4,200 matches
-
rămâne cel mult filială. Micile improprietăți de limbă sau de stil sunt neglijabile. Pentru a le număra, chiar și degetele unei singure mâini se dovedesc prea multe. Foarte bine scris (neverosimil de bine scris, aș spune), foarte grațios construit (în pofida simplității aproape diaristice), extrem de dinamic (pe măsura vârstei protagoniștilor), atent calibrat discursiv (încă un copil, Cristina nu sare niciodată peste marginile propriei umbre), Kinderland e una dintre surprizele cele mai plăcute ale anului editorial în curs. După două romane întâmpinate mai
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
-l înconjoară pe eroul-narator, spaima contagioasă pe care o răspîndește spectacolul agresiunilor ucigașe asupra unui cîine dar și împotriva unei femei disperate, agresiuni purtînd cu ele obscenitatea loviturilor lașe. Mai cu seamă această prezență a cruzimii triviale, descrisă cu o simplitate impresionantă, acordă acelei bucăți scurte din 1890 valoarea de document semnificativ, atrăgînd atenția asupra sindromului anxios care palpită sub variate forme, în operele tragice, dar și în cele comice, ale lui Caragiale. Tot în 1890, autorul își termina drama "Năpasta
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
omul poate dispune după plac. Și astfel, prin împingerea la paroxism al acestei prejudecăți, ajungi să construiești trufașe sisteme filozofice, ridicînd castele de cuvinte și înălțînd piramide de concepte. Trăsătura de bază a acestor piramide lexicale era contrastul izbitor dintre simplitatea imaginii pe care filozoful o are în minte și luxurianța axfixiantă a jargonului de care face uz spre a-și înfățișa ideea. Dovada cea mai clară a acestui lucru este că, dînd la o parte jargonul unui filozof, ceea ce îți
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
a jargonului de care face uz spre a-și înfățișa ideea. Dovada cea mai clară a acestui lucru este că, dînd la o parte jargonul unui filozof, ceea ce îți rămîne este de obicei un cortegiu de reprezentări de a căror simplitate nu se îndoiește nimeni. A citi filozofii de odinioară aduce cu efortul de a dezgropa de sub ruinele unor jargoane moarte urmele unor imagini ce pot să fie încă vii. Iar cine va da la o parte impresionantul edificiu conceptual al
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea cu diamantele-i reci/ aminte aduce de un fel de
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
făcînd uz de cele mai obișnuite cuvinte, un lucru pe care nimeni nu-l intuise pînă la tine. Pe scurt, o cărticică la a cărei lectură adepții filozofiei simt un gust de umilință și smerenie. În fond, dincolo de lecția de simplitate și logică a cărții - al cărei titlu este Teoria relativității pe înțelesul tuturor -, Einstein arăta la acea vreme că, dacă ai înțeles cu adevărat un lucru, nu se poate să nu te faci la rîndul tău înțeles. Important este să
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Antoaneta Ralian Doamna Profesor Dobrochna Ratajczakova a definit cu multă simplitate și precizie ceea ce simt eu acum. Mă simt "la mijloc", prins între un sentiment și altul. "La mijloc" deoarece, pe de o parte, tot ce am auzit aici, toate aceste cuvinte extraordinare, profund mișcătoare, care au fost rostite, și responsabilitatea
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
Ardealului dinainte de Unire, când desprinsă aproape total de orice conjunctură politică. Se cunoaște prea bine ideea lui G. Călinescu, afirmată în Istoria? sa din 1941, că "după Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu". În acest fel, cele două extreme erau conciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în ce mai mult accentul pe dimensiunea
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
respectiva ,istorie". Cât despre veselie, este și ea prezentă, dar numai ca o diversitate a introspecției. Curiozitatea de a descoperi lumea din jur devine o sursă indirectă a serenității. Îndureratul Saba pleacă în permanență cu interiorul său mortificat să descopere simplitatea exteriorului. Și are o singură metodă : se străduiește să facă poezie ,onestă". A teoritizat acest concept ,modest" spunând, în esență, că nu trebuie să trișezi cu tine însuți. Adică să observi și să scrii despre ceea ce te înconjoară, cu mirificul
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
