5,099 matches
-
nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic..." Micro-eseurile, reflecțiile poetului, sentențiile lui nu de puține ori paradoxale (Cartea de recitire și Respirări 1972, respectiv 1982) nu se constituie bineînțeles într-un organon estetic, dat fiind că în atenția radiară a autorului intră câte ceva din toate: sentimentul patriei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ascunse, pentru a se ajunge la cursul principal și fără echivoc: viață-moarte. Iar Caloianul reprezintă doar o albie. Oricum, suntem în măsură să selectăm din variantele Caloianului cîteva elemente, opace la prima vedere, dar care, puse într-o anumită ordine sintactică, indică o linie de urmat. Unul dintre ele, cu siguranță cel mai important, îl constituie motivul „maica bătrînă”, prezent și în Miorița, și în Caloian. El apare și în balada de curte feudală, ceea ce ar însemna o altă „albie”. Să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
plural a cuvintelor și utilizarea corectă a cestora în funcție de categoria de număr; realizarea acordului dintre substantiv și adjectiv; exprimarea corectă a acordului dintre subiect și predicat; receptarea unității logice a unei propoziții sau fraze; utilizarea, în comunicare, a unor structuri sintactice corecte; exprimarea corectă, în conformitate cu normele gramaticale ale limbii române. Jocul ”Cum este ?’’ a avut ca obiectiv folosirea corectă a adjectivelor în propoziții și a gradelor de comparație. În desfășurarea lui am pus accent pe recunoașterea obiectelor cu însușirile lor. În
Caleidoscop by Iuliana Cumpătă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93232]
-
și bogăția senzuală a țesăturii în acorduri se opune purității motivului descendent în arpegii, adăugând o nuanță de mister și viziunii conceptuale. Frecventele intervenții de ritenuto, precum circumstanța oferită de măsura 15, manifestă o funcție esențială în procesul delimitării articulațiilor sintactice ce aparțin nivelului micro-formal, asigurând astfel fluența tranziției dintre variatele episoade intermediare ale secțiunilor. Țesătura acordică expusă „în oglindă”, asociată impresiei translucide a pentatonismului creează puternice asocieri vizuale, sugerând reflexele în apă sau mișcările circulare ale undelor ce se îndepărtează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
perfect al proporțiilor: măsura 1 (pp) - măsura 24 (primul climax - f ) - măsura 54 (vârful tensional al celui de al doilea climax - ff ) - măsura 76. În ceea ce privește configurația de discurs, Debussy optează pentru o modalitate alternativă de juxtapunere a unor diferite categorii sintactice (monodie, recitativ, voce acompaniată acordicaria, secțiuni contrapunctice sau tratări polifonice cu multiple voci ce desfășoară profiluri melodico-ritmice independente). Acest aspect reprezintă, de fapt, proiecția peste secole a unei tehnici intens practicată în Baroc, la care Debussy face apel asigurând, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
descendent al liniei melodice. Dar, totul se dovedește a fi un adevărat „trick” (farsă) în stil american, prin acel „bad joke” (glumă proastă) de natură sarcastică, ce îl oferă finalul surprinzător al unui țipăt de uimire sau chiar înfricoșare. Pauzele sintactice impuse prin intervenția fermata-ei, apar plasate în mod deliberat cu intenția de a fractura discursul, de a opera suspendarea sau chiar ruperea de ritm, care să genereze „așteptarea”. Acestui element de limbaj i se atribuie, deopotrivă, o funcție determinantă în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
volumul Studii literare, 1930). Adevăratul creator al disciplinei este Ovid Densușianu, prin cursul său din 1924-1925 și 1929-1932, Evoluția estetică a limbii române, în care definește stilistica drept un studiu lingvistic cu implicații estetice, urmărind formele fonetice, lexicale, morfologice și sintactice ale expresiei. Caracostea amplifică analiza stilistică în Arta cuvîntului la Eminescu, 1938, abordînd prima oară materialul variantelor, introducînd convergența observațiilor la toate nivelurile, compararea procedeelor cu cele ale înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile, din păcate fără o
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
lui Geoffrey Chaucer. Peste câțiva ani, când va apărea traducerea integrală a acestei capodopere a Evului Mediu englez, se va impune ca unul dintre cei mai de seamă traducători de poezie din țara noastră. Dificultățile lexicului englez vechi, ale construcției sintactice, erau sporite aici și de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei, caracteristice poeziei medievale. Textul lui D. nu are însă deloc aerul unei traduceri: el e de o mare prospețime, dând impresia că a fost compus direct în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
