809 matches
-
era afectată, îmi lua timp să-mi amintesc diverse lucruri. Cunoșteam numele oamenilor, dar nu-mi veneau imediat în minte. Dacă mă concentram intens, în treizeci de secunde-un minut, îmi reaminteam exact numele. Probabil că a fost afectată vreo sinapsă. Trebuia să sară peste acea parte afectată. O lua pe un drum ocolitor. Din această cauză dura. Nu însemna că uitam de tot. Dimpotrivă, judecata mea era rapidă. Chiar mai rapidă ca de obicei. Eram o persoană neliniștită. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dintre cele mai apropiate. Pentru prima oară de când Mark se ridicase în capul oaselor și vorbise, se simți plină de un optimism precaut. Nu era singură; jumătate din omenire avea creierul parțial tulburat. Citi ambele cărți cuvânt cu cuvânt, cu sinapsele schimbându-i-se pe măsură ce devora paginile. Scriitorul părea un fel de inteligență controlată, viitoare. Nu putea fi sigură ce cale îi așternea în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se va intersecta cu a acestui om. Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se întoarse la hotel abia după miezul nopții. Nu era sigur dacă o putea suna pe Sylvie. Nici măcar nu putea calcula diferența de fus orar. Zăcu treaz, gândindu-se la răspunsurile pe care ar fi trebuit să le dea, văzând sinapse înghețate în crăpăturile din tavan. La un moment dat, după trei noaptea, îi trecu prin cap că el însuși ar putea fi un studiu de caz extrem de amănunțit, o descriere de personalitate atât de precis realizată, încât doar avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să spui că nu-i ceva fizic? Că e mai... Și atunci, ceva ce încercase să-i spună lui Karin Schluter, un lucru pe care și lui îi venise greu să-l creadă în întregime: — Totul e fizic. Chimic, electric. Sinapse. Flacără sau nu. Ea se lăsă din nou pe pat, lângă el. Haide, zâmbi ea, agățându-se de cearșafuri, ca să aibă un punct de sprijin. Ce are târfa asta și eu nu? Își acoperi chelia cu ambele mâini. —Nimic. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
disc de lumină și sunet, de spațiu și mișcare, de schimbare și rezistență. După miliarde de ani și sute de miliarde de neuroni, aceste rețele de celule au pus cap la cap o gramatică - cu substantive, verbe, prepoziții chiar. Aceste sinapse de înregistrare, încovrigate peste ele însele - creierul fiind cărat în cârcă și citindu-se pe sine în timp ce citește lumea -, au explodat în speranțe și vise, amintiri mai elaborate decât experiența care le-a cioplit, teorii despre alte minți, locuri inventate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apoi venea adevărata descărcare: potențialul de acțiune din celula receptor activa eliminarea unei mase de magneziu dintr-un alt tip de receptor, intervenea calciul și se dezlănțuia un iad chimic. Genele se activau, producând noi proteine, care ajungeau înapoi la sinapsă, remodelând-o. Și asta ducea la formarea unei noi amintiri - canionul de-a lungul căruia curgea gândul. Spirit din materie. Fiecare explozie de lumină, fiecare sunet, fiecare coincidență, fiecare pas întâmplător prin spațiu transforma creierul, modificând sinapsele, adăugând chiar unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajungeau înapoi la sinapsă, remodelând-o. Și asta ducea la formarea unei noi amintiri - canionul de-a lungul căruia curgea gândul. Spirit din materie. Fiecare explozie de lumină, fiecare sunet, fiecare coincidență, fiecare pas întâmplător prin spațiu transforma creierul, modificând sinapsele, adăugând chiar unele noi, în timp ce altele slăbeau sau dispăreau pentru că nu erau folosite. Creierul era un set de schimbări care reflectau schimbarea. Folosești sau pierzi. Folosești și pierzi. Alegi, iar alegerea te schimbă. Ceea ce se întâmpla cu sinapsele era valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creierul, modificând sinapsele, adăugând chiar unele noi, în timp ce altele slăbeau sau dispăreau pentru că nu erau folosite. Creierul era un set de schimbări care reflectau schimbarea. Folosești sau pierzi. Folosești și pierzi. Alegi, iar alegerea te schimbă. Ceea ce se întâmpla cu