830 matches
-
persona-le online au subiectivități distribuite în mod discontinuu, precum sunt însele traseele rizomatice ale rețelei create pe principiile sistemului hipertextual. Departe de a urma traiectoriile prestabilite în mod dual (de tipul înnăscut-dobândită din cadrul biodeterminismului, identitățile virtuale se inventează în diverse singularități corporale. Fiind în parte obiect, în parte subiect, avatarul este atât o imagine sau o simulare, cât și o subiectivitate întrupată, trăind, în mod fenomenologic, în spațiul virtual. Locuind la interfață, este o aproximare și o interpenetrare, un intermediar între
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
transpoziționării și a reinițializării subiectului. Corpurile tehnobiologice, cybersociale sau digital-politice sunt hibridate și interfațate până la contagiune și procreare, astfel încât afirmarea eului cu prețul sacrificării celuilalt nu mai este posibilă. Subiectul uman se manifestă pe Internet în comunități virtuale, cu propria singularitate, cu toate că se integrează unor structuri colective pe bază de afinități și interese comune. În cadrul acestor insule care comunică între ele, identitatea își dă întâlnire cu alteritatea. Diferența face valoarea în cyberspațiu în momentul în care nu mai este conotată negativ
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a amânduroura, subiectul avataric se lasă condus de acțiune, dorință și imaginație, în timp ce își examinează mărginirile umane și se intersectează cu produsele și cu procesele tehnoștiinței, ale culturii și ale societății. Refuzând un model unificator, original și esențial, proliferările imaginale, singularitățile subiective și fluxurile mașinale ale spațiului virtual întrerup asemănarea, opoziția și ordinea prin turbulențele, dezrădăcinările și pluralismele care marchează raportul dintre identitate și alteritate în mediul online. Neîndeplinind sarcinile unei totalități primordiale sau ale unei finalități absolute, avatarul intervine în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin corelarea fitness-dietă, aducând în centrul discuției noi tehnici de adaptare a personalității la reconfigurațiile trupului. Unul dintre cele mai frecvente postulate ale acestei mișcări merge în direcția considerării generației începutului de mileniu drept generația umană „ultimă” sau tranzitivă, punctul „singularității” sau al rupturii în evoluție, dincolo de care emerge postumanul (specii mixte sau transgenice, sisteme organic-tehnologice, clone, inteligențe artificiale etc.Ă. Un postulat contradictoriu, controversabil și vulnerabil întrucât are la bază dorința lepădării de trup și de constrângerile acestuia și simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perspectiva noilor forme de emancipare subiectivă se prezintă în relație deopotrivă cu cadrul înconjurător natural și cu cel computațional, care tind să coincidă și să se infinitizeze în procesualizarea realității virtuale. Mutațiile subiective „procesate” de computere în mod autosuficient creează singularități care-și poartă propriul referent procesual ca pe o marcă a emancipării. În terminologia lui Deleuze și Guattari, pretențiile inteligenței artificiale presupun „dorința” mașinilor de a se insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
astfel încât să nu amenințe autonomia subiectului uman; mai mult decât atât, mașina cibernetică trebuie să producă extinderea eului uman în cadrul său. „Părintele ciberneticii” conservă granițele subiectului uman în cadrul postumanismului, astfel încât știința informației este duplicitară: deopotrivă pune în pericol și privilegiază singularitatea subiectului umanist (Hayles, 1999Ă. 20. N. Hayles (1999Ă discută în legătură cu „materialitatea informaticii” o serie de dihotomii care corespund disocierii generale abstract-material, și anume: trup/întrupare (body/embodimentă, inscripție/încorporare (inscription/incorporationă. 21. O variantă la curentul transumanist este oferită de către
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aproximativ 60% și, desigur, cifre conducătoare de 5, 6, 7, 8 și 9 apar în total doar aproximativ 40% din timp. Această distribuție se aplică multor tipuri de numere, incluzând distribuția coeficienților unei serii de puteri care are doar o singularitate pe cercul convergenței. O primă examinare a acestui fenomen arată că, în principal, este un artefact al modului în care folosim numerele. După ce am dat patru exemple foarte diferite de situații neobișnuite în care se dovedește că fenomenul original apare
