2,389 matches
-
ani, a început să aibă anumite obiceiuri religioase. A început să se roage în fiecare dimineață, mai întâi singur, acasă, înainte de a pleca la serviciu, și apoi a zis: „Dacă tot mă rog deja, de ce să nu mă duc la sinagogă?” și uite-așa, încetul cu încetul, lucrurile au început să se miște. Adevărul e că la început mi-a fost foarte greu, pentru că deobicei de Sabat mergeam să luăm masa la părinții mei, dar, ca o familie ortodoxă ce deveniserăm
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și, de asemenea, merge la cursuri de religie iudaică zilnic. Eu nu mă definesc ca fiind o persoană „religioasă”, dar acasă fac ceea ce trebuie. De fapt, părinții mei erau tradiționaliști în obiceiuri. Vineri seara binecuvântau vinul și mergeau întotdeauna la sinagogă de sărbători. și, treptat, încep să înțeleg mai multe despre toate acestea. Fac tot ceea ce trebuie ca membru al familiei, dar cerințele religioase mai personale rămân totuși la latitudineamea. I: Prin urmare, nu te-ai simțit forțată să urmezi nici un
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în cadrul civilizației musulmane, puterea blândă a islamiștilor constituie un simptom tulburător și un indiciu că este nevoie ca americanii și alte puteri asemenea lor să găsească modalități mai bune prin care să propage puterea blândă în sprijinul moderaților. Bisericile și sinagogile pot juca un rol semnificativ în privința moderaților. Profetul Avraam reprezintă o personalitate venerată de toate trei religiile, astfel că ideea unui dialog în spiritul lui Avraam între musulmani, creștini și evrei poate fi un exemplu pentru modul în care actorii
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
dar relația sa personală sau subiectivă cu legământul are de așteptat dezvoltarea voinței reflexive, tot așa este cazul cu circumcizia unui evreu născut, care, ca regulă, a devenit «Fiu al legii»” și a fost public acceptat ca membru vizibil al Sinagogii, numai la împlinirea vârstei de 13 ani<footnote J. Vernon Bartlet, „Baptism” (NT), în E. R. E., II, p. 379 la Rev. John Heron, op. cit., p. 50-51. footnote>. Rugăciunea rostită astăzi la un Bar Mitzvah<footnote Bar Mitzvah ori Bar
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
dedice bogăția perpetuării și dezvoltării culturii lor. În sfârșit, deși credința religioasă nu este "de vânzare", societățile libere lasă religia în seama acelorași principii drepturi egale și libertate de alegere care se află și la temelia pieței libere. Biserici, moschei, sinagogi și temple concurează unele cu altele pentru adepți și pentru sprijin. În mod deloc surprinzător, acele țări europene care oferă sprijin de stat bisericilor tind să aibă o participare foarte scăzută la biserică, în timp ce țările fără sprijin de stat pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
33 bani. Dar chiar dacă această tipografie n-ar fi lucrat cu mult mai ieftin decât d. Goldner, totuși o autoritate românească trebuia s-o prefere și să facă pentru ai săi ceea ce evreii fac pentru ai lor. Ei conspiră în sinagogă în contra creștinilor. Acolo se fixează prețurile, când concurența din partea creștinilor e nimicită și când se simt ei stăpâni pe vrun teren economic. Acolo se hotărăște moartea economică a meseriașului român, la autoritatea ocultă a statului în stat, în comitetele ascunse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor. Ce se va zice însă când vom arăta că pe pământ românesc, în Bucovina, sub sceptrul austro-ungar, sinagoga evreiască are mai multă autonomie decât biserica romînului? Căci dacă evreul are rabin, și-l alege singur, dacă are școală jidovască, își caută singur de dânsa. Dar dacă îi trebuiește românului preot, îl numește (mediat) guvernul de la Viena; dacă biserica
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
esploatarea puterilor pozitive ale poporului. Prigoniți n-au fost la noi evreii niciodată. Restricțiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ștefan-Vodă cel Mare întărește câtorva evrei, veniți din Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-și clădi sinagoge, un drept pe care turcii, așa-numiții noștri suverani, cari de pe la 1560 au început să ne calce tractatele nu l-au avut niciodată, deși confesia mozaică e pentru spiritul ascetic și îngăduitor al religiei creștine tot atât de străină ca și cea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