pe ecran. Generalitatea și impersonalitatea unui enunț de drept face imposibilă punerea în imagini a statutelor juridice (precum cel de cetățean, de proprietar sau de creanțier) în afara unor caraghioslâcuri jenante. Dreptul nu are drept la imagine 107. Imaginea ignoră operatorii sintactici ai disjuncției (fie... fie) și ai ipotezei (dacă... atunci). La fel și subordonările, raporturile de la cauză la efect, ca și pe cele de contradicție. Mizele unei negocieri sociale sau diplomatice rațiunea ei de a fi, până la urmă sunt, pentru imagine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vechea dispută cu privire la sensul numelui propriu încearcă să răspundă Louis Hébert în Fondements théoriques de la sémantique du nom propre. Studiul numelui propriu - perceput diferit față de alte categorii de cuvinte, atât de către specialiști, cât și de nonspecialiști (nu are același comportament sintactic cu numele comune etc.) - depinde de teoriile moștenite din tradiția gramaticală, care foloseau pentru nume termenul de substantive, adoptând o semantică referențialistă. Fără a pretinde că aduce răspunsul definitiv, cercetătorul își propune să prezinte principalii factori care condiționează diferitele răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
valoarea simbolică a acestora are loc o desemiotizare (deoarece se obliterează convenția primară). Resemiotizarea poetică se realizează datorită instituirii "unui referent al numelor proprii în spațiul textului, prin noi convenții referențiale impuse intradiscursiv" 153. În studiul Numele propriu în dimensiunea sintactică a textului, Carmen Vlad și Emma Tămâian abordează numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui funcționale "ca unitate de rang inferior, în construcția textuală de tip poetic", impunând o optică diferită de cea "sistemică, statică
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ibidem, pp. 112-113. 148 Ibidem, p. 114. 149 Ibidem, p. 118. 150 Ibidem, p. 122. 151 Ibidem, p. 127. 152 Paul Miclău, cap. "Motivarea", în Semiotica lingvistică, Editura Facla, Timișoara, 1977. 153 Carmen Vlad, Emma Tămâian, "Numele proprii în dimensiunea sintactică a textului poetic", în Cercetări de lingvistică, XXXV, 1990, nr. 2, p. 153. 154 Ibidem, p. 153. 155 Ibidem, p. 159. 156 Mariana Istrate, op. cit., pp. 10-11. 157 Ibidem, p. 15. 158 Ibidem, p. 19. 159 Ibidem, p. 23. 160
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comunicare, să știm la ce ne referim, despre ce obiecte, fenomene, idei avem să discutăm; context lingvistic sau extralingvistic (social, cultural, situațional) *CODUL COMUN : al emițătorului și receptorului este limba română cu norma unanim cunoscută (cu reguli de ordin morfologic, sintactic, lexico semantic). Acesta poate avea ca subcod limbajul medical, tehnic, criticii literare , al științelor sociale, al matematicii ș.a. Putem vorbi și de un cod al gestici, mimicii, poziție corpului etc. De asemenea, pot fi o suită de semnale sonore sau
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
și corectarea erorilor de lectură sau de copiere, corectarea omisiunilor de punctuație). Am menținut, din ediția anterioară, cîteva corecturi ortografice evidente: acordul la plural între substantive și verbe. Am restabilit în unele locuri textul lui Halbwachs (corectat anterior), cînd eroarea sintactică dezvăluia o intenție. Am stabilit un anumit număr de fraze care fuseseră modelate de editor, fie plecînd de la variante, fie în locul aceluiași text al lui Halbwachs. Un număr de semne grafice (...) care nu existau în manuscris au fost suprimate. La
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
flexiunii substantivelor nu afectează particularitățile care detașează declinarea numelor proprii de cea a substantivelor comune. Menționăm, pentru numele de locuri, păstrarea radicalului nemodificat de alternanțele fonetice (Timișoarei - față de florii, Iancăi - față de băncii, Revigăi - față de verigii). Diferențieri apar și în regimul sintactic al numelor proprii care au o extensiune redusă a adjuncților față de cea întîlnită la substantivele comune, cînd constituie centru al grupului nominal. Nu acceptă, de exemplu, adjuncți nominali în dativ (Cernavodă *fratelui, Sibiu *mamei) sau adjuncți verbali la infinitiv (Iași
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dicționar, o bancă de date, o sursă bibliografică sau o enciclopedie? Mulți au impresia că da, dar puțini pot face bine și corect acest lucru. Important pentru succesul învățării este cum organizăm și esențializăm conținuturile uriașe de învățare în unități sintactice. ÎnvățaȚi tehnici informative, documentare și bibliografice așa cum cercetătorul, pentru a descoperi sau crea, trebuie să se înarmeze cu tehnici de cercetare și creativitate. 16. Principiul evitării eșecului Feriți-vă de eșecul ca ,,reacție în lanț” în învățare și la examene
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