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că și toate derivatele de ordin (r dat) sunt mici, are proprietatea că după o schimbare (inversibilă) de variabile , cu x aproape de origine, și atât f cât și g aproape de identitate, ecuația este echivalentă cu . În a sa teorie a singularităților, Thom a inițiat studiul hărților structural stabile, care a fost considerabil extins de către matematicianul francez Bernard Malgrange și matematicianul american John Mather. Teza generală a lui Thom în teoria sa despre catastrofe este folosirea clasificării singularităților structural stabile ca model
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a sa teorie a singularităților, Thom a inițiat studiul hărților structural stabile, care a fost considerabil extins de către matematicianul francez Bernard Malgrange și matematicianul american John Mather. Teza generală a lui Thom în teoria sa despre catastrofe este folosirea clasificării singularităților structural stabile ca model pentru descrierea formelor stabile sau repetabile în natură, care, insistă el, ar trebui să fie stabil structurale pentru a exista într-o formă durabilă. Aplicațiile date acestei teze de către Thom și discipolii săi au generat multe
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de matematică pură sofisticate și tehnici și potențiale aplicații științifice interesante, voi enumera pur și simplu câteva din ele: 1. Folosirea conceptelor geometriei Riemann în topologia mare și diferențială a lui Roger Penrose, Stephen Hawkins, Robert Geroch etc., în studiul singularităților în teoria generală a relativității și a consecințelor cosmologice. 2. Studiul algebrei Lie simplu clasificate ca o descriere de supersimetrii și norme superselectate în fizica particulelor elementare. 3. Aplicarea rezultatelor în structura marilor grupuri finite simple în teoria codificării algebrice
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai multe pagini. La polul opus, să-l vedem pe dl Klein: el studiază una din problemele cele mai abstracte ale teoriei funcțiilor; este vorba de a ști dacă pe o suprafață Riemann dată există întotdeauna o funcție care admite singularități date. Ce face celebrul geometru german? Înlocuiește suprafața Riemann cu o suprafață metalică a cărei conductibilitate electrică variază în funcție de anumite legi. Pune două din punctele sale în contact cu cei doi poli ai unei pile electrice. Curentul electric ar trebui
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Pune două din punctele sale în contact cu cei doi poli ai unei pile electrice. Curentul electric ar trebui să treacă, spune el, iar modul în care acest curent va fi distribuit pe suprafață va defini o funcție ale cărei singularități vor fi exact cele care au fost prevăzute în enunț. Fără îndoială, dl Klein știe bine că el nu ne-a dat decât o prezentare generală: fapt este, însă, că nu a ezitat s-o publice; și probabil crede că
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
demonstrație sumară. O anumită integrală care depinde de o funcție arbitrară nu se poate anula niciodată. Așadar, ea trebuie să aibă un minim. Defectul acestui raționament ne apare imediat, deoarece folosim termenul abstract de funcție și suntem familiarizați cu toate singularitățile pe care le pot avea funcțiile atunci când folosim acest cuvânt în sensul cel mai general. Lucrurile n-ar mai fi stat la fel dacă ne-am fi servit de imagini concrete, dacă am fi considerat, de exemplu, această funcție ca
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
autonome și principiul suprem al moralei. Cuvintele abilitate, înțelepciune, virtute, regulă, sfat, ordine sau legea morală, succes, fericire, merit, luate trei cate trei, marchează destul de bine opoziția a trei feluri de imperative kantiene. (Goblot) În cadrul filosofiei contemporane preocupările legate de singularitatea umană se află la originea existențialismului J. P. Sartre care afirmă că ”omul nu este ci devine”, acesta are libertatea absolută de a alege. Pentru Lucian Blaga omul este o ființă culturală realizănd saltul ontologic de la animalitate la umanitate. Numai
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
singular este un punct caracterizat de o curbură infinită; este o gaură în țesătura spațiului și timpului. În anumite împrejurări, gaura respectivă poate fi alungită. De exemplu, dacă o gaură neagră se rotește sau este ionizată, matematicienii au calculat că singularitatea nu mai este punctiformă - o gaură insignifiantă în spațiu-timp -, ci inelară. Iar fizicienii au presupus că două astfel de singularități alungite pot forma un tunel: o gaură de vierme (Figura 53). O persoană care traversează o gaură de vierme va
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
gaura respectivă poate fi alungită. De exemplu, dacă o gaură neagră se rotește sau este ionizată, matematicienii au calculat că singularitatea nu mai este punctiformă - o gaură insignifiantă în spațiu-timp -, ci inelară. Iar fizicienii au presupus că două astfel de singularități alungite pot forma un tunel: o gaură de vierme (Figura 53). O persoană care traversează o gaură de vierme va ieși în alt punct din spațiu - și poate și din timp. Așa cum, teoretic, aceste găuri te pot ajuta să străbați
