11,710 matches
-
telefonic fatal, pe care orice om, la vârsta maturității, îl primește într-o zi tatăl tocmai a decedat!” Dany pleacă la New York, în căutarea unei istorii, în căutarea unui tată, aproape necunoscut, exilat de tânăr și mort aproape nebun, în singurătate, întrun mare oraș. Își continuă drumul spre Haiti, de unde a plecat în exil, tânăr reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
sfărsitului de mileniu/ an port la Hvide Sande de pe o corabie/ m-a atins umbră unei raze de soare.../ Nu mai cred an melancolii și nici an/ zările bocitoare/ singur dezmierd cu cuțitul/ peștele care m-a ănghitit/ an lăuntru/ singurătatea e-o formă de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele/ an piața de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o deunăzi an Danemarca" ("an lăuntru singurătatea). Că și la Follain, asistăm aici la
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
peștele care m-a ănghitit/ an lăuntru/ singurătatea e-o formă de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele/ an piața de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o deunăzi an Danemarca" ("an lăuntru singurătatea). Că și la Follain, asistăm aici la un amestec de lirism și fiziologie, de tentație vizionara și concretețe biologică, doveditoare a unei trăiri poetice care nu s-a eliberat de corporal, care se-ntoarce obsedant spre mediul acestuia că spre
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
comercializeză săngele, aceasta ănseamnă că poezia se mulează pe viață imediată, ca participa la existența materiei, așa cum un organ participa la existența trupului. Poetul ași exploatează propria existența fizică, și-o pune an scenă cu ajutorul unei recuzite senzoriale bine marcate: "Singurătatea/ n-a obosit anca să se cațere pe trupul meu pofticios/ cercuri negre și roșii se unesc an sudoarea flamandului monolog/ cu care sper anca să pot trece dintr-o lume an altă/ nu gratuit desigur nu fără remușcări" (Jurnal
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
-i drept/ de voie, si chiar de nevoie/ cand păcatele/ ar vrea să se spele!...// Numai lumină copacului de demult/ te mai poate ănduiosa. Bătrăne/ șanț singur/ ămi voi alunga singur frică/ cu simpatie/ dau și an scris. Jur/ pe singurătatea mea!" (Jur/pe singurătatea mea). Judecată ce devine și mai tăioasa an momentul an care se aplică - precum o ștampilă sarcastica - asupra unei epoci corupte și pofticioase, stigmatizate de jeg și de promiscuitate: "E oră disponibilităților totale/ șansă ce-a
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
si chiar de nevoie/ cand păcatele/ ar vrea să se spele!...// Numai lumină copacului de demult/ te mai poate ănduiosa. Bătrăne/ șanț singur/ ămi voi alunga singur frică/ cu simpatie/ dau și an scris. Jur/ pe singurătatea mea!" (Jur/pe singurătatea mea). Judecată ce devine și mai tăioasa an momentul an care se aplică - precum o ștampilă sarcastica - asupra unei epoci corupte și pofticioase, stigmatizate de jeg și de promiscuitate: "E oră disponibilităților totale/ șansă ce-a mai rămas pentru rezumat
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă este adevărat ceea ce afirmă Robert Musil despre poet, caracterizăndu-l drept "omul cel mai conștient de singurătatea fără scăpare a eului an lume și printre oameni", se cuvine a ține seama de ămprejurarea că aceasta singurătate implică o anume comunicare, chiar dacă una dureroasă, traumatizanta, a celor doi factori. Solitudinea nu e decât o nostalgie a lumii ce
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă este adevărat ceea ce afirmă Robert Musil despre poet, caracterizăndu-l drept "omul cel mai conștient de singurătatea fără scăpare a eului an lume și printre oameni", se cuvine a ține seama de ămprejurarea că aceasta singurătate implică o anume comunicare, chiar dacă una dureroasă, traumatizanta, a celor doi factori. Solitudinea nu e decât o nostalgie a lumii ce exclude ființă prin incompatibilitate. Grație simțământului an cauza, lumea capătă o proiecție specială, deformat-idealizatoare, de o distorsionare afectiv-plastică ce