sinapsele era valabil și în cazul științei. În anii ’70, când s-a descoperit potențarea pe termen lung, au apărut cam o duzină de articole în jumătate de deceniu. În jumătatea de deceniu care a urmat, au apărut aproape o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au apărut o mie de lucrări, dacă nu chiar mai multe. Acum apar de două ori mai multe, iar numărul se dublează o dată la cinci ani. Mai multe articole decât ar putea digera orice cercetător. Știința se descătușase, odată cu dezvăluirea sinapsei. Sinapsa era deja știință. Cea mai mică mașinărie posibilă capabilă să compare și să îmbine. Condiționare clasică și operantă, scrisă în chimicale, capabilă să învețe întreaga lume și să ridice un sine deasupra ei. Mierla își ritma trilurile: cinci, șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apărut o mie de lucrări, dacă nu chiar mai multe. Acum apar de două ori mai multe, iar numărul se dublează o dată la cinci ani. Mai multe articole decât ar putea digera orice cercetător. Știința se descătușase, odată cu dezvăluirea sinapsei. Sinapsa era deja știință. Cea mai mică mașinărie posibilă capabilă să compare și să îmbine. Condiționare clasică și operantă, scrisă în chimicale, capabilă să învețe întreaga lume și să ridice un sine deasupra ei. Mierla își ritma trilurile: cinci, șapte, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era niciodată „noi“ pe de-a-ntregul, cel puțin o parte din noi era liberă, la îndemâna celorlalți, oferind la schimb tot restul. Circuitele altora se scurgeau prin ale noastre. Acesta era gândul matinal care se forma în creierul lui Weber, în sinapsele sale aflate în mișcare - o cunoaștere care ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viața. Dar se risipi odată cu noile descărcări, când Sylvie gemu, se răsuci și se trezi, deschise ochii și îi surâse. —Bine? întrebă ea, somnoroasă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta improvizată. Doar că acum ceva se descătușează în el, iar ceea ce știe devine real. Vorbesc până când teoriile lui Mark încep să sune plauzibil, până când Mark consideră că Weber a priceput dimensiunea lucrurilor. Vorbesc până când chimicalele din perfuzie înmoaie activitatea sinapselor lui, liniștindu-l. Dar ceva din el încă se zbate. O palmă pe tâmplă, cealaltă pe ceafă. Știi, ei pot să facă ce vor cu mine. Droguri. Eletroșocuri. Chiar și operație, dacă e nevoie. I-aș lăsa bucuros înăuntru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o singură privire spre fața ei. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Cine a murit? Ea rămâne în picioare, lângă patul lui. Postura ei ar putea fi de-ajuns ca să-i declanșeze amintirea. Urma aceea e încă acolo, în încărcătura sinapselor lui. Și totuși trebuie să-i spună. Urmele ei de pneuri au fost primele. Mașina care era în spatele lui era, de fapt, în față. Ea era pe șosea. El s-a răsturnat cu mașina ca să n-o omoare. — Cum? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de milioane de celule scânteietoare interconectate, care fac schimb de semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi formând un creier cu gânduri întinse pe kilometri întregi, prea mari ca să fie înțelese. O țesătură de semnale, formulând o teorie a ființelor vii. Celule care, în soare și în ploaie, și în selecție nesfârșită se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușile vrăjite ale acelor zile halucinante, sărbătorești, ale tinereții. Dar În acea primă după-amiază durerea din coaste Începuse deja să mă lase. Chiar și aerul părea să fie În flăcări, Învăpăiat subtil de energie, așa cum e când ești tânăr, când sinapsele ți se declanșează frenetic și moartea e departe. Zora scria o carte. Spunea că va fi publicată de o mică editură din Berkeley. Mi-a arătat catalogul editurii. Colecția era eclectică: aduna la un loc cărți despre budism, despre cultul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Până și azi evită să iasă din fieful ei. Acel triunghi "curat" de angoasă era tot ce cunoșteam din univers, era un neuron, era ca și cum, ca să cunosc lumea, aș fi fost dotat cu un singur neuron, care