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dar se pare că și un punct singular neprotejat ar duce la dezmembrarea oricărui călător spațial. În 1998, doi fizicieni de la Hebrew University, din Ierusalim, au demonstrat că până și găurile negre rotative sau cele ionizate - având câte o frumoasă singularitate în formă de inel - ar putea omorî un astronaut, din cauza inflației maselor. Pe măsură ce cazi spre singularitate, masa găurii negre pare să crească la infinit. Atracția gravitațională este atât de puternică, încât ai fi descompus într-o fracțiune de secundă. Găurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
În 1998, doi fizicieni de la Hebrew University, din Ierusalim, au demonstrat că până și găurile negre rotative sau cele ionizate - având câte o frumoasă singularitate în formă de inel - ar putea omorî un astronaut, din cauza inflației maselor. Pe măsură ce cazi spre singularitate, masa găurii negre pare să crească la infinit. Atracția gravitațională este atât de puternică, încât ai fi descompus într-o fracțiune de secundă. Găurile de vierme sunt primejdioase pentru sănătatea ta. Chiar dacă zerourile din miezurile găurilor negre nu oferă o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Asta înseamnă că masa și sarcina nu se mai îndreaptă spre infinit, fiindcă nu mai treci pe lângă un nor infinit de particule când te apropii de electron. Mai mult, când două particule fuzionează, ele nu se mai întâlnesc într-o singularitate punctiformă, ci formează o suprafață frumoasă, netedă, continuă în dimensiunea spațiu-timp (Figurile 54, 55). În teoria stringurilor, particulele diferite sunt imaginate a fi formate din același tip de string, dar acesta oscilează, în fiecare caz, în alt mod. Totul în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
qui empêchait de la définir par une formule" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.265]. Pariziana este produsul colectivității și mentalității franceze, dar și străine, pe care ideologia națională îl transformă în tip esențial. Imaginarul exploatează pe larg partea poetica legată de singularitatea Parizienei. Ideologia, la fel ca literatura, transformă realitatea lumii în imaginea lumii, în mit. Pariziana este un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
curs de elaborare. Conchidem că mitul modern al Parizienei se fondează pe miturile preexistențe, împrumutând din diverse scenarii mitice unele din elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii pariziene fixează alegoria unicității 66. Această semnificație a singularității pe care o are Pariziana dezvolta o palingenezie (adăugare a semnificațiilor noi) și este o condiție a remitizării. Asemeni miturilor consacrate, mitul Parizienei generează, la rândul său, alte mituri 67, cum ar fi, spre exemplu, cel al vedetei 68, al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au aceleași componente naționale, fie din considerentul că ele formează o categorie indescifrabila a umanității. Originalitatea aportului cultural francez la istoria colectivă a femeilor, cum arată Michèle Sarde în monografia Regards sur leș Françaises: Xe-XXe siècle [1983], prezintă interes prin singularitatea fenomenelor ce se deosebesc de cele universale sau occidentale: dragostea curteneasca, tradiția saloanelor, triunghiul amoros, venalitatea sporită, succedarea militantelor în timpul revoluțiilor, valorificarea diferenței și complementarității în mișcarea feministă de astăzi etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu garantează și un modus vivendi comun, presupune totuși o anume atmosferă pariziana. Universul parizian al secolului al XIX-lea are valori culturale comune, între care luxul, petrecerea timpului liber și notorietatea constituie regulile de aur93. Parizienii se caracterizează prin singularitate existențiala. Există, cu certitudine, un univers parizian o lume coerentă, cu o ideologie, o metafizica și cu strategii de acțiune specifice fiecărui domeniu, toate fiind recognoscibile dincolo de numeroasele contradicții sau paradoxuri prin care aceasta lume își manifestă particularitățile. Asemănările parizienilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
veuve, ce qui est le comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația, spiritul, bunul gust și bunele maniere sunt însușiri proprii Parizienelor. În virtutea personalității sale puternice și originale, Pariziana este, în mai multe privințe, o femeie unică, de aici singularitatea să, bazată pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și un ochi ștrengar, nu a ezitat să-l numească "Pariziana". Preocupat de clasificarea "speciilor sociale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]