a activităților de educare a limbajului (memorizare, lectura după imagini, convorbire, povestire etc.); casete audio pentru activități recuperatorii (de învățare independentă) care vizează receptarea corectă a mesajului scris și/sau exprimarea verbală corectă din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic etc. • modele • tablă magnetică cu litere pentru educatoare • tabliță magnetică cu litere pentru copil • material grafic alfabetul în imagini pentru educatoare; alfabetul în imagini pentru copil; planțe pentru dezvoltarea capacității de exprimare verbală; planțe cu elemente detașabile (pentru jocuri, sinteze
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
culegeri, dicționare ilustrate, albume accesibile vârstei; • jocuri didactice pentru îmbunătățirea capacității de a transmite și recepta mesaje orale; al căror conținut este utilizat ca element de construcție a comunicării; pentru îmbunătățirea exprimării verbale corecte din punct de vedere lexical și sintactic; pentru dezvoltarea creativitătii și expresivității limbajului oral. • truse cu accesorii și costume pentru jocuri de creație, dramatizări • jucării educaționale adecvate nivelului de vârstă, jocuri de masă, puzzle etc. • măști și păpuși pentru mânuit etc. Pentru activități matematice: • aparate, truse și
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
4.1. Tipologia lingvistică / 55 4.2. Conceptul de tip lingvistic la Eugeniu Coșeriu / 64 4.3. Încercare de sinteză a clasificărilor tipologice / 86 4.3.1. Criterii fono-prozodice / 86 4.3.2. Criterii morfologice / 88 4.3.3. Criterii sintactice / 91 4.3.4. Criterii morfo-sintactice / 93 4.3.5. Criterii semantico-textuale / 98 5. CLASIFICĂRI SOCIOLINGVISTICE ȘI GEOGRAFICE / 103 5.1. Criterii sociolingvistice / 103 5.2. Criterii geografice / 116 6. CLASIFICĂRI GENEALOGICE / 119 6.1. Noi teorii și practici în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
realitatea lor. d) Istoria poate privi limba în raporturile sale cu celelalte forme ale culturii spirituale și materiale ale comunității vorbitoare și ea poate, astfel, să dea seama de tot ceea ce în vorbire (chiar în calitate de continut lexical sau de structură sintactica) este determinat nu prin cunoaștere idiomatica, ci prin cunoașterea extralingvistica. Invers, descrierea sistematică coerentă se limitează la "limba ca atare" și, deci, sau interpretează într-o perspectivă deformata, sau mai bine renunța să interpreteze determinările extralingvistice ale vorbirii. 8. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sistem; sînt amintiți parametrul subiectului nul (numit și "pro-DROP")80, parametrul poziției S(ubiectului) în raport cu V(erbul) și O(biectul)81 și parametrul mărcii actanțiale 82. Tot cvasiuniversale sînt și categoriile de Agent și Pacient, doar modul lor de codare sintactica devenind relevant din punct de vedere tipologic, codare în funcție de care se disting limbile acuzative de cele ergative. Fiecare parametru determina apariția în lanț a altor trăsături structurale și asocierea cu acestea (de pildă, tipul ergativ se asociază cu antipasivul, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din volumul sau Language. An Introduction to the Study of Speech, 1921 (Trad. fr. Le langage. Introduction à l'étude de la parole, Petite Bibliothèque Payot, nr. 104, Paris, 1970) propunea o clasificare simplificată 87 de forma: I. Limbi cu raporturi sintactice pure: A. Simple; B. Complexe. ÎI. Limbi cu raporturi sintactice complexe: A. Simple; B. Complexe. El readuce în discuție, așadar, clasificarea tipologica, prin preluarea distincției sintetic - analitic de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Speech, 1921 (Trad. fr. Le langage. Introduction à l'étude de la parole, Petite Bibliothèque Payot, nr. 104, Paris, 1970) propunea o clasificare simplificată 87 de forma: I. Limbi cu raporturi sintactice pure: A. Simple; B. Complexe. ÎI. Limbi cu raporturi sintactice complexe: A. Simple; B. Complexe. El readuce în discuție, așadar, clasificarea tipologica, prin preluarea distincției sintetic - analitic de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Sapir 88 formulele sînt: - aglutinare: c=a+b - fuziune regulată: c=a+(b-x)+x - fuziune neregulata: c=(a-x)+(b-y)+(x+y) - simbolism: c=(a-x)+x Tip conceptual Grupe Tehnică Caracter Exemple ÎI III IV A (simplu cu raporturi sintactice pure) a izolanta analitic chineză, anamită (d) a, b izolanta (ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Grupe Tehnică Caracter Exemple ÎI III IV A (simplu cu raporturi sintactice pure) a izolanta analitic chineză, anamită (d) a, b izolanta (ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90 c a fuzionantă-izolantă analitic cambodgiana b b aglutinanta sintetic turcă b, d (b) b aglutinanta (atrasă de simbolism) polisintetic yana91 c, d (b) a, b fuzionantă-aglutinantă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]