4,151 matches
-
s-au născut marii iluștri ai culturii noastre, dar și exercițiile de meditație folositoare câmpurilor noastre senzitive ! Simțurilor mele, totul i-a folosit ! De ce ? Pentru că m-a ajutat să-mi deschid și să-mi relaxez starea naturală de iluminare a sinelui: am simțit pe toată perioada acestei întâlniri cu invitații taberei, o vastă lumină și o mireasmă a limbii române prin creația fiecăruia. Când totul a început printr-o vastă expunere despre marele nostru Eminescu, orice zi a fost la fel
,, DE ZIUA TA, LIMBA ROMÂNĂ ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362917_a_364246]
-
încerci să o dezvolți, dându-le celor din jur din darurile primite din partea provindeței: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare? Asta în cazul în care le ai. În caz contrar, trebuie să te autoanalizezi și să încerci să te lepezi de sinele egoist și rău, ambițios și plin de răutate care se gândește doar la interesul propriu, ignorând pe cei din jur și în primul rând pe Dumnezeu. Greu, nu-i așa? Ușor de spus! Pentru unii da, pentru alții e o
DESPRE BINECUVÂNTĂRI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362975_a_364304]
-
nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Inima mamei II Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi își îneca răutatea-n pelin. Într-o clipă cuvântul ucide l-a trăznit, A
INIMA MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363054_a_364383]
-
o virtute să-și deverseze frustrările-n pagină. Lumea ei este un amestec subtil de verosimil și neverosimil, de realitate și vis, de cele mai îndrăznețe construcții din cărămizi de aur și diamant, înfipte-n gingiile de lut ars ale sinelui. Bijuterii. Pandantive. Văzute și nevăzute, așezate la piept, la încheietura mâinii, la glezne, la lobii străvezii deveniți rozalii, în soarele dimineții. Acestea sunt poemele găsite în urma Mersului pe apă. Pe Marea Tiberiadei, vecină cu Dunărea noastră. Altădată, Melania Cuc afirmă
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
la ea însăși. (SOrd, I, 145 sq.). Sunt în acest volum și câteva capodopere: Enghidu - un sfâșietor poem al thanaticului («Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating/stelele rotitoare ale cerului, cu privirea...» - SOrd, I, 144), al damnării sinelui și însinelui la „vederea “/autocunoașterea prin altul care nu este, ori Quadriga, Adolescenți pe mare, Îndoirea luminii etc. - Ultimul poem fiind de fapt «strigătul desfăcându-se în cometele» celor 11 elegii, din 1966. B) Etapa cristalizării originalei „ontologii “a limbii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la Alcor, /într-un ritmic, dilatat ecou, / „sinele “încearcă din „sine “să iasă, /ochiul din ochi, și mereu/însuși pe însuși se lasă/ca o neagră ninsoare, de greu. Dintr-un ou într- unul mai mare/la nesfârșit te naști, nezburată/aripă. Numai din somn/se poate trezi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
dacă și alții au. Și atunci, caută să pună piedici și să strice imaginea celor cu care se consideră în competiție. Invidia poate sta ascunsă și bine mascată. Ea este tot o roadă a duhului rău care e stârnită de sinele egoist și plin de mândrie. Remediul? Să ne alegem bine prietenii! Asta consider că ar trebui să facem”, a susținut un alt interlocutor. “Dacă veni vorba de legături ele pot fi bune, care te ajută să socializezi să ai comuniune
DESPRE LEGĂTURI VEŞNICE ŞI TEMPORARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362323_a_363652]
-
libertatea spiritului. Ce va rămâne? (poezie din volumul Soarele din prima zi) Ce va rămâne din tot ce am scris? O, știu bine, valul necurmat al Timpului Zi de zi va căuta să întoarcă Creația mea în neant. Doar în Sinele meu sunt încrezător; din această cupă am băut zi și noapte nectarul nesecătuit al universului. Clipa de clipă Rost și-a aflat aici iubirea. Durerea n-a supus praful n-a înăbușit arta sa. Știu, când voi părăsi terenul de
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