și Cristi Juncu. Un text dur, acut în tipurile de tensiune, în construcția personajelor, în ceea ce este individual și se pierde în turmă. M-a marcat nu doar povestea, e plin de astfel de povești în jur, cum spuneam, ci simplitatea cu care regizorul Vlad Massaci studiază această lume, profunzimea studiului, seriozitatea lui, emoția cu care se apropie de fiecare personaj, de lumea fiecăruia, de durere, emoția cu care vrea să-i înțeleagă și cu care îi pune în pagină. Forța
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
cotidiană. Mi-au plăcut enorm cele două montări ale lui Vlad Massaci pe textele lui La Bute, Bash și Forma lucrurilor, amîndouă făcute cu Andu Dumitrescu, pe care le-am văzut găzduite la Teatrul Act. Anvergura gîndului acestui regizor și simplitatea concluziilor la care ajunge există în fiecare spectacol. Și aici. Din păcate, însă, la Sibiu nu prea a avut protagoniști. Planul de grup, de colectiv, de atmosferă iese bine. Ca și rolurile secundare. Iarăși foarte bună, justă, cu măsură, cu
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
simbolistica lui se depășește pe sine și face posibilă o dureroasă privire înspre moarte, din cea mai cumplită singurătate". Dacă poate fi înțeleasă și mai ales acceptată imaginea infernului cu un singur locuitor, atunci în acest fel se poate decoji simplitatea terifiantă de pe fiecare vers, fie el o sentință implacabilă : , Singurul sentiment omenesc este frica" sau doar o aparentă banalitate : Sînt singură cu-adevărat". Născută într-un sat din Argeș la 23 ianuarie 1940, Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
scenă sau nu, umăr la umăr, le permit acum accesul plenar, ghidat de Silviu Purcărete, în lumea lui Beckett. Tot mai rar putem să vorbim despre un cuplu pe scenă, despre parteneri. Flonda și Chiriac sînt, din nou, cu prisosință. Simplitatea stranie din povestea mea este acum pe scenă. Directă, clară și, în același timp, învăluită de Purcărete într-un mister cald, aparte, emoționant. Mereu pe muchie de cuțit între dialogul real și alunecările în ireal, în irațional, în virtual. În
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
senzația pe care o ai peste tot oriunde ai merge. Din punctul meu de vedere, poate unele cuvinte cheie care să-mi definească spusele și mai bine ar fi tocmai această natură cât vezi cu ochii, această senzație de simplu, simplitate și la îndemână, de aici normalul și firescul ce decurg, frumosul, pe care îl întâlnești la tot CÂMPUL ROMÂNESC DE LA HAMILTON - O ROMÂNIE îN MINIATURĂ pasul, civilizația, bunăstarea, siguranța oamenilor, bunăvoința lor. Ca țară în sine, îndepărtata și oarecum retrasa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
W. Blach. Am citit-o cu atenție, fapt care m-a provocat și tentat să-i aduc câteva completări. îmi prezentați deci, o așa-zisă „fabulă”, care de fapt, după cum o numiți dumneavoastră, este „un document de viață incontingentă, în simplitatea ei ce ascultă numai de legi necunoscute.” Așa o fi! Mie mi-a plăcut! Mi-a fost chiar de folos. De ce? Deoarece am început să O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI caut prin memorie și prin cărți (cărțile din biblioteca mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tematică, se răfrânge și pe spațiul generației următoare. « Poezia Luciei Negoiță poate fi situată în spațiul modernist - o invitație la descoperirea eului într-o oglindă, undeva departe de traficul monoton al rutinei cotidiene. (Arina Lungu) ». « Lucia Negoiță își impune o simplitate austeră. O claritate a trăirii ce nu poate trece neobservată. Fiecare amănunt ce ține de real e asemenea unui trăgaci. Arma emoției e încărcată, poemul - ultima suflare. (Lidia Vianu) ». « Există în poemele Luciei Negoiță un anume simbolism visual. Spațiul cuvintelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
avizi de viață (de ei înșiși) pe suprafețe întinse, prin urmare pluricorzi, variabili de la o etapă la alta ori în chiar economia aceleiași etape, cu șanse de împlinire cu nimic inferioare celor din prima categorie, pe care, la prima vedere, ,simplitatea" pare a-i avantaja. Obsesia lor e totalitatea, instrumentul lor e pluriform, tehnica lor interioară e sinteza, o sinteză ce nu-și ,digeră" însă integral componentele, preferînd a le înfățișa prin transparența membranei sale. Asemenea poeți sînt recuperatorii, cei ce
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