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o solitudine de un tip special, deosebită de cea biologică, răspunzând an visul ănalt al unei integrări interzise, echivalent cu un vizionarism moral. an lirica Marianei Marin se frământa această aspirație contrariata a ființei spre lume, care este, ăn esență, singurătatea. Nemulțumită de sine, poeta ăntelege a poza cu inocentă, retusăndu-si chipul pentru a oferi lumii o imagine mai convenabilă: "Te uiți ăntr-o bună zi prostit/ la propria ta viața,/ ai mai retușezi o mână,/ ai mai așezi o grimasa/ sub
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Dreptul la timp ăncepe marea aventură a poeticii lui singulare, volumul fiind o culme a căutărilor primei sale etape de creație și, totodată, o ruptură profundă cu universul inaugural și senin al primelor volume. Este cartea unei sfâșietoare revelații a singurătății ființei an lume, a căderii an durată și a absurdului existențial, ea fiind totodată locul relevării inexorabilei dorințe de supraviețuire prin cuvânt a eului stănescian aruncat an haosul timpului. Cu totul altceva așteptau "patriarhii" proletcultului victorios de la tânărul poet intrat
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
că și inegalitățile valorice) cu Belgradul an cinci prieteni (1971) și Măreția frigului (1972) unde ăntr-o poezie a universului perceput printr-o durere fără nume, ăn motivele lirice se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului, moartea păsărilor, sufocarea ăngerului spânzurat de propriul hâr și lipsit de aerul respirării sau al zborului, refuzul de a privi prin hublou. După o tăcere editorială de șase ani
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Fie că este vorba de o tavă sau de un vas, de un odgon sau de un panou cu chei, de o sculptura propriu-zisă ori de un indicator de stradă, ele își depășesc funcția inițială și capătă o inexplicabilă noblețe. Singurătatea obiectului, patetismul lui într-un spațiu care îl susține dar îl și absoarbe, atmosfera senzuala și pură, în același timp, iată o posibilă imagine a acestui atelier, dar și o posibilă definiție a picturii lui Ion Dumitriu, în orizontul căreia
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
scenografa, li s-a tras, în 1950, nenorocirea. Cei doi (nu erau încă soți, deși se iubeau sincer) sînt arestați și implicați în procesul Pătrășcanu. Brauner e condamnat la 15 ani închisoare, din care execută 12 (șapte ani petrecîndu-i în singurătatea absolută a celulei). Același chin atroce, și tot nevinovată, l-a suportat și Lena Constante, pictorița. Peripețiile înfricoșătoare ale lui Brauner din perioada anchetei și a detenției, relatate sumar chiar de către penitent, sînt efectiv răscolitoare. În 1962 e eliberat din
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
o sabie deasupra capului./ În spatele meu istoria și aceasta clipă care i se adaugă./ În fața femeia în verde semănînd cu neliniștea mea/ emuli ai curajului mastodonți spînzurați prin bărăcile/ rîsului voluntar îngrijind rănile publice/ la etaj un bufon plîngînd în singurătate./ Trec pe străzi că un Cain cu mîinile/ însîngerate mut și orb că Dumnezeul acestui veac/ refuz toate măștile biletul dus-întors/ din jachetă conformistului/ dau buzna prin piețele pe unde moartea își face/ jocurile de artificii și cei de față
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
unde-și mai înfige colții/ Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ oglinzile acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur extatic amar/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/Metaforă./ La academia poemului principalul subiect e uimirea" (Academia poemului). Cerneală, instrument al sacrificiului literar, apare celebrata nervalian: "Copleșitoare măreția golului/ pe
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
poate pricepe asta. (Revine la bar și-și face de lucru.) Nils: Nu! Nu e adevărat! Nu oricine poate pricepe... Arne: Cei așa de greu de priceput? Ești ostenit. De muncă... Nils: Nu de muncă! Îmi place munca... Arne: De singurătate... Nils: Singurătatea... aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineața, tragi la docuri până te ia dracu', vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la un film, te abați