în sinea sa a acestui har care face parte dintre atributele superiorității sale, fiind cea mai limpede și mai evidentă formă de aspirație spre exemplul ideal către care, tinzând, omul se perfecționează. În păcătoșenia-i zilnică, el neglijează existența în sinele său a acestei salvatoare permanențe umane; dar putem constata cu satisfacție că, de uitat, n-o uită. Nu are cum s-o uite pentru că se întoarce la ea în momentele cele mai grele, cele mai grave sau decisive: momentele când
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
ambiguitate Morală autopermisivă Individualizarea comportamentului moral Libertinajul moral Permisivitatea acțiunii morale Comoditatea comportamentului moral Relativizarea datoriei morale Ambiguitatea morală 2.2. Tendințe de relativizare a valorilor religios-morale Relativizarea trăirii în Dumnezeu Relativizarea relației cu aproapele Relativizarea raporturilor cu creația Relativizarea sinelui și a faptei 3. Realism și atitudine morală, în postmodernitate 3.1. Morală, misiune, apologie 3.2. Valoarea morală a persoanei hristocentrice 3.3. Perspectiva asupra redescoperirii valorilor Ortodoxiei Epilog: de la valorile morale la morala valorilor Bibliografie Revenind la conținutul
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
om-Dumnezeu-om, creația devine un obiect de consum pentru care nu mai este niciun fel de respect (p. 114). Cine înțelege că legătura dintre elementele enunțate mai sus este decisivă pentru a evita o cădere în derizoriu, evită cu înțelepciune relativizarea sinelui și a faptei care este lipsită de semnificație morală și nu-și cunoaște Scopul. Secțiunea ultimă a lucrării are un profund caracter dogmatico-moral în care omul hristic este propus ca model de urmat. În primul rând, autorul înlătură orice dubiu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
clipe, mi-am întors privirea în mine! pentru regăsire? pentru deconstrucție?!...” Volumul Femeia de zăpadă abordează tema atât de delicată a raportului dintre carte și lector. Eseul Trăind apoteoza lecturii surpinde valoarea arhetipală a cărții ca formă de regăsire a sinelui: ” Târziu în noapte sau dis-de-dimineață... citesc demult, parcă dintr-o altă viață. În realitate sunt doar câteva ore de când întâlnirea cu cartea devine mai degrabă un veritabil exercițiu de cunoaștere a sinelui. Așadar căte cărți în bibliotecă, tot atâtea euri
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
arhetipală a cărții ca formă de regăsire a sinelui: ” Târziu în noapte sau dis-de-dimineață... citesc demult, parcă dintr-o altă viață. În realitate sunt doar câteva ore de când întâlnirea cu cartea devine mai degrabă un veritabil exercițiu de cunoaștere a sinelui. Așadar căte cărți în bibliotecă, tot atâtea euri ...sau unul și același disipat în alt timp sau în alt spațiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
care se regăsește și se definește în iminența atributului ( În era nucleară, în anotimp atomic,/ Îndrăgostita retro de umbra ta eu sunt, p.51); Eu o Scânteie; tu un Foc divin, p.71; Eram înflorire, eram răsărit, p.82. Definirea sinelui se face prin atributele lui, o atributivitate a identității și chiar a dedublării: Domnița Neaga,-n astă zi de vară,/ Să destupăm o sticlă de vin vechi (p.87). Și fiindcă sentimentele au și ele o ontologie a lor, patina
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
poeme întregi, selectate din volumele publicate anterior și exprimă devenirea cea întru „ființă” a poeticii autoreflectării. Autoreflexe am numit poemele acestei „Evanghelii” care dau răspuns la întrebarea: - Cine este Cel care propune cititorului Tăcerea Poeziei sau Poezia Tăcerii, în căutarea sinelui? Fiecare poem este construit după un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
pe drumul dintre două sate s-a oprit. A privit cerul spuzit de stele. A căutat cu privirea steaua lor ... Maria, mă gândesc la tine ... Simți acest fapt?... Departe se auzea urletul lupilor” (p. 38.) Altădată ființa duală își caută sinele în atingeri miraculoase, într-un ritual păgân, când, răzvrătită, senzualitatea se consumă în incandescența clipei. Ritmurile pământului filtrate prin inocența simțurilor cheamă binecuvântarea cosmică unite prin „Inelul de iarbă”, precum în arghezianul poem „Logodnica”. Prin personaje, alter-egouri ale autorului acestui