mai departe pe calea abstragerii îl reprezintă procesul am spune al denudării, al trecerii în stare de axiomă a propozițiilor. Desfăcîndu-se progresiv de figurile de stil ca și cum și-ar descheia nasturii veșmintelor bogate, Vasile Dan descinde în cotidian cu o simplitate ritualică ce-i îngăduie a mărturisi că începe a vedea nevăzutele: ,cu moartea nu te întîlnești de două ori nici/ în același rîu nu te scalzi de două ori nici/ la aceeași masă/ nu te-așezi cu aceiași meseni/ și
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
din acea vreme, iată aici o altă revelație gastronomico-culturală care s-ar cere reeditată sau integrată într-o posibilă antologie a artei culinare de la noi, despre care în general nu avem o imagine exactă. Spre deosebire de imaginea încetățenită în general privind simplitatea, lipsa de rafinament și poate chiar sărăcia bucătăriei românești, aceste cărți de bucate - la care s-ar putea adăuga și altele, mai mult sau mai puțin cunoscute, cele ale lui Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi și Manolache Drăghici, de pildă, ar
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
de pildă, și oricît de puternică dorința de a le manipula, în absolut ele nu au o importanță mai mare decît, să zicem, cărbunele, penelul sau dalta. Și sînt la fel de expuse căderii în derizoriu ca și acelea care par, prin simplitatea lor, deja condamnate la banalitate. Și tocmai acest curaj de a contrazice orizontul de așteptare al unui moment estetic marcat de scepticism, de voință polemică și de tentația ieșirii din convenție este prima dominantă a picturii Ioanei Bătrânu. Acum, cînd
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
tonice și cele expresive surprinsă de Vincent D^Indy ori pe consecințele timbrale ale fenomenologiei muzicale dezvoltată de Geiger sau Ingarden și distilată atât de prielnic și cu atâta consecvență de către Sergiu Celibidache. De aici eleganța, naturalețea și, de ce nu, simplitatea alcătuirilor sonore iscate de bagheta lui Horia Andreescu. Un mod de a face muzică bazat pe meditația asupra sunetului cu întregul său alai de particularități fizico-acustice. O celebrare a fluxului melodic la care sunt părtași toți interpreții, căci laolaltă contribuie
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
clasicizant din momentul respectiv, înscriindu-se în zona experimentului. Intrarea în canon ar fi intrarea în clasicizare, pe când menținerea în zona experimentalistă ar fi o dovadă de modernizare. Nu întotdeauna însă lucrurile stau așa pentru că și un text de o simplitate clasică și clasicizantă poate să uimească prin modernitatea lui. Prin urmare, relația dintre canon și experiment nu poate fi explicată prin apelul la dialectica confuză clasic-modern. Am văzut deja cât de fluctuant este raportul însuși dintre canon și experiment, așa că
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
defel. Revenind însă la Yundi Li, nu încape îndoială asupra calităților sale muzicale. În Concertul nr.1 de Liszt - care se poate ușor transforma într-un perimetru al bravurii de fațadă - a fost de-a dreptul încântător prin eleganță, grație, simplitate și mai ales printr-o grijă deosebită, rafinată pentru sunet. Pianistul chinez știe ce semnificație are poemul simfonic în muzica lisztiană, de aceea descrie plastic schimbările dramaturgice: strălucire și eroic în prima parte; un lirism subliniat de un fin decalaj
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
carte șIntrări în labirintț, dincolo de inerenta prefigurare temporală, nu face decât să pregătească epistema acestei secrete rupturi de nivel în care foșnește pădurea de metafore; nu face decât poate să înfioare cu aripa Daimonului vălul tăcerii postpoematice."; " Închei, lăudând, iarăși, simplitatea, finețea, concizia, franchețea, Ťasprimeať, echilibrul și circularitatea temelor și a tonului general al unui jurnal de idei și a unei antologii de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
Penciulescu și la Vlad Mugur. Același filon. Aceeași rigoare, aceeași seriozitate, aceeași densitate a ideilor, aceeași atenție enormă față de lucrul în sens, de punere în valoare a artei citirii și interpretării a ceea ce este scris într-un text. Măsură și simplitate. De multe ori, scufundările în text, în adîncul neliniștit al poveștii, al relațiilor par că nu mai preocupă pe foarte mulți din breaslă. Este mai la îndemînă și mai eficientă, parcă, specularea intensivă a unor soluții ieftine, încărcate, însă, cu
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]