făgăduit. Și ce au făcut în țară? Mlaștina de scurgere a tuturor elementelor sale corupte, loc de adunătură a celor ce nu mai puteau trăi într-alte părți, Vavilonul babilonicei împărății. Deși după dreptul vechi judanii n-aveau voie nici sinagogi de piatră să aibă, astăzi ei au drept în mijlocul capitalei havra lor, iar asupra țării ei s-au zvârlit ca un pâlc negru de corbi, espropriind palmă cu palmă pe țăranul încărcat de dări, sărăcit prin împrumuturi spre a-și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind numai la Ierusalim; simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau ori spre care se îndreptau, iudeii au uitat curând limba maternă, folosind greaca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind numai la Ierusalim; simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau ori spre care se îndreptau, iudeii au uitat curând limba maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau ori spre care se îndreptau, iudeii au uitat curând limba maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât renunțau la idolatrie, observau legea morală iudaică și un minim necesar de precepte rituale. Existența acestei duble clientele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aristocrația iudaică, a căror influență rămâne încercuită în zona templului și dispare odată cu distrugerea acestuia. După această dată, fariseismul și iudaismul devin practic sinonimi. Influența exclusivă a fariseilor asupra diasporei trebuie să se fi impus anterior anului 70 prin sinagogile aflate, în marea lor majoritate, sub obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate, inspectate, controlate și consolidate spiritual, în ortodoxia iudaică, de către învățătorii de prestigiu farisei, pentru a rezista predicării creștine. Singurul tip de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luptă, răsplata sa. Isus nu era un literat și poate că nici nu-i cunoștea personal, ca Om născut în Betleemul Iudeii, pe clasicii latini și greci, deoarece, ca evreu pios, se formase în cultura umană a școlii tradiționale a sinagogii, de care se detașează, mai apoi, pentru a-și forma una proprie, și a textelor biblice, despre a căror cunoaștere a dat o probă magnifică, în disputa învățăturii de la templu: Marele preot l-a întrebat pe Isus, cu privire la ucenicii lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cunoaștere a dat o probă magnifică, în disputa învățăturii de la templu: Marele preot l-a întrebat pe Isus, cu privire la ucenicii lui și despre învățătura lui. Isus i-a răspuns: Eu am vorbit pe față lumii; Eu am învățat întotdeauna în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii și nimic nu am vorbit în ascuns. În fragmentele sale, putem să-i admirăm abilitatea, superioară unui literat de rând, prin care, obținea dintr-un simplu joc de cuvinte imagini vii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca exemplu o sărbătoare religioasă. Aparent, este vorba despre un cumul de vorbe, de cântări, de gesturi, de mișcări la care asistă anumite persoane dispuse într-un anume fel, ca și cei ce oficiază, într-o clădire numită biserică, templu, sinagogă, moschee, pagodă. Această sărbătoare nu poate fi înțeleasă pe deplin decât de cel care pătrunde regula ascunsă, care cunoaște liturghia, sensul atitudinilor și comportamentelor, doctrina religioasă, concepția acestei confesiuni în ceea ce privește raportul între Dumnezeu și oameni. Se presupune că cei care
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Din depărtare orașul părea foarte întins - case albe, clopotnițe strălucitoare, multă verdeață...” Intrară în Iași către apusul soarelui. Pe str ăzi lungi, pline de meseriași, cu case mai sărăcăcioase decât la B ucurești. Evreii tocmai se pregăteau să meargă la sinagogi. Mulți erau chiar în drum. Coborâră în grabă la un han. Vroiau să meargă și ei la serbarea zilei de Ispășire. Au mers însă mai întâi la casa consulului englez Gardner. I a primit cu „multă b unătate” și lea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