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
mai poți face?”( fragment din Hyperion - Holderlin). ......... „era lumină pe vremea când mâinile mele se umpluseră de mâinile tale „... „Lumina este simbol ascensional și reprezintă calea înălțării, mântuirea și fericirea divină, este matrice a lumii și legătura între individ și sinele său astral; aureola, văpaia, lumina reflectată, fulgerul sau astrele care coboară însotesc imaginea zeilor, a sfinților, extazul sau revelațiile mistice. Din perspectiva creștină, lumina este semn al dumnezeirii și al începutului.” Cum a putut cel care a creat femeia ( ca
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
vin/ te-am regăsit în corola lăuntrului meu/ în liniștea greu explicabilă cu care te priveam/ când drumul tău părea ultim /și am zâmbit / tu ești în mine acum /ești eu/ privighetoarea care îmi dăruie rubinii / din tremurul înstelat al sinelui de noi” ( Un altfel de moarte) „cu pioase dezlănțuiri de genunchi înfometați„ poetul își caută „întregirea” în adâncurile structurii sale „răspândită în celule”- acolo unde s-a aflat înainte de căderea adamică, „regăsind-o „atâ de tandru surâzând”... Eul liric, identificându
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
trei este cel al lui Dum¬nezeu Treimic. Numai fiindcă sunt trei, persoanele divine se iubesc deplin. În trei este adevărul. Subiectul adevărului este mișcarea lui eu la el prin tu, căci "Adevărul - zicea teologul rus Pavel Florovsky - este contemplarea sinelui său printr-un altul în al treilea: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh... Subiectul adevărului este mișcarea a trei, însă... o miș¬care substanțială. În Sfânta Treime sunt nu o persoană, nici mai multe, ci numai trei. Pavel Florovsky spune: "Nu
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
se manifestă, Duhul Sfânt este iubirea, pentru că El este Cel ce dăruiește iubirea". În Sfânta Treime, fiecare trăiește în Altul, prin Altul, pentru Altul. Aceasta este iubirea fiecărei persoane: nimic în sine, pentru sine, nici prin sine. Persoana este depășirea "sinelui" pentru alta persoană, uitarea de sine pentru altul: Caracterul ipostatic al Sfântului Duh - zice același teolog rus - este de a se dărui, ștergându-se, după cum Tatăl iubește uitându-se în Fiul, în care El a pus toată bunătatea Sa, după cum
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
au renunțat la principiile ce stau la baza unei societăți umane și s-au dedat la practici confuze și injuste. Nu mă refer numai la desfrânarea sexuală, ci și la invidie, minciună, desconsiderație, dispreț față de semeni, dorință de parvenire, satisfacța sinelui potrivit devizei: „scopul scuză mijloacele”. Și asta în ciuda faptului că au fost educați să fie cinstiți și buni, și au renunțat pentru un „blid de linte”, pentru un post mai bine plătit, pentru poziție socială ori pentru plăcerile de o
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > ZOLTAN TERNER - SĂ AFLI CINE EȘTI CU ADEVĂRAT ! Autor: Zoltan Terner Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Descoperirea sinelui nu-i o treabă ușoară. Cunoașterea de sine necesită voință, curaj, necruțare față de tine însuți. Cere voință și determinare, putere, îndârjire, consecvență. Învățăm pas cu pas să ne cunoaștem, pe măsură ce trec anii. Niciunui om nu-i lipsesc ocaziile pentru cunoașterea
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
Nu poți ajunge la armonie deplină cu tine însuți, decât dacă te cunoști așa cum ești cu adevărat, cu limitele, defectele și urâțeniile tale, nu așa cum ai dori să fii și cum te amăgești singur că ești de-adevăratelea. Pentru aflarea sinelui adevărat, trebuie să alungi din tine orice urmă de narcisism, de auto-admirație și de mulțumire de sine. Orice concesie pe care o faci propriei idealizări este o piedică în calea adevăratei autocunoașteri. Pe măsură ce înaintăm pe drumul vieții, ni se oferă
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]