mai avea două sinapse relativ sigure: drumul până la Tanti Sica (devenită Tanti Aura în REM), sora mamei, drum lung cu tramvaiul, până în Dudești Cioplea, trecând pe la imensa statuie a dorobanțului de la Rond, și drumul mai scurt până la Tanti Nașa, undeva în Tei, pe o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un strat nou, ca un așternut de zăpadă neatins ce așteaptă primii pași. Fiecare nouă bucurie și dezamăgire va lăsa urme În această zăpadă, mai Întâi doar o atingere, apoi o cărare și, mai târziu, urme adânci. Neurologii le numesc sinapse, cinicii le numesc capcane, iar pentru poeți ele sunt acea prezență din poeziile lor care te poate transporta oriunde dorești. Kitty și Matthew trecură pragul acestui teritoriu neexplorat cu foarte mare grijă. De obicei, acesta e momentul În care apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a fostului visător. Da, doar prin Lulu am rămas în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ale personajelor, trebuie să urmărești în același timp montajul extrem de strâns, cu imagini tăiate cu ciobul de sticlă. Nu e un film ușor de înghițit seara, după ce ai alergat și te-ai spetit tu înșuți toată ziua. Bourne îți modifică sinapsele, te obligă ca, dacă vrei să rămâi cu el până la sfârșit, să fii mereu în priză. Nici o pauză, fie - una singură, secvența în care Bourne bea o cafea cu agenta Nikki (Julia Stiles), dar și atunci se face schimb de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe aripi aurite, plănuiești În fine severa rațiune critică după fericirea de la-nceput. Și iat acum cefac, iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în pustietate și acum, plină de înțelepciune și de meditații, a ajuns să-și povestească experiența sa de iluminată. Iar toți cei din juru-i o recunosc ca pe un mare maestru, în fața căruia nu ai întrebări, iar răspunsurile îți leagă sinapsele aproape spontan. Când i se pune totuși o întrebare, doamna Vlas dă impresia că accesează o conexiune broadband cu Nirvana: pentru început și de dragul suspansului, oftează; când vorbește, face pauze dese și dă din cap ca Ion Iliescu; iar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în rest de toate: poante nostime, mașini „supertari“, „gagici mișto“, avioane de luptă de ultimă generație, dar și un soi de inocență care nu vine numai din felul în care se apropie de mașină căutându-i sufletul de tinichea și sinapsa afectivă cu omul, dar și din felul în care filmează, de pildă, kitchios de înduioșător, soldații americani, prăfoși și sexi, mergând în ralenti, cu avioanele și apusul de soare în spate. Castronul cu miere a fost Transformers N-am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
simțit imediat, în acele clipe, pe o planetă familiară. eram, în sfîrșit, înconjurat de oameni avînd aceleași probleme insolubile ca și mine... Cred că barmanul rămase nemișcat în spatele tejghelei mai bine de cinci minute. Cam acesta fu răstimpul necesar pentru ca sinapsele sale să iasă din blocajul provocat de complicata mea formulare „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fața barmanului începu să se destindă, pleoapele începură să-i acționeze cu un fel de febrilitate. — Bună ziua, șopti el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Am spus că ești mai deșteaptă, nu că ți-aș iubi spiritul... A, să-nțeleg că vrei, totuși, să mă salvezi... Nu neapărat. Să nu uităm însă că, așa cum punctai de când inteligența ta abia înmugurea, ești muza mea. Emanația unei sinapse ratate sau a unui pahar în plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sus. Spre norul care urlă. Iartă-mă. Își aude ecoul propriei sale voci, iar cele două cuvinte se repetă din ce în ce mai dilatat, cu încetinitorul. Vorbele i se rostogolesc din nou și din nou printre gândurile calme și puține care îi fac sinapsele să tresară în răstimpuri. Nu încearcă să le înțeleagă și să le dea sens. Le fredonează iar și iar. Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă. Până când cuvintele se golesc complet de înțeles și din ele rămâne doar o melodie fără
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]