piele, ca o rămășiță a sandalei romane. Relatările despre evrei devin și ele pitoreșt i. La Bârlad viețuiau atunci 130 familii de evrei sosite din Rusia, Austria și Germania; familiile de evrei trăiau liniștite, fără să sufere vreo persecuție. La sinagogi au discutat în nemțește cu doi bărbați despre Sfânta Scriptură și despre Talmud (Cuvântul oamenilor). Le-a arătat cât de deosebiți erau creștinii din Anglia și Scoția față de cei din Bârlad. Întrebați dacă poartă Filacterii, ei le au răspuns negativ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să ducă pasărea șochetului să o taie, îndeplinind prescripția rituală. Locul marelui păcat l-a luat astfel cocoșul și găina, singurul sacrificiu care se mai face astăzi p entru Izrael. La sosirea în Iași, evreii erau deja în drum către sinagogi pentru serbarea Ispășirii. La prima sinagogă unde intrară o găsiră „plină până la ultimul loc”. Imnul Abs oluției (kol-niche) fusese cântat înainte de sosirea misionarilor, doritori să l audă și ei, pentru melodia lui tristă și plângătoa re adusă, cred evreii, de pe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
taie, îndeplinind prescripția rituală. Locul marelui păcat l-a luat astfel cocoșul și găina, singurul sacrificiu care se mai face astăzi p entru Izrael. La sosirea în Iași, evreii erau deja în drum către sinagogi pentru serbarea Ispășirii. La prima sinagogă unde intrară o găsiră „plină până la ultimul loc”. Imnul Abs oluției (kol-niche) fusese cântat înainte de sosirea misionarilor, doritori să l audă și ei, pentru melodia lui tristă și plângătoa re adusă, cred evreii, de pe muntele Sinai. Este descrisă ceremonia momentului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
piept și-și legănau trupurile încoace și încolo, ca și evreii din Sap het și Tiberiada.” Așa stau în rugăciune toată noaptea și a doua zi până seara, când apar stelele. În ziua următoare, misionarii au fost oaspeții altor 12 sinagogi. Peste tot, toate erau înțesate de b ărba ți, femei și copii, unii la sân sau în leagăn. „Atât cei dinăuntru cât și cei care stăteau afară, din cauza înghesuielii, erau extenuați din cauza mișcărilor și exercițiilor trupului, cu ochii umflați și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cât și cei care stăteau afară, din cauza înghesuielii, erau extenuați din cauza mișcărilor și exercițiilor trupului, cu ochii umflați și roșii de plâns.” Femeile, băieții dar și bătrânii, boceau încet, alții în hohote. În Iași, la vremea aceea, erau vreo 200 sinagogi din c are vreo 30 mari. Numai pe o stradă erau 20. Unel e er au pictate cu scene reprezentând Paradisul și Facerea lumii. În mai multe părți văzută o frânghie întinsă de la o casă la a lta, peste stradă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ei nu capătă iertare, rămân cu păcatele asupra lor tot anul. Ceremonia sfârșitului sărbătorii cuprinde un fast deosebit. Către rostirea ultimei rugăciuni, se sună doar odată dintr-o trompetă, ca la Anul Nou, și toți, ca o apă, ies din sinagogă, revărsându se... Se împart î n grupuri, cu fața spre lună. Fiecare grup poartă o lumânare aprinsă, ca să poată citi rugăciunile adresate petelor din l ună (lui Șecinah). Cu brațele ridicate și urlete, toți își manifestă prin gesturi emoția sufletelor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și rugăciune, ei se îndreptau apoi spre casele lor, cântând și strigându și unul alt uia: „pace mie și pace ție!” Era convingerea lor că păcatele le fuseseră iertate. În aceeași noapte, mulți dintre ei aveau să se întâlnească la sinagoga lor, să petreacă împreună, bând și mâncând, veselindu-se. Așa se încheia atunci ziua Ispășirii! Alte relatări despre viața social-economică a populației evreiești în special, despre școală și știința de carte, despre obiceiurile la nunți, naștere și înmormântări, despre viața
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]