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
asta. (Revine la bar și-și face de lucru.) Nils: Nu! Nu e adevărat! Nu oricine poate pricepe... Arne: Cei așa de greu de priceput? Ești ostenit. De muncă... Nils: Nu de muncă! Îmi place munca... Arne: De singurătate... Nils: Singurătatea... aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineața, tragi la docuri până te ia dracu', vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la un film, te abați la un
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
cît pentru faptul că, proiectîndu-se în ideal, rămîne indiferent la concretul atît de repudiat. Relația cu persoana iubită este singurul "concret" acceptat, dar, cu atît de multă patimă și melancolie, încît, din nou, textul se retrage într-un fel de singurătate (indiferență). Viața lui Sergiu Filip este alcătuită din șocuri continue și șocul este acela care nu lasă loc realului, adică interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
încurajează să purced la acest articol, e ca gîndirea lui Lévinas ar putea impregna, odată ce ar fi bine înțeleasă, într-un mod foarte aparte, felul nostru de a trăi, nu doar reflecțiile noastre intelectuale. Sîntem prinși într-o lume a singurătății și alienării, pe care le constatăm, împreună cu Baudrillard, cinic, fără măcar a mai regretă o vîrstă de aur, a apropierii de ceilalți, a înțelegerii și simpatiei pentru ei. Trăim, cu alte cuvinte, într-un univers în care nu mai există
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
cerc aparent/ să-l încerc sau să-l ocolesc,/ oricum apărâmdu-mă de norii prea ignoranți/, gata să mă-nnopteze/ până mă disculp/ imprimând în carte vocea/ pe care-o aud spre vedere". Reculegerea din "Spasm" este frisonanta prin sugerarea condiției singurătății absolute a omului în univers, victima a gripării releelor de comunicare. "Acum" este o îndurerata interiorizare (îmblânzire) rațională a morții. În "Prins" poetul accepta, nu fără căința, căderea dintr-o vârstă ontologica a miracolului în altă a cercetării difidente și
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
iveală alăturarea lor, după părerea mea, nu ne spun, explicit, nici tratatele despre melancolie, nici cele despre ennui. Dacă ar fi privim akedia cu ochi lumești, laici, poate chiar de psihanalist amator, am putea spune că ea e provocată de singurătate, de urît. Singur în chilia să, departe de toți, de zarva familiară de afară, călugărul se pierde, cel putin o vreme, de sine însuși. Disperată să dorința de a fugi, de a-și caută alt sălaș, e atît de firească
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
în cazurile cele mai fericite ea e trecătoare. Dacă raționamentul de mai sus e valabil, asta înseamnă că toți sîntem, păstrînd evident proporțiile, pe undeva atît îndrăgostiți de noi înșine, cît și condamnați la o iubire deziluzionata, ca rezultat al singurătății fiecăruia dintre noi. Într-o scriere de tinerețe, Kierkegaard descrie așa-numitele hoinăreli de fotoliu. Personajului sau, un oarecare Johannes Climacus, nu i se permite niciodată să-și părăsească încăperea, așa cum călugărul nu își poate lăsa chilia. Ori de cîte
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii să se facă din nou întuneric. Așa cum am trăit, cum trăiesc de atîția ani. Și în întunericul acesta a început deodată lumină ta, ca o flacăra
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
căruia îi pasă de toate aceste existențe. Această reevaluare a condiției umane din perspectiva inserției într-un univers birocratic etanș și perfect epurat de orice urmă de umanitate ne amintește de cel puțin un „caz” dintr-o vastă filmografie consacrată singurătății, cel al funcționarului Kanji Watanabe din A trăi (Ikiru, 1952) al lui Akira Kurosawa. Acolo, funcționarul perfect ca un ceasornic elvețian își redobândește libertatea când este diagnosticat cu un cancer avansat, ceea ce îl împinge să descopere viața în puținul timp
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]