inversează în cea a Leneșului, care, prin mai multe trăsături, formează cu ea un cuplu opozițional. Similaritatea dintre genul de viață al Leneșului și cel al altor animale incită atunci la subsumarea tuturor conceptului de faună arboricolă, care conduce la poporul piticilor fără anus, reprezentare figurată a acestei faune : de aici se ajunge la piticii fără gură
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]